2,606 matches
-
clară între cei avuți și cei săraci, „periculoși“141, lupta de clasă din teoria lui Marx n-a fost, deci, rodul hazardului. Într-adevăr, o dialectică a neîncrederii, a înfruntării și a represiunii a sfârșit prin a produce un imaginar grotesc, în care celălalt, adică marea armată a „mizerabililor“, căpăta, în ochii elitelor, imaginea unei omeniri diferite și amenințătoare, degradată, irecuperabilă, potențial criminală 142. Dintre cei doi actori implicați în susținerea acestei alterități, cel care comandă, contrar aparențelor, nu este cel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În jurul pîntecului, Închid catarama și-mi las tricoul să cadă peste ea. În clipa În care mă Întorc, mă zăresc o fracțiune de secundă În oglinda mărime naturală de pe spatele ușii. Îmi vine să plîng. Arăt ca un monstru, arăt grotesc. Picioarele Îmi sînt ca două trunchiuri albe și noduroase de copac. Dacă-mi vezi doar tălpile, juri că sînt o mamaie. SÎnt umflată cu pompa, din toate părțile. — Arăți minunat, Becky! Venetia s-a urcat dintr-o săritură pe birou
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dansante, mondenități cosmopolite, întreceri hipice, spectacole de operă sau concerte, susținute de frații Robescu. G. scrie în romanele sale pagini remarcabile de analiză muzicală, în genul lui Anton Holban sau Mihail Sebastian. Ocupația germană, cu tot cortegiul ei de mizerii grotești și mutilante, este surprinsă din perspectiva descrierii aproape topografice a capitalei sub stare de asediu și prin notații de finețe despre psihologia bucureștenilor, victime ale încartiruirilor forțate, conștienți însă de imperativul național al reîntregirii. O radiografie a opiniilor, de la neutralitate
GESTICONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
la Râmaru, personaj „dubios” și ideologicește, ostil eticii socialiste și idealului „omului nou”. Lumea de la fereastră (1983), roman educativ-picaresc, cu inserții de erotism și de aventură, este de fapt o carte de propagandă: cititorului i se înfățișează degringolada morală, neverosimil grotescă, a unui grup de români care, plecați în turneu în Italia, ca membri ai unei formații de dansuri folclorice, după ce s-au arătat o vreme foarte „vigilenți” față de eventuale tentații de a rămâne în Occident, comit în cele din urmă
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
poezie. Este autorul mai multor volume de versuri, proză, teatru. În volumul Noaptea nunții (1969), cultivă o expresie primară, vie, proaspătă, corespunzătoare unei stări ce se vrea a trăirii unice, nerepetabile. În Scrisori de dragoste (1971), imaginile devin suprarealiste, voit grotești, sugerând un nonconformism estetic, prezent în multe poeme. În schimb, în Dulcea pierdere (1974), poetul încearcă versul clasic; aici, poezia erotică primează, tinzând să antreneze tot universul în drama sa. Imnuri orfice (1975) cuprinde poezie patriotică, evocând cu ardoare emfatică
DUŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286921_a_288250]
-
letopiseț. Un limbaj colorat, cu replici vioaie și duhlii, și o ironie fină, perceptibilă și în poznașele jocuri de cuvinte, sunt argumentele comediei bufe, „aproximativ istorice”, Ciubăr vodă (montată pe scena unor teatre din Chișinău și Iași). Fanfaronada ubuescă a grotescului crai, chefliu și muieratic, poate înveseli (tot astfel înfruntarea lui, nu din cuțite, ci din poloboace cu lăudărosul vodă Pleașcă), dar ludicul, printre ilarele peripeții de reflex parodic, conține și un subtext, avertizând asupra efectului nociv al neseriozității, al invidiei
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
