2,864 matches
-
populație de de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, satul Nyírgelse avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari. Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Nu există o religie majoritară, locuitorii fiind greco-catolici (%), reformați (%), romano-catolici (%) și persoane fără religie (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.
Nyírgelse, Szabolcs-Szatmár-Bereg () [Corola-website/Science/332318_a_333647]
-
Zilkerek -1440, Șintereag -1854, Corneni -1925. Aceste denumiri le-am găsit în diferite lucrări: Coriolan Suciu „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, „Documente privind Istoria României”, V.Drăganu „Toponimie și istorie”, I.Kadar „Monografia comitatului Solnoc-Dăbâca” și în Șematismele diecezei greco-catolice de Cluj-Gherla. Denumirea Corneni provine de la pădurea de corni din apropiere. Corneniul este bine cunoscut în zonă mai ales prin castelul care a fost complet renovat după anul 2000. Documentele pomenesc diferiți nobili, proprietari de pământuri, care îndeplineau diferite dregătorii
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
Corneni și creșterea numărului românilor. Dar la răscoală au participat și români, iar pe de altă parte în Corneni au existat români și înainte de aceste evenimente, dovadă e faptul că parohia din Corneni a trecut în anul 1700 la biserica greco-catolică. De asemenea, trebuie spus că și în secolele XVIII-XIX, majoritatea proprietarilor din Corneni erau maghiari, dar numărul lor a scăzut treptat. În 1866 proprietari cu titlu nobiliar erau: Inczedi Iuliana, Bokros Layos, Bolog Gheorghe, Baki Sandor, 6 proprietari din familia
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
au plecat la oraș si numărul locuitorilor a scăzut drastic. În 1956 erau 514 locuitori în Corneni, în 2006 mai erau doar aprox. 160. În 1990 colectivul s-a desființat, dar cei plecați nu s-au mai întors. Prima biserică greco-catolică s-a construit în Corneni în anul 1730 în locul numit Pe Dâmb. Era o biserică mică din lemn care s-a menținut până în anul 1906 când s-a edificat o nouă biserică pe locul celei actuale. Biserica care se află
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
cameră închiriată de la un țăran din sat. În 1936 s-a construit școala din centrul satului. După 1950 școala a funcționat în castel. În anul 2004 școala s-a desființat din lipsă de elevi. Demetriu Coroianu, memorandist . A fost preot greco-catolic și a ocupat funcții în ierarhia înaltă bisericească. Informația este cuprinsă în cartea preotului greco-catolic Victor Bujor "Canonicii Diecezei gr.cat. de Gherla 1857-1937. Biografii cu un scurt istoric al înființării Episcopiei și Capitolului catedral din Gherla și 26 reproduceri
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
satului. După 1950 școala a funcționat în castel. În anul 2004 școala s-a desființat din lipsă de elevi. Demetriu Coroianu, memorandist . A fost preot greco-catolic și a ocupat funcții în ierarhia înaltă bisericească. Informația este cuprinsă în cartea preotului greco-catolic Victor Bujor "Canonicii Diecezei gr.cat. de Gherla 1857-1937. Biografii cu un scurt istoric al înființării Episcopiei și Capitolului catedral din Gherla și 26 reproduceri fotografice, Cluj 1937".
