2,069 matches
-
neschimbat și veșnic. El este Dumnezeu bun și drept, creatorul cerului și al pământului. Între Dumnezeu-Tatăl, creatorul lumii văzute și nevăzute, și creaturile Sale există o legătură intimă. Astfel, în prima parte a imnului Te Deum laudamus se înfățișează un grandios tablou al lumii văzute și nevăzute care aduce o neîntreruptă cântare de laudă și cinstire Tatălui ceresc: „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, pe Tine, Doamne, Te mărturisim. Pe Tine, veșnicule Părinte, tot pământul te cinstește... Pe Tine, Sfânta Biserică Te
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lui Perrault trebuie privit și din perspectiva viziunii moderne pe care o deschide. Conștient sau nu, prin efectele pe care le va genera, poemul va juca rolul buturugii mici care răstoarnă, într-un final, carul mare al clasicismului. De altfel, grandiosul fenomen clasic părea a-și fi epuizat la acel moment substanța-i colosală, intrând sub semnul unui Götterdämmerung. Revenind la poemul propriu-zis, se observă că primele versuri citate anterior sintetizează de fapt principiile Modernilor. Deși scris sub semnul persoanei I
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
conturează, astfel, o viziune oarecum democratică, având ca efect renunțarea la modelele absolute și impunerea autorilor moderni ca valori egale sau chiar superioare cu cele antice. Însă printr-un exces de zel, Perrault nu-i enumeră doar pe cu adevărat grandioșii Corneille, Racine, Molière, La Fontaine, ci și pe scriitorii minori Scudéry, Quinault sau Chapelain. Dincolo de această absolutizare, ce dovedește că elanul modernului Perrault era mai presus de judecata sa literară, se mai observă un paradox: marii clasici, dați ca exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
clară și logică a lucrurilor în ansamblu. Această viziune complexă îi permite lui Fénelon să adopte o poziție echilibrată ce nu presupune nici hipertrofiere prin laudă excesivă, nici diminuare prin ignoranță. Nu mă tem să afirm că anticii cei mai grandioși au avut imperfecțiuni"82 declară Fénelon, plasându-se aparent de partea Modernilor. Aceste imperfecțiuni datorate supunerii la legile umane ce nu permit atingerea absolutului sunt în viziunea lui Fénelon particularizate la intervențiile corului în tragedii, considerate rupturi, întreruperi ale coerenței
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o face și adoptarea unor mijloace care țin de scriitura eroică, epopeică. În fapt, textul poate fi subsumat categoriei eroicomicului prin stabilirea unui contrast între stilul și mijloacele abordate și subiectul avut în vedere. Prin această proiectare comică sub auspiciile grandiosului, se evidențiază și mai mult meschinăria conflictului propriu-zis. De altfel, ideea inutilității disputei se relevă și prin maniera în care sunt redate cele două tabere Anticii sunt creionați pe tot parcursul textului într-o lumină favorabilă, în timp ce Modernii sunt puși
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
principii fundamental clasice, exprimate însă într-o manieră ce pare până la un punct polemică, mai ales din formularea inițială "însușirile cu care întrec grecii și romanii pe scriitorii cei noi (subl. n.)". Raportarea la prezent prin diminuarea meritelor acestuia în fața grandioasei Antichități, deși este o atitudine profund clasică nu trebuie înțeleasă, totodată, drept o revoltă împotriva romantismului. De altfel, este interesantă maniera subtilă prin care autorul face trecerea înspre accepțiunea largă a termenului de clasic ce vizează "orice lucru scris sau
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
clasicismului intră, oarecum, în contradicție cu anumite aspecte ale ființei sale literare și biografice, cum ar fi, mai ales, predispoziția către monumental, care se observă cu precădere în modul de constituire a Istoriei literaturii române de la origini până în prezent. Cultul grandiosului este perceput drept o trăsătură mai degrabă romantică, venind în consonanță, de altfel, cu personalitatea complexă a autorului, cu plăcerea pentru paradoxuri și formulări oxi-moronice. În acest sens, Dimitrie Micu observa faptul că "toate obiectivările scriitorului sunt o expresie a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
după cum observa același Dimitrie Micu: "Călinescu s-a autoconstruit ferecându-se. [...] Îmbrățișarea clasicismului nu a implicat suprimarea tumultului romantic; a implicat doar reprimarea, mai exact: capturarea și convertirea lui."315 Pe de altă parte însă, în viziunea lui Adrian Marino, grandiosul, monumentalul, exprimă întru totul esența clasicismului: "spiritul clasic promovează proiectul grandios, marea construcție, opera monumentală."316 Din acest punct de vedere, se diminuează paradoxul pe care l-am menționat în rândurile de mai sus. Dincolo însă de aceste nuanțări, Sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Îmbrățișarea clasicismului nu a implicat suprimarea tumultului romantic; a implicat doar reprimarea, mai exact: capturarea și convertirea lui."315 Pe de altă parte însă, în viziunea lui Adrian Marino, grandiosul, monumentalul, exprimă întru totul esența clasicismului: "spiritul clasic promovează proiectul grandios, marea construcție, opera monumentală."316 Din acest punct de vedere, se diminuează paradoxul pe care l-am menționat în rândurile de mai sus. Dincolo însă de aceste nuanțări, Sensul clasicismului oferă imaginea unui Călinescu pe deplin convins de principiile enunțate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
