1,373 matches
-
Teutonii s-au temut de un atac venit de pe două direcții: atacul polonezilor spre Danzig (Gdańsk) și al lituanienilor către Samogitția. Pentru a contracara această amenințare, Ulrich von Jungingen și-a concentrat o parte a forțelor în Schwetz (Świecie), în timp ce grosul armatei a rămas în castelele Ragneta/Ragainė, Rhein (Ryn) de lângă Lötzen (Giżycko), și Memel (Klaipėda). Polono-lituanienii au organizat mai multe raiduri în teritoriul inamic. Ulrich von Jungingen a cerut ca armistițiul să fie prelungit până pe 4 iulie, în speranța că
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
de Comisar al Poporului pentru Apărare în funcția de Comandant al Frontului Centru pentru a conduce lupta de apărare și retragerea tactică de pe pozițiile de graniță către Smolensk. Armata Roșie a suferit pierderi mari, dar Timoșenko a reușit să salveze grosul armatei, pregătind-o pentru apărarea Moscovei. În septembrie, mareșalul a fost transferat în Ucraina, unde Armata Roșie suferise pierderi de 1,5 miilioane de oameni în încercuirile de la Uman și Kiev. Aici, Timoșenko a reușit să stabilizeze situația frontului. În
Semion Timoșenko () [Corola-website/Science/302348_a_303677]
-
care armata persană putea avansa. După a doua zi, un localnic numit Ephialtes i-a trădat pe greci, arătându-le perșilor o cărare care ducea în spatele pozițiilor grecești. Dându-și seama că oamenii săi erau încercuiți, Leonidas a trimis înapoi grosul armatei grecești și a rămas pe loc să le acopere retragerea cu 300 de spartani, 700 de thespieni, 400 de tebani și probabil încă alte câteva sute. Aproape toți au fost uciși. După această confruntare, flota aliată de la Artemisium a
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
care între timp fusese evacuată. Dorind o victorie decisivă asupra flotei persane, aliații au atacat-o la Salamina, la sfârșitul anului 480 î.Hr. și au câștigat. Temându-se să nu fie prins în capcană în Europa, Xerxes și-a retras grosul armatei în Asia, lăsându-l pe Mardonius să termine cucerirea Greciei. În anul următor, armata de uscat persană a fost învinsă în Bătălia de la Plateea, invazia persană în Grecia fiind oprită. Scriitorii antici și contemporani au folosit bătălia de la Termopile
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
alte două dăți mai târziu în istorie, o armată thespiană a intrat într-o luptă pe viață și pe moarte. În zori, Xerxes a oferit libații zeilor. Timpul necesar acestor ceremonii a îngăduit Nemuritorilor să coboare de pe munte, iar apoi grosul armatei persane s-a pus în mișcare. Pentru această confruntare, Aliații au țâșnit în fața zidului pentru a-și întâmpina inamicii în partea mai largă a trecătorii, pentru a omorî cât mai mulți cu putință. Au început lupta cu sulițele până când
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
majoritatea celei persane în bătălia de la Salamina care a însemnat de fapt sfârșitul amenințării persane asupra Peloponezului. Temându-se că grecii ar putea ataca podurile de vase de peste Hellespont blocându-i astfel trupele în Europa, Xerxes s-a retras cu grosul armatei în Asia. A lăsat o armată anume aleasă sub comanda lui Mardonius pentru a finaliza cucerirea în anul următor. La insistențele Atenei, aliații peloponeziaci s-au pus de acord într-un final să încerce să-l atragă pe Mardonius
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
flotei turcești. Comandanții turci nu au apreciat semnificația acțiunilor rușilor. În iunie, un mic contingent rusesc a trecut Dunărea în apropierea deltei, la Galați, și s-a îndreptat spre Rusciuc. Aceasta i-a făcut pe otomani să fie siguri că grosul forțelor rusești va veni chiar prin mijlocul fortificațiilor otomane. Sub comanda directă a generalului Mihail Ivanovici Dragomirov, în noaptea de 27-28 iunie 1877 (Stil nou) rușii au construit un pod plutitor peste Dunăre la Zimnicea. După o scurtă bătălie, în
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
că că ar fi răspuns „Nu există niciuna” . Churchill avea să descrie mai târziu acest răspuns drept cel mai șocant moment al vieții sale. Churchill l-a întrebat pe Gamelin unde și când propun francezii lansarea unui contraatac împotriva flancurilor grosului trupelor germane. Gamelin a răspuns simplu „inferioritate numerică, inferioritate a echipamentului, inferioritate a metodelor ". Câteva dintre cele mai bune unități aliate din nord au participat la lupte limitate. Ele au fost ținute în rezervă pentru momentul în care s-ar
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
