1,250 matches
-
pătrund mai liber și Într-un număr infinit mai mare pe poarta poemului. Însă marile teme rămîn, de regulă, În pragul acestor petreceri cu vorbe indignate, smălțuite uneori cu culori țigănești. VII Grigore Alexandrescu. Cultul „stilului deslușit”. Migăloasa scenografie a grandorii Și Grigore Alexandrescu se plînge de lipsa modelelor și de sărăcia limbajului („nu este, zic, de mirare dacă literatura noastră n-a produs Încă nici un cap d-operă care să poată sluji de model netăgăduit: acelea nu ies decît În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
măreție, colosal ar sugera, prin ele Însele, senzația de adîncime, măreție... Stilul acesta ornat se poartă În epocă. Grigore Alexandrescu Îl dichisește mai mult decît alții și crede cu mai multă tărie că perfecțiunea formală a versului poate să dea grandoare ideii. Are credința, după exemplul clasicilor, că la originea unui bun poem stă un Îndelungat efort de cizelare a versului. Alexandrescu este cel dintîi poet român care are, pe de-a-ntregul, o conștiință artizanală. E un poeta faber cu mentalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sub puterea impresiilor de călătorie prin locuri istorice, scrie poemele lui de meditație și reverie, privind „de departe” reliefurile materiale. Acest „de departe” pune o distanță Între eu și obiectul liric. O distanță care permite „mărirea”, „Înălțarea”, migăloasa scenografie a grandorii. Meditația, reveria se desfășoară la „ceasul nălucirii”, Într-un regim temporal favorabil „astei scene colosale de mărire”. Este regimul nopții, regimul prielnic fantomelor, tăcerilor pline de groază și al așteptării. Scenariul din puternicul poem Umbra lui Mircea. La Cozia este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
desigur, din literatură. Descrierea a doua este o schiță În proză, săracă pentru că Îi lipsește forța imaginației: ...„un glob rubinos se văzu legănîndu-se printre frunzele desfăcute de vînt...”. Peisajul este mai bine individualizat În lirica propriu-zisă. Muzica versurilor Îi dă grandoare. Confesiunea Îl particularizează. Nu este vorba, cum se va vedea, de un singur peisaj, Înțelegînd prin peisaj ceea ce Novalis numea: „un corp ideal pentru o formă de spirit”. Altfel zi: o opțiune În lumea materială: culoarea cerului, preferința pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru vastele perspective. A se lăsa „perspectivat”, a căpăta vocația proiecției, propensiunii, iată calitatea cea mai importantă a unui obiect. Introdus În poem, obiectul este lăsat deoparte pînă ce tema morală se consumă. Poemul trece, În acest timp, de la regimul grandorii, de la tonul Înalt, de o pasionalitate lipsită de căldura intimității (sînt imitații, modele prea vizibile...), la climatul de uscăciune al demonstrației morale, pentru a căpăta, În scurtele fragmente confesive, un accent de pasionalitate mai sinceră ș.a.m.d. Există, negreșit
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
timpuri furtunoase, El pasă cu mîndrie, căci a Învins destinul!” Tabloul nu este decît un fragment dintr-o alegorie amplă privitoare la menirea providențială a Franței. Alegoria este slabă, tabloul din interior este Însă remarcabil. Care sînt notele lui? Întîi grandoarea, amplitudinea proporțiilor: prăpastia este adîncă, mugetul lung, sălbatic, grozav, clocotul apei izbite de stînci provoacă o detunare cruntă. Valurile se sparg În aer și stropii scot scîntei. În sensibilitatea veselului Alecsandri apare un sentiment obscur: sentimentul măreției În dezordinea naturii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
flori dalbe de aur și seri blînde, suspinătoare, un loc „bun de iubire”. PÎnă la urmă plaiul se identifică, printr-o răsturnare previzibilă de sensuri, cu (ara. Poetul leagă de acest spațiu un sentiment al duratei și al dumnezeirii (armonie, grandoare liniștită, permanență, singurătate confortabilă). Apare și valea lamartiniană, spațiu al tainei, al plăcutei complicități Între lucruri („jos În valea tăinuită”), Însă adevăratul spațiu de securitate În imaginarul alecsandrian este lunca. Îl aflăm peste tot ca obiect de referință și obiect
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iubirea de eufonii, descripțiile grandioase, pînza epică vastă, o desfacere și o restrîngere ritmică a unghiului liric... Poemul (publicat În Convorbiri literare, 1872) Începe cu povestirea unui vis (Visul lui Albert) Într-un limbaj care epuizează nuanțele trufiei și ale grandorii: falnic, gigantic, imnător, un uragan de glasuri ce clocotea prin lume, trufaș, semeț, ușor... Cele opt părți ale poemului au o desfășurare epică prin alternanță. După visul nesăbuit al craiului leșesc urmează prezentarea oștilor, cu insistență asupra simbolismului genealogiei („Toporski
