KorAP: Find »[drukola/base=gunoi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...445 >

11,105 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

scurmă prin gunoaie sau aleargă printre picioarele copiilor. Copiii se joacă flămânzi și nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești scormonitori În gunoaie? Ce gardieni ai gunoaielor Îi țin În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc și scuipă din plămânii lor subțiri ca fâșiile de tablă, sânge cu sunet de sărăcie lucie. Uniunea Europeană va cere În curând bodyguarzi Încruntați și bine hrăniți la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
sălbatice, pe Antoniu. Decât să cerșești mai bine ai pune mâna pe mătură și lopată să curăți străzile. În felul ăsta câștigi un ban cinstit. Vrei să vină cei de la Bruxelles să ne măture țara? Uite ce-i În jurul nostru: gunoaie și cerșetori, fețe posomorâte, șantaj, delincvență, corupție, vânzoleală politică, ură, lipsă de civism, buimăceală, analfabetism, și ei se dau mari că Europa ne-a primit,,....Nu ești atât de bătrân, mai poți ține un măturoi În mână. V-ați Înmulțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
inexpugnabilă a capitalismului de tranziție, când banii trebuie arătați lumii, și nu ținuți sub saltele modeste ca să se Îngălbenească odată cu trecerea anilor. Însfârșit, hăurile negre ale blocului, ,,turnul de control,, al ghetoului se decupează distinct din zăpada care a acoperit gunoaiele. Câinele lui Ben Îl aude și latră stins, de parcă cineva i-a pus o botniță. Antoniu intră În culcușul lui. Pe dibuite găsește o lumânare pe care o aprinde, așteaptând ca ceara fierbinte să picure din ea pe fundul unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
frigul, ceasul deșteptător al oricărui cloșard. Șaisprezece ,, Îmi vine să urlu. Îmi vine să urlu și să mă șterg undeva cu toate sintagmele tale de rahat, care nu fac altceva decât să Îndese În ele cu ghiotura ca pe niște gunoaie Într-un sac de plastic cele mai mari aiureli de pe pământ. Nu vezi că nu te mai ascult? Nu vezi că Îmi tremură pleoapele de nervi. Nu vezi, chiar nu vezi că m-am transformat Într-un fruct stacojiu? Din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
pe creștet, dansează cu ei. Îți dai seama că astea sunt Închipuiri ale minții tale obosite de așteptare. Odată dizolvate imaginile În lumina nisipie a candelabrului, Îți revii Încet, Încet. Sfârșit de octombrie. Bruma a căzut devreme și mirosul de gunoi ars a dispărut. Umpli scrumiera cu mucuri de țigări. Nimeni și nimic nu te poate opri de la gândul răzbunării. Are destule resurse. Dacă s-ar fi Întors smerită călcând treptele din lemn, date cu baiț roșu, te-ai fi bucurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
nu cumpără obiecte de artă, i-ai răspuns că anticarii nu mor ei sunt brontozaurii obiectelor, iar el ți-a răspuns că singurul lucru pe care-l mai cumpără este flacăra unei lumânări. După ce ai mers printre pubele duhnind a gunoaie, ai intrat În bloc urcând cu liftul la etajul zece. Stăpâna terasei părea acum stăpâna unei mirifice poieni. Te-a privit drept În ochi câteva clipe, după care ți-a spus că distinsul bătrân care era unchiul ei n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
ele nu există decât prezentul fabulos și complicitatea savuroasă cu el. Restul nu contează. E cumplit de neinteresant. Antoniu mănâncă o banană pe care a primit-o de la o măturătoare. Face câțiva pași pentru a arunca coaja la coșul de gunoi; un aurolac cu figură rătăcită aspiră din punga de plastic, substanța toxică ce-i Întunecă mințile și Începe să ragă tâmp și să se lovească peste fațăi. Nici un trecător nu se sinchisește, nu-i dă atenție, toți trec pe lângă el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Astăzi este miercuri, 12 aprilie și Antoniu, care n-a mai ieșit din coșmelie de câteva zile și-a fabricat un ,,birou,, , dintr-o scândură așezată pe două navete de sticle, pe care le-a găsit aruncate În maldărele de gunoaie. Însfârșit, a hotărât că a venit timpul să reia ,,firul poveștii,, , exact de unde Îl Începuse acum, mai bine de douăzeci de ani. De atunci, de peste două decenii nu a mai scris nici măcar un rând. O singură dată s-a semnat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
duhoare de urină stătută. Antoniu știe că locul lui va fi zilnic din ce În ce mai vânat. Vremea s-a Încălzit și cloșarzii ies ca muștele la soare din canalele colcăind de șobolani, din subsoluri imunde, din găoacele improvizate, ies de sub munții de gunoaie ca niște supraviețuitori ai unor cataclisme naturale, Înduioșând sau dimpotrivă scârbind așa zisa lume civilizată. Europa ne-a Îmbrățișat cu prudență și acum este cu ochii pe noi, nu ca să se mire de fantasticile schimbări, ci ca nu cumva ĂDoamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