creației; infuzia de candoare și freschețe instaurează disponibilități pentru un spectacol inedit, reactivând parcă teza lui Novalis că "basmul e oarecum Canonul poeziei". În fapt, contemplând lumea, fantezistul din Țicău înnobilează și sacralizează orizontul banal și demitizează amuzat, în joacă, grandiosul. De multe ori axat pe sugestii livrești (mod vizibil în toate volumele), discursul devine parabolă, punct de vedere, meditație, fabulă, scrisoare ori baladă; fluxul liric direct, firesc spontan, se vede concurat de pulsiuni cogitative, de reacții abstractizante. În chipul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
5, data când Cea mai Mică dintre Marile Puteri a trasat granița dintre cele două noi entități statale.) În Republica Vandana de Nord, ziua de 16 Septembrie, sărbătoarea națională, toate activitățile publice sunt suspendate și o paradă militară fastuoasă marchează grandiosul eveniment. În Vandana de Sud, este sărbătorită cum se cuvine ziua de 24 septembrie, sărbătoarea națională, când toate activitățile publice sunt întrerupte și o solemnă paradă militară marchează grandiosul eveniment. În Republica Vandana de Nord, ziua de 24 septembrie a
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
toate activitățile publice sunt suspendate și o paradă militară fastuoasă marchează grandiosul eveniment. În Vandana de Sud, este sărbătorită cum se cuvine ziua de 24 septembrie, sărbătoarea națională, când toate activitățile publice sunt întrerupte și o solemnă paradă militară marchează grandiosul eveniment. În Republica Vandana de Nord, ziua de 24 septembrie a fost declarată Z.M.I.î.P (Ziua Marilor Izbânzi în Producție), așa că, în vreme ce cei din Sud pierd timp și bani în sărbătoriri propagandistice, în Nord se bat noi și
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Roosevelt, a trebuit să-i urmeze ideile în politica sa New Deal. Pornind de la o fabulă antică, I. Berlin distingea între gînditorii din familia ariciului și cei din familia vulpii. Cum arată Vl.Tismăneanu, primii sunt obsedați de o idee grandioasă, în timp ce următorii sunt mai puțin ambițioși, însă încearcă pe mai multe direcții și planuri. Poziția epistemică a ariciului ajunge la monism, sau chiar la absolutism, în timp ce vulpea privește lucrurile în toată complexitatea și relativitatea lor. Autorul se consideră o vulpe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
5, data când Cea mai Mică dintre Marile Puteri a trasat granița dintre cele două noi entități statale.) În Republica Vandana de Nord, ziua de 16 Septembrie, sărbătoarea națională, toate activitățile publice sunt suspendate și o paradă militară fastuoasă marchează grandiosul eveniment. În Vandana de Sud, este sărbătorită cum se cuvine ziua de 24 septembrie, sărbătoarea națională, când toate activitățile publice sunt întrerupte și o solemnă paradă militară marchează grandiosul eveniment. În Republica Vandana de Nord, ziua de 24 septembrie a
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
toate activitățile publice sunt suspendate și o paradă militară fastuoasă marchează grandiosul eveniment. În Vandana de Sud, este sărbătorită cum se cuvine ziua de 24 septembrie, sărbătoarea națională, când toate activitățile publice sunt întrerupte și o solemnă paradă militară marchează grandiosul eveniment. În Republica Vandana de Nord, ziua de 24 septembrie a fost declarată Z.M.I.î.P (Ziua Marilor Izbânzi în Producție), așa că, în vreme ce cei din Sud pierd timp și bani în sărbătoriri propagandistice, în Nord se bat noi și
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Nu am reușit să le pătrundem tainele pentru a le găsi menirea și astfel să putem a ne afla rostul. Ne limităm la a le contempla, admirându-le și, totodată, înfricoșându-ne de puterea și măreția etalate în desfășurarea lor grandioasă. Să nu uităm niciodată, pe cărarea care ne poartă spre vârful muntelui, că formăm axul central al spațiului cosmic. Reprezentăm manifestarea conștientă a materiei și, implicit, nucleul în jurul căruia se coagulează existența. Suntem purtătorii unui miracol și, deopotrivă, unei taine