pentru această eroare este împărțită între Hitler, Göring și Rundstedt. Aliații au lansat pe 26 mai Operațiunea Dynamo pentru evacuarea trupelor britanice, franceze și belgiene încercuite. Aproximativ 28.000 de soldați au fost evacuați în prima zi. Armata I franceză, grosul trupelor căreia rămăsese la Lille datorită erorii lui Weygand, care nu retrăsese la timp aceste forțe spre vest, a organizat apărarea orașului, cei 50.000 de soldați capitulând în cele din urmă pe 31 mai. Acțiunea Armatei I franceză, care
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
părăsite toate așezările omenești care puteau nimeri în calea dușmanilor, să fie tăinuite proviziile. Ștefan a repezit în calea dușmanului călărime care să supravegheze deplasarea oștii otomane, să o hărțuiască și să nu îngăduie cetelor prădalnice să se desprindă de grosul oștirii ca să meargă după hrană și să jefuiască. Locul ales pentru bătălie se afla în preajma târgului Vaslui, pe valea Bârladului, la vărsarea râului Racova, într-o zonă mlăștinoasă prinsă între păduri, care îngreuna desfășurarea forțelor dușmane și manevrările de armată
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
când au auzit otomanii trâmbițele și surlele, ei au crezut că vor fi atacați din partea aceea, asfel ca marea parte s-au îndreptat în acea direcție, găsind aici doar câțiva oșteni. În schimb pe malul stâng al Bârladului se afla grosul oștii lui Ștefan. Când turcii au întors spatele, atacând spre marginea pădurii, au fost izbiți năpraznic de armata moldovenească. Până să se dezmeticească otomanii, până să înțeleagă cine-i atacă și din ce parte, mulți dintre ei au fost uciși
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
după care urmează o împărțire ca va fi continuată prin "Tratatul de la Verdun" (843) care duce mai târziu la formarea statelor Franța și Germania Pentru ultima oară regatul franc este din nou unit sub regele Carol al III-lea (cel Gros) (882-887) după care vor rămâne separate. Ideea unirii a celor patru părți regatului franc a apărut din nou în timpul cruciadelor (1000-1111) dar n-a mai fost realizată. Prezența francilor care alcătuiau o entitate este amintită și în analele musulmane, aceștia
Franci () [Corola-website/Science/302424_a_303753]
-
urmărirea lui Wellington. În prealabil i-a ordonat mareșalului Grouchy să ia poziție în aripa dreaptă a Armatei Nordului și să împiedice reorganizarea prusacilor. Grouchy nu a reușit să-și îndeplinescă misiunea, deși el a atacat și înfrânt ariergarda inamicului, grosul trupelor prusace reușind să se strecoare către Waterloo. Declanșarea luptelor bătăliei de la Waterloo din dimineața zilei de 18 iunie 1815 au fost întârziate cu câtva ore de Napoleon, până când pământul s-a zvântat după ploaia din noaptea precedentă. Până seara
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
să separe provincia Moesia, mult prea întinsă că să fie apărată, în Superior și în Inferior. Se baza pe câteva legiuni: I Italica la Novae, V Macedonica la Oescus, VII Claudi la Viminacium, și V Alaudae, precum și trupe auxiliare, astfel, grosul forțelor romane era stabilit spre Oltenia și Banat, pentru a feri Moesia de un atac al dacilor din munți. Punctul slab defensiv roman era în sectorul dobrogean al Dunării. Astfel, dacii au condus cu ușurință atacul. În cursul anului 86
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
cele din Anexa I, - cerințele suplimentare adaptate situației specifice din Statele Membre respective, pot fi decise ținând cont de anumite boli susceptibile de a compromite sănătatea umană, - pot fi adoptate condițiile speciale de agrement pentru unitățile situate în piețele en gros. Articolul 14 1. Fără a prejudicia dispozițiile specifice acestei directive, medicul veterinar oficial sau autoritatea competentă procedează, în cazul în care suspectează că legislația veterinară este nesatisfăcătoare sau în caz de dubiu asupra salubrității cărnurilor, la efectuarea tuturor controalelor veterinare
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/85162_a_85949]
-
armata sa au mărșăluit la Londra și a forțat Parlamentului să readmită membri ai Parlamentului cel Lung excluși în decembrie 1648. Parlamentul cel Lung s-a autodizolvat și pentru prima dată în aproape 20 de ani, au existat alegeri generale. Grosul populației își dorea o restaurație decât un război civil sau o dictatură militară. Monk i-a invitat pe electori să aleagă o Cameră a Comunelor; mai târziu regele a confirmat această convocare și juriștii au menținut ficțiunea că monarhia nu
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
sau mai puțin între cele 3 ferme, acestea împiedicând o acțiune de flancare din partea inamicului, care ar fi trebuit mai întâi să cucerească fermele. Aplicânt una dintre tacticile sale favorite, denumită „reverse slope”, Ducele a fost atent să își plaseze grosul forțelor în spatele pantei pe care o face platoul Mont Saint-Jean, pentru a nu prezenta inamiului decât o mică parte din dispunerea sa strategică și pentru a minimiza efectele bombardamentului inamic. Cu toate că armata lui Wellington era împărțită administrativ în două corpuri
