1,313 matches
-
înfățișau alți oameni decât pe el. Nici aici nu existau alegeri adevărate, dar măcar iordanienii nu se înjosiseră să-și confirme tiranul cu un procentaj de 100% la vot. Unul din fiii lui Naasri îl aștepta, plictisit și nepăsător lângă grilaj. Nu spuse nimic și nici nu se oferi să-i ia geanta lui Mahmud - nu că acesta l-ar fi lăsat -, pornind-o într-o plimbare scurtă pe strada Regele Hussein. Nu după mult timp, se iviră indicatoare care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
raționamentul fistichiu al unui cunoscut al meu din București, care Își șoca prietenii și cunoștințele printr-un obicei pitoresc. Omul locuia la parterul unui imobil multietajat, Însă refuza sistematic să-și armeze ferestrele dinspre stradă (și avea vreo trei) cu grilaje metalice, așa cum procedau toți ceilalți locatari de frica hoților. Și e bine să știi că, În privința furatului, românii dispun de o reputație excelentă, inclusiv pe plan internațional. Ei bine, acest tip pleca frecvent de-acasă, lăsând ferestrele larg deschise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
silind mâna blândă așezată pe scobitura spatelui meu să-mi propulseze cu ghionturi mici scheletul recalcitrant. Odată În dreptul scării, mai aveam obiceiul de a ajunge la trepte strecurându-mă pe sub balustrada dintre coloana din mijloc, care susținea scara, și primul grilaj al scării. Pe măsură ce mai trecea o vară, mă strecuram tot mai greu; acum cred că și stafia mea ar rămâne Înțepenită acolo. O altă parte a ritualului era urcarea scărilor cu ochii Închiși. „Treaptă, treaptă, treaptă“, se auzea glasul mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
numai un suflet profund meditativ o poate avea în fața nimicniciilor acestei lumi. În unele dimineți vine și se ghemuiește lângă el, pe treptele fostei berării, un orb, și el bătrân, cu o manta veche, soldățească. Bastonul lui alb, agățat de grilajul ușii, pare un ciudat semn de atenționare, de avertisment sau, de ce nu, de îndemn spre a pătrunde într-un ținut îmbibat de amintiri, de umbre, de clipe zburătăcite și de felurite avânturi prăbușite. Bătrânul orb cântă dintr-o muzicuță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tramvaiului de pe chei. Cât am așteptat, s-a răzgândit. Nu mai avea chef să vină la mine. Mi-a promis că ne vom vedea altă dată. A plecat, lăsându-mi un număr de telefon. Am rămas în stație, rezemat de grilajul metalic, privind, așa cum priveam de atâtea și atâtea ori, spre ferestrele și balconul unde ieșeam cu Ester. Nu mă mai gândeam la ea. Dar un automatism al gândului, al gestului mecanic, al golului mă făcea de fiecare dată să ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ține de cuvânt, să vină la oră fixă. Meteahna lui de a promite și a uita sau de a amâna. Sala de lectură mare, impunătoare, cu mese comode, scaune bătrânești. Rafturile de cărți, pe două niveluri, înalte, dulapuri spațioase. Un grilaj de lemn, cu coloane sculptate, înconjoară rafturile. Liniște, câțiva studenți, majoritatea fete. Plăpânde, cu ochelari. Tipuri de tocilare suave, cu chipuri pale. În lumina încețoșată a dimineții par un fel de gladiole străvezii, aplecate duios peste pagini de carte. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umorului e o floare rară. ― în schimb, prostia crește pe toate drumurile. Trage fermoarul, băiete! ― În regulă! Nu știu nimic despre Muzeul Chiusbaian, dar îmi pot imagina cum e asigurată paza: sisteme de alarmă, celule fotoelectrice, oameni... ― Adaugă și un grilaj de oțel. În spatele lui se află galeria de tablouri. Amănunt notabil, nici un om nu se află în muzeu. Paza este exterioară. Concluzia? ― Imposibil să te apropii! ― Nimic nu-i imposibil, drăguță! În 35 de ani încă n-ai aflat? Vei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la voi măști de gaze. ― Deci echipament de protecție, perfect! Admitem că am pătruns în muzeu. Cum evităm capcanele din interior? ― Vă pun la dispoziție un film unde sânt semnalate aceste capcane. Va fi un fleac să le neutralizați. Pentru grilajul care încuie galeria de tablouri veți avea o cheie. ― Mi se pare fantastic! Toată povestea e fantastică! ― Dar nu imposibilă. În ultimă analiză, chestiune de imaginație. ― Dumneavoastră, sânt convins, nu vă lipsește. Pentru când preconizați circul ăsta? ― Pentru luni seară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nemțească... Am să