strigătul, frânt, al celui „încungiurat de adâncuri”, lunecând într-o tăcere a „smârcurilor”, „fără poduri”, cu fosforescențe înșelătoare. Spaimele primordiale se materializează în imaginea fiarelor cu „căscate guri”, „giunci și tauri”, lei, „ce apucă și zbiară”, sau într-o viziune grotescă, terifiantă, a clevetirii („Mă-mprohită cineș mă zărește, / Buze mișcă, cu capul clătește”). Asupra „păgânilor” se rostogolește impetuos imprecația, vigoarea lexicală anticipând sonorități argheziene. Sunt conjurate, spre pieirea „ticăițească” a vrăjmașilor, inutilitatea apei vărsate, slăbiciunea arcului „moale”, focul ce „topește” ceara
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
perioadei în care dominantă este balada, evoluția și clasicizarea urmează nu cultivarea unei anume forme poetice, ci câteva direcții tematice: artistul ca disciplinator al realității amorfe a limbajului căruia îi impune forma gândirii sale, refuzul realității - fie în formele ei grotești, fie în cele banal cotidiene; rolul scribului - al celui ce consemnează - în raport cu cel ce făptuiește; fascinația și refuzul măștii; căutarea unei unio mystica cu esența spre care poezia poate fi o cale. În analiza oricărui poem al lui D. sunt
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
nelegiuit”. Iar sângele „se varsă / de-a lungul trupurilor obosite / să dea un singur trup, / o formă arsă/ pe dinăuntru de văpăi cernite”. Alegoria aceasta baladescă deschide o căutare încheiată cu eșecul consemnat în Poemul exorcist: androginul lui Platon era grotesc, imposibilitatea de a reface androginul, ca expresie a unității contrariilor, e tragică; ea se desfășoară sub ochiul indiferent al cosmosului. În ultimii doisprezece ani ai vieții sale creatoare, poetul a reluat motivul obsedant al luptei cu himera în două variante
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
T este Ben Cornell (cel cu coarne), lingvist. Alegoria filosofică este însă, cu consecințe asupra efectului artistic, coborâtă în istorie: T devine dictator politic, în locul fostului Number One (transformat, prin schimbarea numelui în italienescul Nomberòne, într-o făptură găunoasă și grotescă), Cornell este îngropat, dar nu definitiv, pentru că T a avut grijă să-l cloneze. Traducător al lui Faust, D. nu putea rămâne străin de daimonismul creatorului, de imperativul vocii interioare, divizată în simplu demonism și în activitate înfăptuitoare superior daimonică
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
poeziei-eseu, îi spune M.) și sfârșește în prolixitate. În schimb, Cocktail, „superromanul” în cinci sute de pagini, și el polifonic, se salvează de împotmolirea ideatică prin intervenția unei regii comic-parodice. Aceasta sparge convenția genului și, odată cu infiltrarea elementului oniric și grotesc, creează cadrul unei neobișnuite confruntări a autorului cu umbrele sale, reificate și adunate în carte. Disprețuitor al cerințelor poeticii (al logicii chiar), M. își manevrează avatarurile, ce tind către o independență pirandelliană, ca pe niște paiațe de circ și, cu toate că
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
ale spiritului; ostilitatea și ingratitudinea împing spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul). Adversitatea destinului și încercările dureroase de a-l depăși sunt reluate într-o amplă orchestrație romantică în câteva dintre Nopți: viziunea grotescă a înmormântării, prefigurare a „farsei” posterității din Noaptea de noiembrie, este impregnată de cruzime demistificatoare; în Noaptea de martie, chiar nașterea - trecere din „nemărginirea” increatului în finitul existenței-calvar - este privită ca o eroare; Noaptea de ianuarie deplânge soarta cântărețului ivit
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
care urcă până la marii poeți din epoca lui Octavian Augustus și face aluzie la aceștia, comparându-se pe sine cu ei și pe protectorii săi cu Augustus și Mecena, prin toate trucurile retorice posibile, chiar dacă rezultatul e uneori plictisitor și grotesc. Oricum, atitudinea sa nu aduce nimic nou. Și ca scriitor, în ultima vreme, Sidonius s-a bucurat de o judecată tot mai favorabilă. Ceea ce în trecut fusese văzut ca un exercițiu retoric plicticos și inconsistent, a fost considerat în ultima