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
cărți despre istoria militară a vremii, pune accentul pe rolul mareșalului Grouchy, rezumând astfel: „În această zi funestă, Grouchy, care mărșăluise în direcția Wavre, s-a lăsat păcălit de prusaci - care nu i-au oferit decât corpul lui Thielmann, în timp ce grosul forțelor acestora pivota spre Waterloo. Poartă el responsabilitatea pentru această înfrângere, știindu-se că divizionarii săi îi cereau să meargă spre tun?”. Pe de altă parte, lucrarea de referință a lui Fierro, Palluel-Guillard și Tulard amintește de șarjele prost organizate
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
acest emirat și l-a anexat. ONU a condamnat agresiunea și a instituit un embargo commercial împotriva Irakului și, față de refuzul Bagdadului de a-și retrage trupele, a declanșat la 3 ianuarie 1991, o operațiune militară (Operațiunea ""Furtună în deșert""), grosul forțelor aeriene fiind asigurat de SUA. În urma acestei acțiuni, Kuweitul a fost eliberat (27 februarie), dar Irakul a rămas sub un regim de sancțiuni și de control al O.N.U, existând indicii că autoritățile de la Bagdad fabrică în secret
Războiul din Golf () [Corola-website/Science/304462_a_305791]
-
a întâlnit o asemenea rezistență, încât a trebuit să suspende ostilitățile și să aștepte întăriri. Cu toate acestea, francezii au reușit să repereze manevrele inamice de retragere în Boemia și generalul Marmont a manevrat excelent, anticipând retragerea arhiducelui Carol cu grosul forțelor austriece. Pe 10 iulie, odată ajuns în contact cu inamicul la Znaim, Marmont și Corpul său de armată de doar 10 000 de oameni aveau în față peste 60 000 de austrieci, dar generalul francez, aplicând strategia napoleoniană, a
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
în luptele ce au urmat detronării lui Carol cel Gros, seniorii locali s-au raliat în jurul contelui Parisului, Odo, fiul lui Robert cel Tare, a cărei stăpânire asupra comitatelor Angers, Tours, Blois și Orleans, a fost recunoscută de Carol cel Gros în 886. Odo nu era carolingian, dar era avantajat căci avea numeroși vasali, fiind omul de încredere al împăratului și se remarcase în apărarea Parisului în timpul asediilor normande, și în lupta de la Montfaucon din 888. Odo a fost ales rege
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
fine, „manevra din poziție centrală” era folosită atunci când trebuia învins un inamic superior numeric, dar ale cărui armate erau împărțite. Armata inferioară numeric se interpunea între cele două armate adverse și, reținând una dintre ele cu forțe inferioare numeric, folosea grosul trupelor pentru a o învinge pe cealaltă. Odată învinsă una dintre armate, se puteau concentra toate forțele disponibile pentru a o învinge și pe cealaltă. O altă componentă esențială a războiul o reprezintă logistica, adică aprovizionarea armatei cu hrană și
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
și pe meleagurile românești. În pictură această tradiție este confirmată prin numărul mare de portrete. La sfârșitul secolului al XVIII-lea pictorii se diferențiază de vopsitorii de tot felul, astfel ei sunt numiți „zugravii de subțire” iar ceilalți „zugravii de gros”. Pictorii de pe meleagurile României provin din rândul iconarilor, al foștilor pictori de biserici sau din pictorii străini experimentați în țările de unde provin. Portretele realizate de „zugravii de subțire” sunt hieratice, prezentând naivități de desen și în general convenționalism. Spre deosebire de pictură
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
măcelul. Temându-se să nu fie prinși, Varus și ofițerii superiori se sinucid, și doar câteva contingente de cavalerie, conduse de Vala Numonis, reușesc să-și asigure prin luptă grea drumul spre libertate. Două dintre legiuni își pierd vulturii și grosul coloanei romane - probabil 20.000 de soldați, femei și copii - este fie măcelărit, fie capturat pentru a fi sacrificat zeilor germani în dumbrăvile sacre de stejari. Urmele înfiorătoare ale acestor sacrificii - soldați crucificați, fierți sau arși de vii în cuști
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
aflată într-o depresiune largă. Divizia italiană a pierdut în luptă 531 de soldați (din care 350 de prizonieri), 36 de piese de artilerie, 6 tancuri și 55 de camioane. Neozeelandezii au încercat să taie legătura restului diviziei italiene cu grosul forțelor Axei, dar încercarea lor a eșuat în fața atacului puternic al Diviziei Brescia de la El Mreir. După atacul neozeelandezilor, Brigada a 9-a indiană și Brigada a 7-a motorizată indiană au atacat la rândul lor spre nord și, după
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]