1,968 matches
-
odihnescă în pace. Toți am trecut pe-aici efemer, uitându-ne adevărata origine. MIRACOL De pe platoul poienii așezate la poalele muntelui stâncos acoperit cu păduri, trebuia să parcurgi pe potecă distanța de o mie de metri pentru a ajunge la grota săpată în stânca de granit. Aici își petrecea viața călugărul pustnic Antim, despre care se duse vestea în toată țara că este înzestrat cu har și mare putere asupra tuturor lucrurilor și ființelor din natură. Vindeca oamenii și animalele, aducea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
venea un servitor care îi aducea de mâncare și băut. Agăța coșul de creanga unui arbore din apropiere. În una din zilele suferinței sale boierul își aminti: -Călugărul. Călugărul Antim. Își trase pe el pelerina neagră cu glugă, plecând la grotă. Povesti sihastrului despre boala sa și toate necazurile sale. Antim-pustnicul îi porunci: -Intră sub apa cascadei. Pentru credința ta te vei curăța de bube. Mihail intră în vâltoarea cascadei, care venea de pe munte, scurgându-se în râul din apropiere. Când
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
lumânări în vârful turlelor templelor și castelelor. Cutremure distrugătoare despicau pământul înghițând mii de cotropitori. Se inființară imediat, armate ale drăcimii chicotind pline de satisfacție, ajutând armata rivală. Rafael și Izabel împreună cu mare parte a credincioșilor s-au adăpostit în grote și peșteri. -Slăvite!Ariel vraciul vrăjitor a încheiat pact cu Belzebut, alăturându-se armatei dușmane, luând cu el și mii de supuși ai majestății tale. Mai mult de atât, acum se închină cu toții idolilor, uitând pe creiator-informă marele preot Ioachim
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
amândouă mâinile de umerii uriași ai lui d'Arrast și țopăind în voie. - Ce sărbătoare? - Cum? se miră Socrate, și trecu în fața lui d'Arrast. Tu nu știut? Sărbătoarea lui Domnu' nostru Iisus Hristos. În fiecare an toți venit la grotă cu ciocan. Socrate arătă cu mâna, dar nu spre grotă, ci către un grup de oameni care, într-un colț al grădinii, părea că așteaptă ceva. - Uite cum fost. Ascultă. Într-o zi statuia lui Iisus venit de la mare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
țopăind în voie. - Ce sărbătoare? - Cum? se miră Socrate, și trecu în fața lui d'Arrast. Tu nu știut? Sărbătoarea lui Domnu' nostru Iisus Hristos. În fiecare an toți venit la grotă cu ciocan. Socrate arătă cu mâna, dar nu spre grotă, ci către un grup de oameni care, într-un colț al grădinii, părea că așteaptă ceva. - Uite cum fost. Ascultă. Într-o zi statuia lui Iisus venit de la mare pe fluviu. Pescarii găsit pe ea. Frumoasă! Frumoasă! Ei spălat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
grup de oameni care, într-un colț al grădinii, părea că așteaptă ceva. - Uite cum fost. Ascultă. Într-o zi statuia lui Iisus venit de la mare pe fluviu. Pescarii găsit pe ea. Frumoasă! Frumoasă! Ei spălat pe ea aici în grotă. Și o piatră crescut în grotă. În fiecare an, azi sărbătoare. Spargi, spargi cu ciocan bucăți din piatră, care purtat noroc. Tu spargi, spargi, ea crește, crește. Minune! Ajunseră la grotă. Peste capetele celor ce așteptau, puteau zări intrarea scundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
colț al grădinii, părea că așteaptă ceva. - Uite cum fost. Ascultă. Într-o zi statuia lui Iisus venit de la mare pe fluviu. Pescarii găsit pe ea. Frumoasă! Frumoasă! Ei spălat pe ea aici în grotă. Și o piatră crescut în grotă. În fiecare an, azi sărbătoare. Spargi, spargi cu ciocan bucăți din piatră, care purtat noroc. Tu spargi, spargi, ea crește, crește. Minune! Ajunseră la grotă. Peste capetele celor ce așteptau, puteau zări intrarea scundă. Înăuntru, în întunericul străpuns de flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ea. Frumoasă! Frumoasă! Ei spălat pe ea aici în grotă. Și o piatră crescut în grotă. În fiecare an, azi sărbătoare. Spargi, spargi cu ciocan bucăți din piatră, care purtat noroc. Tu spargi, spargi, ea crește, crește. Minune! Ajunseră la grotă. Peste capetele celor ce așteptau, puteau zări intrarea scundă. Înăuntru, în întunericul străpuns de flacăra lumânărilor, o siluetă ghemuită izbea cu un ciocan. Omul, un gaucho deșirat cu mustăți lungi, se ridică și ieși, ținând în palma deschisă, în așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