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o expresie a pasiunii erotice și un agent de legătură cu marele univers. Această naivă Încercare de a cosmiciza sentimentul erotic este deja un pas spre noua sensibilitate lirică. Dar să ne Întoarcem la exilul erotic și la peisajul exilului. Grandoarea, sălbăticia lui protejează micul spațiu intim, ocrotitor: „locul cel tăinuit” unde trupurile sînt la adăpost și sufletele trăiesc În liniște. Însă acest peisaj este scris la imperfect: „ne lesnea”, „ferea”, „potica [...] ce-o treceam” etc. A devenit deja opera trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
muze ale lui Heliade: muza cetățeană, muza astrală și muza buclucașă. VII. Grigore Alexandrescu. Lipsa modelelor. O modestie numai pe jumătate sinceră. „A mări frumos”. Figura desăvîrșirii. Teama de anarhia limbajului Cultul „stilului deslușit”. Înălțarea obiectului liric. Migăloasa scenografie a grandorii. Scenariul unui poem: Umbra lui Mircea. La Cozia. Tema turnului. Lucrurile purtate de caleașca sublimului. Obiecte-simboluri. Un caleidoscop de peisaje. Spațiul ocrotitor: schitul, cetatea În ruină, vesela vale. Variația temporală, figura nestatorniciei. Erosul unui moralist. Figura așteptării. Florile și Îngerii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Adunare. Alegerile prezidențiale au loc la 10 decembrie 1848: mult în fața lui Cavaignac, candidat al republicanilor moderați, este ales Ludovic Napoleon Bonaparte, fiul lui Ludovic și deci nepotul lui Napoleon I. Nici o îndoială că celebritatea numelui, amintirile despre ordine și grandoare, care i se asociază și pe care le-a redeșteptat monarhia din Iulie, au contribuit cu mult la succesul prințului. Trecutul său turbulent și personalitatea sa complexă apar totuși ca fiind dintre cele mai ambigue. Este el oare fatalist, el
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Gabriel i se năzărește „în locul Iașului, mărginit de dealuri, un lac imens și pe oglindă lui, ici, colo, cateva turnuri... negre. Turnuri în apă...”. Cu sensibilitatea lui în acord cu cea a orașului unde și-a definit personalitatea, Ț. elogiază grandoarea, dar înregistrează și semnele vremelniciei, care pecetluiesc „cetatea” și locuitorii săi. În periodice i-au rămas traduceri din Molière, Pirandello, Racine ș.a., iar în manuscrise se păstrează crochiuri evocatoare ale unor personalități culturale ieșene. SCRIERI: Lacrimi de copii, Ploiești, 1912
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
Phidias și veți vedea ce ruină jalnică va rămîne! Totuși, Leviatatanul are dimensiuni grandioase și proporții nobile, încît o deficiență care, pentru statuia lui Jupiter, ar fi oribilă, la el nici nu constituie un cusur, ci dimpotrivă, un spor de grandoare! Un nas adăugat balenei ar fi o impertinență. în timp ce dați ocol uriașului său cap, în șalupa în care v-ați îmbarcat pentru această expediție fizionomică, nobila imagine pe care v-o faceți despre cașalot nu e niciodată umbrită de gîndul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu putem dovedi și stabili un lucru, ne rămîne întotdeauna posibilitatea de a emite ipoteze. Ipoteza mea e următoarea: că jetul nu e nimic altceva decît o ceață. La această concluzie mă îndeamnă, pe lîngă alte motive, reflecțiile mele despre grandoarea și caracterul sublim al cașalotului. Nu-l consider defel ca o făptură de rînd, superficială, avînd în vedere că nu e niciodată găsit în apropierea țărmului sau la adîncimi mici, așa cum se întîmplă uneori alte specii de balene. Cașalotul e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un stil al deciziei și al ultimatumului -, eliminând spațiile de respirație calmă, de răsfăț și ironie. Dacă trebuie să fie găsit un model românesc pentru aceste reflecții în care obiectele sunt privite totdeauna dinspre partea universalului, încărcate de sensurile unei grandori tragice, poate fi citat Vasile Pârvan. El a impus în cultura română modelul spiritului condamnat să ia viața în serios și să nu respire decât în preajma marilor simboluri. Apărarea lui Galilei (1978) este un „dialog despre prudență și iubire”. Cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
calea invers? , dar c? s?ar putea ca acest lucru s? fie la fel de benefic pentru toat? lumea 136. Cel? lalt vecin important, Polonia, figură pe lista prioritar? a intereselor manifestate de Iorga. Lui Iorga nu? i pl? ceau iluziile de grandoare ale Poloniei. El (că ? i mul? i al? îi) nutrea o antipatie profund? fă?? de ministrul de externe polonez, colonelul Beck, ? i fă?? de politică excentric? a acestuia, mai ales c? , dup? spusele lui Iorga, Beck �nu avea �ncredere �n armata rom
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
scenică a operei dramatice, forțând adeseori structura textului, indestructibilă în esența ei. Alexa Visarion are, a avut totdeauna aleasa modestie a spiritelor înalte, care slujesc universul artei dramatice mai înainte de a se sluji pe sine ori, mai exact, își arată grandoarea lăsând prim-planul spiritului operei pe care o transpune scenic. Într-o lume în care prea mulți își croiesc, pentru arlechinade artistice, veșminte "originale" forfecând stofa celestă a marilor autori, el creează în paradigma lui Caragiale, în sensul acelui "îl