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
belaruși, cât și din membrii minorităților poloneză și lituaniană. Într-o declarație dată mass-media în ce privește legăturile între Belarusian și Vatican, președintele Lukașenko a afirmat că ortodocșii și catolicii sunt „principalele două confesiuni din țara noastră”. Circa un procent aparțin Bisericii Greco-Catolice Belaruse. Belarusul a fost un principal centru al populației evreiești din Europa, 10% din populație fiind evreiască înaintea celui de al Doilea Război Mondial. Aceasta a fost redusă însă de război, înfometare, deportări, masacre și emigrări, astfel că astăzi ea
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
8.564.950 de ha care reprezenta întinderea totală a proprietăților rurale. După unele surse maghiare au fost expropriate și bisericile evanghelice germane, 55% din totalul bunurilor până în 1924 și restul bunurilor până în 1937. Aceste proprietăți au fost împărțite bisericii greco-catolice și asociației culturale „Așezământul Cultural Mihai Viteazul”. În Transilvania, 63% din cei împroprietăriți în urma reformei agrare aveau naționalitate română, în timp ce 37% aveau o altă naționalitate. Situația loturilor individuale în Transilvania, la sfârșitul anului 1924 arăta astfel: După mărimea loturilor primite
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
locuitori (264 români și 1 ungur); erau 128 de bărbați (59 căsătoriți, 62 necăsătoriți, 7 văduvi), 137 de femei (59 căsătorite, 70 necăsătorite, 8 văduve); Sătenii aveau 4 cai și 137 bovine. Locuitorii erau toți, în afară de unul singur, de religie greco-catolică 1857: Borzova acelui an avea 58 case, 60 locuințe, 269 locuitori (261 români, 7 evrei, 1 armean); erau 129 bărbați (76 necăsătoriți, 53 căsătoriți, 7 văduvi) și 132 femei(70 necăsătorite, 53 căsătorite, 10 văduve). După religie, 260 erau greco-catolici
Borza, Sălaj () [Corola-website/Science/301779_a_303108]
-
La Prilaze, Sub Ulmi și Pe Curte".( Petri Mor , Szilagy varmegye monographiaja) 1896: Borz᾽a, Borzova-332 locuitori (pag. 110) 1900: 75 case, 363 locuitori (357 români, 2 unguri, 3 evrei, 1 german), 1029 iugăre de pământ. 357 dintre locuitori erau greco-catolici, 3 erau ortodocși și 3 izraeliți 1906: Borzova-363 locuitori (pag. 112) 1910: 80 case, 409 locuitori (393 români, 7 unguri, 3 evrei, 6 alte naționalități); 399 greco-catolici, 2 ortodocși, 1 romano-catolic, 4 reformați, 3 izraeliți 1911: Borzova-409 locuitori (pag. 94
Borza, Sălaj () [Corola-website/Science/301779_a_303108]
-
nu a fost desfăcută, ci pusă pe tălpi ca de sanie și dusă întreagă, trasă de mai multe perechi de boi și bivoli”. Documentele nu vorbesc despre aceste începuturi, dar pomenesc biserica în secolele următoare. Astfel, în șematismele Arhidiecezei mitropolitane greco-catolice de Alba Iulia și Făgăraș se afirmă că încă din primii ani ai secolului al XVIII-lea, întreaga comunitate românească din Sângătin a fost trecută la uniație. De 1756 sunt legate două momente importante din viața acestui lăcaș. Acest an
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
fost trecută la uniație. De 1756 sunt legate două momente importante din viața acestui lăcaș. Acest an este incizat în partea stângă a ușii de la intrarea în biserică, alături de o inscripție care consemnează 1756 ca fiind anul morții primului preot greco-catolic din Sângătin, popa Oprea. De asemenea, tot în 1756 este atestată documentar trecerea înapoi la ortodoxie a unui număr însemnat de locuitori ai satului Sângătin. Așa se face că în Vinerea Mare, ortodocșii și-au adus preotul în biserică, acțiune urmată
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