pregătesc mai multe variante. ― Va să zică de-aia te-a chemat... Ce trebuie să deschizi? ― Poarta spre împărăția fluturilor albaștri. Ha! Ha! O să-mi cumpăr o plasă și o cutie de cristal. Vezi! Bătu cu unghia pe peliculă: Grilajul ăsta o să-l forțăm. Te felicit din inimă, draga mea! Melania Lupu își trimise o sărutare în oglindă și începu să pirueteze prin cameră. Se învîrtea ușor, cu brațele întinse. Sub poalele capotului deschise ca o umbrelă, se vedeau picioarele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zi. Mă auzi? Unde naiba ai dispărut? Raul Ionescu scoase capul din galerie. Șopti gâtuit, cu o expresie buimacă. ― Vino încoa'! Cârnul apucă automat pistolul. ― Ce s-a întîmplat? ― Lasă asta! Uită-te! Încăperea ciudată, sexagonală, era despărțită de un grilaj aurit. În spatele lui, zidurile păstrau câteva urme dreptunghiulare de praf. ― Nu mai sînt! suflă inginerul. Le-au luat! Dascălu îl privi aiurit. ― Ai căpiat?! Odaia e plină de tablouri. Inginerul nu răspunse. Își agăță degetele de grilaj și închise ochii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
despărțită de un grilaj aurit. În spatele lui, zidurile păstrau câteva urme dreptunghiulare de praf. ― Nu mai sînt! suflă inginerul. Le-au luat! Dascălu îl privi aiurit. ― Ai căpiat?! Odaia e plină de tablouri. Inginerul nu răspunse. Își agăță degetele de grilaj și închise ochii. Femeia cu evantai și Vânătorul lui Rembrandt dispăruseră. CAPITOLUL VII CAMERA SECRETĂ Un tânăr înalt îmbrăcat într-un balonzaid alburiu trecu pe lângă ei. Păru să-și amintească brusc de ceva și se întoarse luînd-o în direcție opusă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca un stilet, rămas pe masă. Se uită spre Scarlat, tremurând din tot corpul. Acoperi lama cu un șervețel și o trase încet. Avea fruntea acoperită cu broboane de sudoare. Melania Lupu se interesă senină: ― Ți-e cald, Ioniță? * Forțarea grilajului îi luase zece minute. Manevra abil unelte ciudate, pile și agrafe lungi, subțiri, verifica rezultatul pe vreo trei chei asemănătoare și o lua de la capăt fără să-și piardă răbdarea, cu aceeași mână sigură. Lucra extrem de concentrat, figura mobilă își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pierduse expresia de imbecilitate, privirea rătăcită. Inginerul se uita abătut la zidurile goale. Auzi declicul broaștei și se ridică apatic. ― Gata! exclamă încîntat cârnul. Stai numai o clipă să-mi strâng trusa. Îmi place să lucrez ordonat. Raul Ionescu împinse grilajul și se apropie de un Fragonard mic. Dascălu behăia: ― Ai văzut că i-am venit de hac? Să știi că fotografia a fost destul de bună. Mi-au dat nițel de furcă dinții de jos. O declanșare simultană pe două sisteme
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zice Ionescu. M-a trimis ca să ne sfătuim. Cică tipa cu evantai și Vânătorul au dispărut. Poate că le-a luat altul înaintea noastră. Nucu Scarlat se crispă. Aproape nu mai simțea durere. ― Cum adică au dispărut? ― Nu-s după grilaj. ― Imposibil! Nu pot să cred... Adică totul a fost degeaba? Simți că-i e greață, o greață violentă. Camera se învîrtea cu el și ar fi vrut să strige atât timp cât degetele mai aveau puterea să se agațe în anourile de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în altă încăpere. De ce, Melania? Am să-ți spun de ce: Pentru că urmează probabil să fie expuse într-o sală nouă, care oferă un plus de siguranță. Bun, să zicem că ai dreptate... Dar oare nu erau ele destul de ferite în spatele grilajului? Nu! Dovadă că ai ajuns la ele. Deci, în eventualitatea că pânzele se află încă în muzeu... Meditează te rog acum unde pot fi în acest moment. În primul rând într-un safe. Aceasta ar fi varianta pe care ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Aici e toată șmecheria! Nu pot să vă dau adresa, ar fi prea de tot! De altfel, nu făceați nimic cu filmul. Tipa s-a distrat fotografiind niște tablouri și niște tipi aflați în muzeu. Dacă ar fi fotografiat numai grilajul și broasca ar fi dat de bănuit, dar așa n-a luat-o nimeni în seamă. Probabil mai fotografiau și alții. Eu nu i-am dat importanță, nici nu m-am uitat la el, pe mine mă interesau grilajul și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