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
disperat și tragic, este, poate, un ultim semnal violent prin durere adresat optuzității, bestialității și indiferenței... Într-o lume stăpânită din ce în ce mai mult de imbecili, singura șansă a artei este să continuie. (Alexa Visarion, 24 octombrie 1981) Destinul eroului concentrează parcă grandoarea și decăderea... artei... În tinerețe Gherlaș a cunoscut triumful. Apoi sorții s-au schimbat. Bătrân, Gherlaș vine în țară: pentru a supraviețui; pentru a încerca, într-o supremă, ultimă încercare, forța artei sale asupra oamenilor; pentru a-și încheia ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
simț va crede în această forțare a deriziunii atît de stîngaci înscenate. Prin anii șaptezeci, peste curtea Socolei domnea împăratul Stelică. Se credea Napoleon și i se acordau, de alienați și alieniști, deopotrivă, onorurile de rigoare. Stelică deținea, într-adevăr, grandoarea discursului napoleonian, dar se îmbrăca în stilul fraților Petreuș. Magistrul Brînzei, cu deferența necesară rolului său de psihiatru, îl invita pe împăratul Stelică să-și dezvolte grandoarea în fața amfiteatrului plin cu studenți. Singur Stelică și aici se afla drama nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acordau, de alienați și alieniști, deopotrivă, onorurile de rigoare. Stelică deținea, într-adevăr, grandoarea discursului napoleonian, dar se îmbrăca în stilul fraților Petreuș. Magistrul Brînzei, cu deferența necesară rolului său de psihiatru, îl invita pe împăratul Stelică să-și dezvolte grandoarea în fața amfiteatrului plin cu studenți. Singur Stelică și aici se afla drama nu știa, sărmanul, că e doar contrafacerea tragic-derizorie a împăratului. 20 iulie L-am așteptat pe marele Picasso în gara Nicolina. Nu în gara mare! sunase la telefon
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fost nevoit să-și justifice precaritatea sărbătoririi, în familie, cu procurarea, ca tot omul, a unui vinișor de țară, un zaibăr acolo, o căpșunică, mde, ce s-a putut... Cînd va învăța românul să rîvnească iar la fast și la grandoare? La fastul și grandoarea meritatelor lui sărbători? Se va lăsa Occidentul prins în perfidiile niciodată slăbite ale Rusiei, acum, cînd extinderea NATO pare mai necesară și mai posibilă ca oricînd? Să fim serioși: o doare pe Rusia această extindere, cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
justifice precaritatea sărbătoririi, în familie, cu procurarea, ca tot omul, a unui vinișor de țară, un zaibăr acolo, o căpșunică, mde, ce s-a putut... Cînd va învăța românul să rîvnească iar la fast și la grandoare? La fastul și grandoarea meritatelor lui sărbători? Se va lăsa Occidentul prins în perfidiile niciodată slăbite ale Rusiei, acum, cînd extinderea NATO pare mai necesară și mai posibilă ca oricînd? Să fim serioși: o doare pe Rusia această extindere, cum îl doare pe URS
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Aurul majestuos al bogăției și nobleței. Roșul fastului cavaleresc. E o eleganță care logodește spaimele morții cu triumfurile vieții. Serenissima cetate, văzută, întîi, din trenul ce străbate apa leneșă a lagunei, spre a intra în gară, îți retează brusc preconceputa grandoare, instalîndu-te într-un fel de mică/mare deziluzie, ca în fața oricărei grandori a globului, dinainte confecționată. Dar asta ține o clipită. Pînă ce te dai jos din tren și începi să faci pași pe... uliță. E, într-adevăr, o uliță
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care logodește spaimele morții cu triumfurile vieții. Serenissima cetate, văzută, întîi, din trenul ce străbate apa leneșă a lagunei, spre a intra în gară, îți retează brusc preconceputa grandoare, instalîndu-te într-un fel de mică/mare deziluzie, ca în fața oricărei grandori a globului, dinainte confecționată. Dar asta ține o clipită. Pînă ce te dai jos din tren și începi să faci pași pe... uliță. E, într-adevăr, o uliță această Strada Nuova (fostă regala Vittorio Emanuelle II, dar cum italienii fiind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o altă Eleonora Duse ieșind din Teatrul La Fenice, e condusă, temperat-colocvial, de ireproșabilul venețian. 29 iunie Spiritul gregar are oricît ar părea de riscată observația și ceva fascinant în actele lui demonstrativ-vizibile. Au, și numărul, și cantitatea, și suma grandoarea lor. Am dat curs, cu oarecare savoare, impulsului de a ieși, o dată cu puhoiul nocturn în Piața Unirii, de cîte ori naționala de fotbal a României a cîștigat partide importante și de prestigiu. Acum cîțiva ani, cu mult titrata Argentină, foarte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]