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
debutează abia în 1993, cu un roman, Altarul de nisip. În primul roman al lui G. figura personajului central, Tovionescu, un fel de „Păcală tragic” (Constantin Zărnescu), devine emblematică pentru categoria arivistului din perioada comunistă, prozatorul alcătuind o panoramă satirică, grotescă a unei societăți deformatoare. Patul de zăpadă (1995), construcție romanescă alegorică, urmărește o comunitate umană ce se divide, la un moment dat, în cei care suie spre înălțimi („cei de sus”) și cei rămași în vatra veche a localității („cei
GOANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287302_a_288631]
-
cât și în desfășurările epice largi, ritmul narativ este energic, iar desenul psihologiilor se dezvoltă surprinzător. Observația penetrantă, plină de nerv, incisivă trece firesc în evocarea tabloului de epocă, prin racursiuri ironice, sau în fantastic și poematic. Personajele malefice, demonice, grotești, și întâmplările lor, plasate într-un „loc” fabulos (un oraș-port la Dunăre, nenumit însă, sau imaginarele Defonia, Para de Loess), simbolic dimensionat, atestă o lume proprie și o viziune specifică scriitorului. Romanul Defonia (1981; Premiul Comitetului Central al UTC) e
GURAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287386_a_288715]
-
de cealaltă parte a orașului / Era aproape de ziuă / Se descărcau la poartă butelii de lapte / Umbrela neagră se duse în bucătărie / și deschise-o sticlă de whisky” (Nocturnă). La extrema cealaltă se manifestă o imaginație terifiantă, halucinări ale realului, reprezentări grotești ale degradării organicului, stări de delir provocat („scrisul meu e mâncat de o fabuloasă gânganie / cu elitre de albastru alcool”; „fereastra mârâie obnubilată”; „Mie însumi mi s-a părut / în momentele acelea de spaimă / că sunt un fluture / cap de
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
de beletristică a lui H., Vrăbioiul alb... și alte păsări, apărută în 1936, a fost reeditată, cu unele modificări, la Chișinău (1943) și la Iași (1972). Majoritatea schițelor și nuvelelor din acest volum surprind într-o manieră aproape cehoviană scene grotești din viața cotidiană, a cărei banalitate este caricaturizată. Intervenția unei breșe în monotonia existenței - prin intermediul unui element ce sparge tiparul rutinei - provoacă degringoladă, răstoarnă scara așa-ziselor valori, percutează ansamblul stereotipiilor care dau suport traiului de zi cu zi. Efectul
HOTNOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]
-
precum Studenți, Fericirea Chivei Basaraboi, Foca, Salomia, Coniac. Conștient de capacitatea sa redusă de a construi epic, prozatorul se distanțează în încercările romanești de modelul realist. Comentariile auctoriale, uneori ironice, alteori trecând în pamflet, se înmulțesc, iar elementele neverosimile sau grotești până la absurd se aglomerează în chip provocator chiar și în ceea ce este „o copie de pe natură”. În Bancherul cu părul de aur, „roman de moravuri bancare”, personajele principale sunt inițial doi bancheri, proprietari ai „templului modern”, precum și un actor, locul
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
Un dialog cu Mircea Mihăeș, Polirom, Iași. Tismăneanu, Vladimir (1997), Reinventarea politicului. Europa Răsăriteana de la Stalin la Havel, Polirom, Iași. Tismăneanu, Vladimir (coord.) (1999), Revoluțiile din 1989. Între trecut și viitor, Polirom, Iași. Țeposu, Radu G. (1993), Istoria tragică și grotesca a Întunecatului deceniu literar nouă, Eminescu, București. Ulici, Laurențiu (1994), „Protecția scriitorului și protecția literaturii”, 22, 29, 20-26 iulie, București. Ulici, Laurențiu (1995), Literatura română contemporană, Eminescu, București. Ulici, Laurențiu (1995), Literatura română contemporană. I. Promoția ’70, Eminescu, București. Ungureanu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