numai grilajul și broasca ar fi dat de bănuit, dar așa n-a luat-o nimeni în seamă. Probabil mai fotografiau și alții. Eu nu i-am dat importanță, nici nu m-am uitat la el, pe mine mă interesau grilajul și broasca și nu ăia de se căscau la tablouri. ― Dacă Ionescu a developat filmul s-ar putea ca el să se fi uitat pe film, să vadă ce este acolo? ― Pe dracu'. Nu era treaba lui, habar n-are
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
știu să umblu cu el... ― Țineți-l în dreptul luminii, zâmbi maiorul amuzat, și derulați-l încet... Destul! Imaginea nu vă spune nimic? Este filmul pe care i I-ați dat lui Raul Ionescu și, mă rog, pentru confecționarea cheii de la grilaj. Când v-ați întors acasă -evident, după ce ați fotografiat sălile muzeului, câteva tablouri și chiar pe câțiva dintre vizitatori ― aparatul fiind încărcat l-ați declanșat din neatenție, și pelicula a înregistrat o parte din odaia în care ne aflăm. Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întruna, sărmana, dar acum va veni să respire puțin, nu deschide o fereastră dintre cele care dau spre stradă, pentru că întotdeauna e lume care se uită, preferă partea din spate, mult mai liniștită de când există televiziunea. Femeia se apropie de grilajul de fier, pune mâinile pe el și simte răcoarea metalului. N-o putem întreba dacă a auzit cele două focuri de armă succesive, zace moartă pe jos și sângele se prelinge și picură în balconul de jos. Câinele a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cercetă, apoi se sculă, se duse la șemineu. Nicu fu sigur c-o s-o arunce în flăcări și se ținu să nu țipe. Costache îi dădu drumul anume sau poate o scăpă, dar vaca Fira, se agăță cu picioarele de grilajul de fier și rămase lipită acolo. — Poți s-o iei, spuse conu Costache, fără să mai dea vreo explicație. Îți fac cadou și creionul, și hârtia. Dar... uite ce-i! Vrei să-l ajuți pe străin sau nu? Nicu recunoscu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o casă cu două camere mari, hol, bucătărie, baie și grup sanitar; toate așezate vizavi de un salon cu fața la stradă în care ar fi putut dansa în voie cel puțin o duzină de perechi, deasupra căruia atârna un balcon cu grilaj din fier forjat ce da într-un fel de mansardă asemănătoare cu un pod de grajd părăsit, deoarece ușa și ferestrele semi ovale, bătute în cuie, acoperite cu scânduri de brad putrezite de vreme ce dovedeau că în ultimele decenii nimeni nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
petelor de transpirație de pe uniformă, căci până și cele mai grele camioane se opreau când ridica mâna și doar când le dădea el voie îndrăzneau să-și continue drumul. Și chiar în spatele lui, înaltă, masivă și încărcată, apărată de un grilaj gros și o mică grădină cu copaci păliți, se înălța clădirea cenușie cu copertine albe de care-i vorbise feroviarul. Acolo locuia sau, cel puțin, acolo lucra ministrul de Interne, Ali Madani, omul care îi răpise nevasta și copiii. Luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asta de cinci ori și să asculte apoi cu maximă atenție tot atâtea răspunsuri, pentru că labirintul de străduțe, toate semănând între ele, i se părea indescifrabil, dar, tot insistând, ajunse, aproape către miezul nopții, în fața imensului parc delimitat de un grilaj înalt ce înconjura, pe cele patru laturi, cea mai luxoasă clădire pe care o văzuse în viața lui. O gardă de onoare cu dolmane roșii și chipiuri arătoase cu panaș defila ascultând în mod automat comenzile și când, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zile întregi în coroana unui palmier ca aceia, dormind legat de tulpinile groase ale frunzelor, când pândea câte o turmă de antilope, al căror miros foarte fin le anunța întotdeauna, în orice împrejurare, prezența omului. Străbătu cu privirea distanța dintre grilaj și grupul de palmieri și calculă că, dacă în timpul nopții ar fi izbutit să se urce într-unul din ei fără să fie văzut, avea multe posibilități să-l împuște pe președinte în momentul când ar fi intrat sau ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
această temă. — E în regulă. Voi încerca! Lăsați aici acel studiu - care pare într-adevăr făcut de experți - și îi voi cere președintelui Jaén să-l citească în timpul călătoriei. Făcu un gest vag: E tot ce vă pot promite... Când grilajul mare de fier se închise în spatele lor și se văzură din nou în stradă, preotul comentă: — Același zgomot trebuie să-l fi făcut și poarta lui Pilat din Pont. — Bună! — Bună... — Am venit să-mi iau cărțile. Arătă spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]