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Viziune nocturnă care constituie o sursă de phobos („groază”) pentru Clitemnestra ca și pentru Electra, certitudine că imaginile din vis sunt trimise chiar de către Agamemnon asasinei sale. Fantoma răzbunătoare va reveni în visele ucigașei, de această dată sub forma unei grandioase imagini protectoare a stirpei. Iar corul, îndată după aceea, își va afirma convingerea că visul este adevărat. El anunță că se va face dreptate și că vor sosi eriniile. Fantoma apărută în vis dobândește valoare de oracol. Vedeniile nopții se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
le jalonează, F. Frontisi-Ducroux nu reține decât prezența lui intimă, cotidiană și familiară. Dar nu-l neglijează cumva cu prea mare ușurință pe Hermes, călăuza sufletelor celor morți? Nu uită oare de răscrucile tragice ale destinului lui Oedip? Tragedia, „acest grandios ceremonial vizual” care „se desfășoară în onoarea lui Dionysos și sub patronajul său”, deoarece „statuia zeului asistă la el, ca și marele său preot și ca alte măști purtate de actorii din teatrul său”2, prezintă, în viziunea autoarei, doar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a femeilor care au văzut moartea cu ochii, care au privit-o drept în față? Doar ea îi vede alteritatea monstruoasă, doar ea îi citește dintr-odată pe chip asemănarea cu Richard al III-lea sau cu Macbeth, cele două grandioase figuri shakespeariene ale unui bloody man, erou și monstru deopotrivă. Dincolo de eroismul lui Coriolan, ceva amintește de Richard al III-lea, de care totuși pare să se deosebească în mod radical. Richard al III-lea, opusul perfect al lui Coriolan
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a unui text (purtător al perenității memoriei și cunoașterii), ci, dimpotrivă, îl înscrie în spațiul însuși al scenei, acolo unde se manifestă din plin tensiunea dintre psyche și corp. Iată de ce, pentru „teatrul durabil”, Craig nu visează la un repertoriu grandios, la marile creații dramaturgice, ci la un „unic Joc invariabil, imuabil”, un joc sacru, imens ca durată (o săptămână, o lună, un an), care s-ar putea lipsi chiar și de text, chiar și de cuvânt, dar care nu va
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
va vedea pe actori însuflețindu-se brusc, mișcându-se o vreme sacadat „ca manechinele” și apoi înțepenind din nou. Ceva mai târziu, ei vor ieși din scenă mergând de-a-ndăratelea și se vor mai întoarce o dată pentru a-și face o Grandioasă Intrare, cea a unor morți reveniți printre cei vii în acordurile unui vals nostalgic, ecou al trecutului definitiv pierdut. Astfel, grație acestor repetate treceri de la imobilitate la mișcare, de la inanimat la viu, actorii îi vor oferi publicului o „PARADĂ triumfătoare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
încăierări între două bande rivale, a fost lovit cu o piatră în ochi. În mod brutal sentimentul că este o persoană inaccesibilă, invulnerabilă se prăbușește. Această piatră care i-a atins corpul pare să fi dezlănțuit un sentiment de sine grandios, inaccesibil și invulnerabil. Suferă de o hemoragie conjuctivală: își amintește că tatăl său îl conducea, ținându-l de mână, la oftalmolog. Doar cu ocazia acestui episod va putea povesti, douăzeci de ani mai târziu, în timpul ședinței de analiză, singura amintire
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sa iubită l-a părăsit. Se consideră din acest moment un invalid neputincios. Această observație, pur produs al unei patologii narcisiace, are scopul de a revela imposibilitatea trăirii unei depresii atunci când, la vârsta de 15 ani, construcția narcisiacă perfectă și grandioasă a fost pusă în pericol de cele două agresiuni, acneea mai întâi și lovitura la ochi apoi. Jacques a evitat orice confruntare cu afectele depresive, cu această pierdere a stării de bine deoarece, dacă el n-ar fi fost copilul
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
este însoțită, în general, de un sentiment de proastă dispoziție, de dezinteres, de plictiseală și mai ales de vid. Invers, a se privi pe sine ca pe propriul său ideal poate provoca stări de jubilație, de excitare, sentimentul că este „grandios”. Oscilațiile frecvente între aceste momente în care adolescentul trăiește un sentiment de grandoare și aceste momente de vid exprimă elaborarea propriului său sistem de valori ideale. Totuși, pe perioade lungi, adolescentul poate fi invadat de această senzație de vid, de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
vulnerabil sau fragil: părinte izolat, părinte bolnav fizic (infarct, diabet, boală cronică invalidantă etc.) sau psihic (depresie), părinte devalorizat în plan social (șomaj, marginalizare etc.); - relație de idealizare de neatins dintre un copil și un părinte care ocupă o poziție „grandioasă” în idealul infantil. Această poziție poate fi rezultatul unei competențe speciale a părintelui (părinte care are o poziție socială, artistică etc. strălucitoare) sau poate proveni dintr-o imposibilitate a adolescentului să inițieze un travaliu de devalorizare/distanțare (părinte decedat și
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]