Bizantină", altul în "Științe Ecleziastice Orientale", ambele obținute cu notă maximă - "Magna Cum Laude Probatus". După finalizarea studiilor în cetatea eternă, se reîntoarce în țară, fiind numit profesor de religie la Liceul Sf. Vasile cel Mare din Blaj, iar episcopul greco-catolic Ioan Suciu l-a numit profesor de filosofie morală la Academia Teologică din Blaj. În anul 1948, în urma desființării Bisericii Române Unite cu Roma, a fost arestat și dus la mănăstirea Obreja, Alba. Printr-un concurs de împrejurări, scapă de
Aurel Leluțiu () [Corola-website/Science/334022_a_335351]
-
n. 27 septembrie 1827, Bezded, Comitatul Solnocul Interior - d. 23 octombrie 1877, Sibiu) a fost un jurist, istoric, lingvist, ministru român din Transilvania, unul din principalii organizatori ai revoluției de la 1848, membru titular al Academiei Române din anul 1868. Tatăl, preotul greco-catolic Ioan Pop, era originar din Budiu de Câmpie (azi "Papiu Ilarian", județul Mureș), însă la data nașterii lui Alexandru activa ca preot în Sălaj. În actele vremii, numele de familie al lui Alexandru este "Maruzian", pe când al celor trei surori
Alexandru Papiu-Ilarian () [Corola-website/Science/303096_a_304425]
-
important, pentru că acest „tată vitreg” își va sacrifica viața în Revoluția de la 1848-1849, fiind unul dintre propagatorii fervenți ai ideilor naționale profesate de viitorul ideolog, om de cultură și savant, Al. Papiu Ilarian. Ulterior, preotul Ioan Pop a primit parohia greco-catolică Budiu de Câmpie, astfel încât întreaga familie s-a stabilit în această comună, în apropiere de Târgu Mureș. Studiile primare le-a efectuat la Budiu, iar din toamna anului 1832 a urmat cursurile Colegiului Reformat din Târgu Mureș. În anul școlar
Alexandru Papiu-Ilarian () [Corola-website/Science/303096_a_304425]
-
Membru al Baroului de avocați din București, Papiu-Ilarian a pledat în numeroase procese. Dintre acestea, răsunător în epocă a fost cel din 1873, când Papiu-Ilarian a susținut cauza lucrătorilor bivolari din Giurgiu. A fost înmormântat în cimitirul Bisericii dintre Brazi (greco-catolică) din Sibiu. Monumentul funerar a fost realizat în anul 1880 de sculptorul Carol Cauner și este alcătuit dintr-un bust din marmură albă reprezentându-l pe defunct, bust așezat pe o coloană canelată înaltă de 1,25 m.
Alexandru Papiu-Ilarian () [Corola-website/Science/303096_a_304425]
-
și popa Gheorghe. Tot atunci, sunt conscrise: o biserică, o casă parohială, 30 de familii unite, teren al bisericii arător de 20 de cable și fânaț de 14 care de fân. Biserica aparținea protopopiatului Jucu. În 1750 încă biserica era greco-catolică la care slujea un preot unit. Conscripția ordonată de generalul austriac Bucow consemnează în Bărăi: 1 preot unit, dar fără nici o familie greco-catolică, 1 preot ortodox, cu 60 de familii ortodoxe, o biserică ortodoxă (unită nu era), o casă parohială
Biserica de lemn din Bărăi () [Corola-website/Science/321653_a_322982]
-
cable și fânaț de 14 care de fân. Biserica aparținea protopopiatului Jucu. În 1750 încă biserica era greco-catolică la care slujea un preot unit. Conscripția ordonată de generalul austriac Bucow consemnează în Bărăi: 1 preot unit, dar fără nici o familie greco-catolică, 1 preot ortodox, cu 60 de familii ortodoxe, o biserică ortodoxă (unită nu era), o casă parohială și averea bisericii de 24 cable arabile și de 4 care fânaț. În 1816, toponimele românești din sat amintesc de biserica românească din
Biserica de lemn din Bărăi () [Corola-website/Science/321653_a_322982]
-
Se cunoaște că cei doi au fost executați prin spânzurare la marginea dinspre Someșeni a Clujului. Biserica din Bărăi rămâne în continuare ortodoxă, fiind una din insulele de acest rit românesc din Câmpia Ardealului, unde, până la 1948, majoritatea satelor erau greco-catolice. La 1850, de exemplu, toți locuitorii erau ortodocși (511 erau români și 37 țigani). Dintr-un raport din 1867 aflăm despre starea jalnică a clădirii școlii. În document se arată că „în parohia Barei este Casa de școală edificată din