deschisă, în așa fel încât să poată fi văzută, o bucățică de stâncă jilavă, pe care se grăbi s-o ascundă cu grijă în pumn, chiar înainte de a se fi îndepărtat cu totul. Un alt bărbat intră după el în grotă, încovoindu-și spinarea. D'Arrast se întoarse și privi. În jurul lui pelerinii așteptau, fără să-l vadă, neclintiți sub ploaia care curgea din copaci în văluri subțiri. Aștepta ca și ei, în fața grotei, în aburul ploii, și nu știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Un alt bărbat intră după el în grotă, încovoindu-și spinarea. D'Arrast se întoarse și privi. În jurul lui pelerinii așteptau, fără să-l vadă, neclintiți sub ploaia care curgea din copaci în văluri subțiri. Aștepta ca și ei, în fața grotei, în aburul ploii, și nu știa ce. De o lună, de când venise în această țară, aștepta întruna ceva. Aștepta, în căldura roșie a zilelor umede, sub stelele mărunte ale nopții, în ciuda meseriei lui, în ciuda șoselelor și a digurilor ce trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pentru care venise aici nu era decât un pretext, prilejul unei surprize sau al unei întâlniri pe care nu și-o putea nici măcar închipui dar care-l aștepta, cu răbdare, la capătul lumii. Își alungă gândurile și se îndepărtă de grotă, fără ca nimeni din micul grup să-i fi aruncat vreo privire, îndreptându-se către ieșirea grădinii. Trebuia să se întoarcă la fluviu și să se apuce de lucru. Dar la poartă îl aștepta Socrate, care discuta cu însuflețire cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
gestionat. Efectele secundare ale progresului pot fi stresul și bolile psihice. S-au complicat teribil lucrurile! Nu mai poți greși ca lumea decât cu ajutorul unui computer performant. Contemporaneitatea își menajează tubul digestiv, nu și sufletul. Progresul tehnic a transferat din grotă în zgârie nori trupul, nu sufletul. Știința și cultura viitorului nu vor mai rezista decât sub imperiul esențialului. Am intrat în noul mileniu mult mai decojiți de optimism. Neobarbarii pariază pe deșert. Epoca actuală trece și spiritul prin grilele profitului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Se pare că între barbarie și civilizație există o perpetuă rocadă. Specialiștii spun că 20% dintre pământeni sunt marcați psihic. Ne vom înțelege, probabil, ca lumea, când toți vom fi duși cu pluta. Unii am venit în secolul nostru cu grotă cu tot. În satul global, vom fi foarte mulți și foarte singuri. Internetul este generator de geniu și ucigaș de sublim. Globalizarea ar putea însemna o splendidă hibridare culturală a omului actual. Marile puteri mor de ghiftuială. Știința e un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
spele. Camera mea era minusculă, chiar și văzută de mine cel de atunci. Locatarul precedent îmi lăsase moștenire un mare sac cu jucării, în majoritate păpuși cu cap de carton smălțuit, ciobite ca vai de ele. Și-această a doua grotă în care mi-am adăpostit trupul moale, asemenea racului ce intră în cochilie, era arhitectura Iu 'pește: bloc muncitoresc mirosind a săpun de rufe, a varză stricată, a fecale. Și totuși, aș da orice să revăd acel apartament, să mă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu putea fi convinsă să deschidă ochii), izvoare de plăcere infinită după a mea. Apoi, insecte mimetice (concurs: cine le distinge primul dintre frunze și crenguțe) și nu mai știu ce altceva. Iar la capătul coridorului se deschidea o mare grotă, în centru cu un cilindru enorm de sticlă groasă. Toată lumina din grotă era albastrul intens și tremurat al apei din uriașa cisternă. Toți trei deveniserăm deodată albaștri. Era un miracol. Cilindrul era bazinul cu foci văzut de sub nivelul apei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mea. Apoi, insecte mimetice (concurs: cine le distinge primul dintre frunze și crenguțe) și nu mai știu ce altceva. Iar la capătul coridorului se deschidea o mare grotă, în centru cu un cilindru enorm de sticlă groasă. Toată lumina din grotă era albastrul intens și tremurat al apei din uriașa cisternă. Toți trei deveniserăm deodată albaștri. Era un miracol. Cilindrul era bazinul cu foci văzut de sub nivelul apei. Podeaua lui se prelungea cu podeaua noastră. Suprafața apei, mult deasupra capului nostru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Mercedes, Porsche, una decapotabilă, parcă un Volvo...). N-am visat niciodată să dau mâna cu John Barth. Cândva, în primul an de facultate, când nu aveam încă nici o iubită și când casa părinților mei, unde locuiam, mi se părea o grotă insuportabilă, aveam obiceiul să rămân în biblioteca facultății până când se întuneca. Luam întotdeauna, pe lângă cărțile pe care le citeam constant, și câte un număr la întîmplare din "Secolul 20". Pe prozatorii postmoderni americani eclozați pe la jumătatea anilor '60 i-am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aici. Sânt steiuri