interesa sub aspect literar „icoana limpede a ovreiului vechi”, zugrăvită cu o anume forță evocatoare. R.-R. susține că în literatură, și nu doar în cea română, nu a fost încă înfățișat un chip de evreu adevărat, ci numai „ovreiul” grotesc sau, eventual, hapsân. În Manasse (1900) el avea să încerce o reabilitare. Piesa, care a declanșat fie reacții de contestare violentă, fie elogii exagerate, este o operă de maturitate. Tema ar fi aceea a dragostei care triumfă asupra oricăror opreliști
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
rezistă prin ingeniozitate și prin arta cu care sunt manevrate detaliile, prin îmbinarea dramatismului autentic cu falsul patetism, prin trecerea rapidă de la o atitudine jovială la considerații filosofice. R. schimbă „frecvent registrele, prozatorul fiind, după caz, patetic, bonom, pitoresc sau grotesc” (Marian Popa). Ca și în povestiri, narațiunea se desfășoară lent, alternează adesea planurile, examinează în amănunțime viața și acțiunile personajelor, provenite din medii variate; interesul scriitorului se îndreaptă nu numai spre țărănime, ci și spre intelectualitatea bucovineană. Scriitorul nu este
RUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289396_a_290725]
-
pornea de la ideea semnării unei petiții referitoare la conducerea prudentă a autoturismelor, majoritatea celor intervievate fiind de acord cu acest lucru. La un interval de câteva săptămâni, un alt experimentator a chestionat subiecții în privința acordului la amplasarea unui indicator mare, grotesc pe pajiște cu inscripția: „Conduceți cu grijă”. Concluziile cercetării au relevat că 55% dintre femeile care au semnat petiția au fost de acord, față de doar 17% dintr-un alt grup, cărora nu li se ceruse inițial semnarea nici unei petiții. Interesant
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
este deplina realizare intelectuală, Isaia Scurtu participă totuși, împreună cu „fratele său siamez” Jack Văraru, la disputele din sânul generației, prilej mai mult pentru autor de a satiriza caustic cele trei tabere în luptă - „antoniștii”, „spartachiștii” și „acționiștii”. Cum sub tușele grotești, caricaturale, se recunosc ușor protagoniștii adevărați, romanul e în această secvență unul „cu cheie”. Modalitatea e abandonată ulterior în favoarea înfățișării peripețiilor prin care trec „siamezii” în tentativa lor de a se integra sistemului social. Intenția prozatorului de a sugera o
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
este populat de o galerie de figuri burlești, portretizate prin îngroșarea trăsăturilor distinctive, prin bizareria lor comportamental-maniacală. În fond, e o tandră recuperare lirică a trecutului proiectat fabulos, la care concură deopotrivă umorul și fantezia, anecdoticul și ludicul, tragicul și grotescul, macabrul și ironia distanțatoare. Banalul cotidian, omenesc-firescul iau o turnură carnavalescă, explicit epică prin derularea meseriilor și profesiilor sub semnul baladescului pitoresc. O amplă desfășurare de personaje originale configurează atmosfera de epocă, perspectiva fiind a unui umorism superior, a anecdoticului
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
romanelor de mai târziu, superioare calitativ: Moara de nisip (1995), reluat sub titlul Vămile Damascului sau Moara de nisip (2003), și Iisus Tămăduitorul (2000), într-o nouă ediție, Moara de vorbe sau Iisus Tămăduitorul (2003). Primul debutează cu un spectacol grotesc. Pe un deal ce desparte două sate, parohii acestora se ceartă, în prezența enoriașilor, care se încing și ei, pentru o pretinsă icoană făcătoare de minuni a Fecioarei, apărută pe fereastra unei maghernițe, unde un tânăr din asistență, Miron Goia
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]