Biserica de lemn din Bărăi () [Corola-website/Science/321653_a_322982]
-
curentului literar modernist. Romanele sale explorează stările stările sufletești specifice micii burghezii intelectuale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și pledează pentru emanciparea femeii. s-a născut la data de 27 noiembrie 1863, în familia unui funcționar mărunt (de religie greco-catolică) din orașul Gura Humorului din Ducatul Bucovina care se afla în acea vreme sub stăpânire austro-ungară. Era al patrulea copil al lui Julian Kobyliansky și al soției sale, Maria Werner. Tatăl ei era născut în Galiția. Mama sa, Maria Werner
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]
-
Maria Werner. Tatăl ei era născut în Galiția. Mama sa, Maria Werner, provenea dintr-o familie germană, fiind verișoară cu poetul romantic german Zacharias Werner. În semn de dragoste pentru soțul ei, ea a învățat limba ucraineană, a adoptat religia greco-catolică și și-a educat toți copiii într-o atmosferă de respect față de poporul ucrainean. Unul dintre frații Olgăi, Stepan, a devenit pictor-portretist, realizând în 1910 și un portret al surorii sale, iar un alt frate, Julian, a devenit un filolog
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]
-
Beclean", ortografiat "Bethlen", au fost recenzate 89 de familii, adică vreo 435 de persoane. Din registrul aceleiași conscripțiuni mai aflăm numele celor trei preoți care serveau la biserica din Beclean: "Prekup" ("Precup"), "Adam" și "Avram". Toți cei trei preoți erau greco-catolici. Mai aflăm, din același registru, că de pe fânețele parohiei greco-catolice se strângeau 2 care de fân, în fiecare an. Denumirea satului, "Bethlen", ca și numele unuia dintre preoți, "Prekup", erau notate folosindu-se ortografia limbii maghiare, întrucât rezultatele conscripțiunii erau
Beclean, Brașov () [Corola-website/Science/300934_a_302263]
-
vreo 435 de persoane. Din registrul aceleiași conscripțiuni mai aflăm numele celor trei preoți care serveau la biserica din Beclean: "Prekup" ("Precup"), "Adam" și "Avram". Toți cei trei preoți erau greco-catolici. Mai aflăm, din același registru, că de pe fânețele parohiei greco-catolice se strângeau 2 care de fân, în fiecare an. Denumirea satului, "Bethlen", ca și numele unuia dintre preoți, "Prekup", erau notate folosindu-se ortografia limbii maghiare, întrucât rezultatele conscripțiunii erau destinate unei comisii formate din neromâni, în majoritate maghiari. Populația
Beclean, Brașov () [Corola-website/Science/300934_a_302263]
-
satul "Budinc" avea 18 case și aparținea districtului Făget. A fost din totdeauna un sat românesc. Ortodocșii din Budint aveau o biserică comună cu cei din Ictar. În 1841 are loc trecerea a circa jumătate din familiile ortodoxe la ritul greco-catolic. Biserica devine mixtă. Pe fondul scăderii populației din cele două sate, motivate de exodul localnicilor spre Timișoara și Lugoj, dar și datorită apropierii fizice evidente, cele două sate s-au unit.
Ictar-Budinț, Timiș () [Corola-website/Science/301368_a_302697]
-
altă dată un număr mic de clerici și pe conducătorii laici pentru redactarea unui memoriu către dietă. Măsura aceasta urmărea diminuarea forței politice a românilor, motiv pentru care se ia hotărârea de a se continua demersurile pentru adunare.. Episcopul român greco-catolic Lemeny, cunoscut ca adept al unirii Transilvaniei cu Ungaria, a primit din partea guvernatorului solicitatea de a pleca în munți pentru a-i liniști pe moți și pentru a pune capăt adunărilor de popor.. În același timp, după Paști, autoritățile ungare
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]