de stâncă, tragice și mărețe. Intru în defileul putreziciunii, înțesat de carcase de om. într-o nișă găsesc - Evoe! - o formidabilă Armă. E ca un crin de transfinită lumină. Cu el înainte, ca o Bunavestire, pătrund în grota finală. Lupt cu Balaurul. N-am timp să văd cum arată. îl învălui continuu cu bilioane de steluțe otrăvite. Urletele-i sânt de nesuportat. Se zbate agonic, nu mai poate sufla jerbele lui de iridiu. Se înțepenește brusc. Se vitrifică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care Inteligența cosmică acționează au substrat moral. Pedepsirea omului de către Dumnezeu la Sodoma și Gomora (vezi Biblia) pentru ticăloșia sa, își are corespondent în atotputernica Inteligență cosmică, care, la timpul potrivit, ,,bombardează" Pământul cu comete, cutremure, inundații. Cei scăpați prin grote își pierd înzestrarea inițială, cu valențe divine și devin niște neputincioși. Scrisă în general la un nivel publicistic academic, însăși materia tratată obligă, cartea se adresează unui cititor cât de cât avizat. Este o lucrare de sociologie dar și de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
cristal etc.), în vreme ce magicianul are un "echipament standard" (de la ținuta vestimentară, până la instrumentele și ingredientele folosite). Magia și divinația au însă și o serie de asemănări: * ambele presupun o relație cu absolutul; * se pot desfășura în aceleași spații sacre (izvoare, grote, pe înălțimi, în temple, în spații private); * presupun prezența unor specialiști ai sacrului (preoți, magi, devini); * amândouă au aceeași manieră de comunicare, prin care se face apel la limbajul direct, simbolic sau la revelația lăuntrică. Alte apropieri ar putea veni
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a conștientiza pe "sceptici" de adevărurile rațional exprimate ale Bibliei și, în consecință, de a le stimula o esențială nevoie de credință. 14 Că motivul căderii este acela care se regăsește și în "mitul peșterii" povestit de Platon (întemnițații din grotă aveau șansa de a zări "luminoasele umbre" ale adevăratei realități) reprezintă o idee ce ar merita în mod anume cercetată; s-ar putea dovedi astfel că și în creația cultă, filosofică, de pildă scenariul biblic germinează cu fertilitate. 15 "Fiii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sau o urmare previzibilă a ceea ce s-a spus deja În prima parte a poemului. Merită să exemplificăm aceste Încercări rudimentare. Unitatea textului poate fi ruptă arbitrar, deși sintagma sau propoziția se continuă după cratimă: zbor de liliac din negura grotei sale spre primăvară de dimineață liliacul Înflorit e plin de rouă flori de liliac cad din pensula moale - În primăvară Continuitatea este evidentă atunci cînd partea a doua a poemului nu este decît o consecință, un efect al primeia: o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
asta vrea să dăinuie. Nu fotografiem și nu filmăm nimic mai mult decât un lucru pe care-l știm amenințat de dispariție: faună, floră, obiceiuri, cartiere vechi, străfunduri marine. Odată cu anxietatea condamnării, crește furoarea documentară. Îndată ce se desprinde de pereții grotei, imaginea primitivă e legată de os, fildeș, corn, piele de animal, materiale ce se obțin prin ucidere. Mai mult decât suport, pretext sau contrast, cadavrul a fost substanță, materia primă a muncii de doliu. Primul nostru obiect de artă: mumia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
deconstruim deodată limba naturală. Dar bornele noastre nu vor fi mentale sau naturale, imagini onirice sau reflectări în apă, ci toate figurile produse material de o activitate umană, manuală sau mecanică. De la cea mai rară la cea mai banală, de la grota inițiatică la tubul catodic (principala sursă de imagini din epoca noastră). Fără îndoială, în ce privește sensul și folosirea lor, nu este decât o simplă omonimie între imaginea sacră care mântuiește și cea care distrează, imobilul care se bea și efemerul care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
n. trad.). 56 G. Didi-Huberman, Devant l'image, Minuit, Paris, 1990, p. 48 sq. 57 André Leroi-Gourhan, Le Geste et la Parole, vol. I (Technique et Language), Albin Michel, Paris, 1964, p. 268. 58 Descoperirea de către Henri Cosquer a unei grote submarine ornate într-un golf de lângă Marseille, datând de la sfârșitul paleoliticului superior. 59 Annie N. Zadoks-Josephus Jitta, Ancestral Portraiture in Rome, Amsterdam, 1932 (netradusă în franceză), p. 41. * Primul vers al poeziei Langueur [Melancolie] de Paul Verlaine (n. trad.). * Traducere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]