un fel, i se limpeziseră sufletul și mintea, simțea nevoia să-l ocrotească, să-l Îngrijească, să-i pună sângele În mișcare, mai ales că lunile de iarnă se topiseră și o primăvară blândă le luase locul. -Bună-dimineața, Înger al gunoaielor! Ce vânt te-a readus În ghetoul nostru iubit? Bucuria revederii, Îl face pe Antoniu să-și frământe mâinile, minute În șir, după care le dă drumul să zboare deasupra patului, acolo unde bătrânul cerșetor pare că-și trăiește sfârșitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
foarte lungi. -Când am părăsit ghetoul, m-am aciuiat o vreme Într-un subsol de bloc , de unde am fost alungat cu amenințări și Îmbrânceli de un administrator turbat de furie. Nu făceam mizerie, nu am lăsat În urma mea maldăre de gunoaie, veneam pe furiș seara și mă strecuram Într-o debara Întunecoasă și urât mirositoare, după care ațipeam pe o stivă de cartoane mucegăite. N-am apucat să-mi petrec sfârșitul acolo, m-a descoperit administratorul care a făcut un scandal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
ești vinovat de sărăcie, de prostie, de poluare, de foame, de angajamente, de bunăstare ș.a.m.d. Te sperie coada la cazanele cu mâncare? De ce nu te sperie ghetoul prin care foșgăie zi și noapte șobolanii? De ce nu te Înspăimântă gunoaiele prin care mergi și cărora nu le mai simți mirosul pestilențial? Altă voce Cantina săracillor nu este o sală de cinematograf cu filme de Oscar. Cantina săracilor este o ipocrizie, un surogat. Încă o voce Kawabata a revenit În bârlogul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
văicăreli, Înjurături, plânsete, strigăte se fac auzite În permanență, acoperind până și șuieratul puternic al trenurilor. Se decupează cu claritate un fond sonor, ca o muzică dodecafonică, interpretată de coardele vocale ale unor ființe de pe altă planetă. Noi brazde de gunoaie Își etalează semeț Înflorirea, și, mai lipsește foarte puțin, ca deasupra celor două rulote să fie arborate drapelele mizeriei și promiscuității depline, pentru a ști odată pentru totdeauna, că ghetoul este o republică cu dezvoltare spectaculoasă, și cu legi bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
ști odată pentru totdeauna, că ghetoul este o republică cu dezvoltare spectaculoasă, și cu legi bine definite. Cine-i calcă teritoriul și se consideră locuitorul ei, are toate șansele și toate drepturile democratice să fie egal În disperare, sărăcie, boli, gunoaie, șobolani și insecte, cu celălalt. În ghetou, sexul este o componentă stabilă a băuturii, un impuls de rutină al ei și se face la Întâmplare de multe ori, fără regrete sau mustrări de conștiință. Instinctele au oroare de normalitate. Tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
ducă la gura metroului și să-i citească lui Kawabata, ce a scris cât a fost el plecat. Aseară, a Încălzit apă și l-a ajutat pe bătrânul tovarăș de sărăcie, să se spele În ligheanul hârbiut, ia aruncat la gunoi hainele de pe el și l-a Îmbrăcat cu haine curate, primite de pomană de la o asociație de binefacere, care a venit zilele trecute În ghetou, cu Îmbrăcăminte, ouă roșii, cozonaci, portocale și carne. A fost o premieră absolută, În acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-Vă rog să-l Îmbrăcați cu ele. Roșcovanul nu-i răspunde, dar apucă totuși hainele și le aruncă În mașină. -Unde va fi Îngropat? -Mâine la Străulești, ora treisprezece, răspunde printre dinți roșcovanul, scuipând cu sete pe un morman de gunoaie. Mașina poliției Își face intrarea În ghetou, cu alarma pusă la maximum. Polițistul și medicul au un scurt schimb de cuvinte, după care alarma e pusă din nou În funcțiune și mașina pleacă.. Spălarea scândurii de amprentele morții, Îi revine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
picior. Ușile din spate ale dubei se Închid cu zgomot. Medicul urcă În față, pe scaunul din dreapta și roșcovanul pornește mașina. Un nor de praf se ridică ca fumul dintr-o locomotivă cu aburi, și mașina dispare printre munții de gunoaie, purtând trupul inert al lui Kawabata. Douăzeci și trei Antoniu plânge ca un copil. O durere insuportabilă Îi prinde capul ca Într-o menghine. E dezorientat și confuz . Maldărele de gunoaie, și craterele de noroi formate de zoaiele pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
locomotivă cu aburi, și mașina dispare printre munții de gunoaie, purtând trupul inert al lui Kawabata. Douăzeci și trei Antoniu plânge ca un copil. O durere insuportabilă Îi prinde capul ca Într-o menghine. E dezorientat și confuz . Maldărele de gunoaie, și craterele de noroi formate de zoaiele pe care locuitorii ghetoului le aruncă zi și noapte, pe unde apucă, În lipsa canalizării, se Întind sfidătoar răspândind miazme ucigătoare și adunând armate Întregi de insecte aducătoare de boli. Cea mai curată zonă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
film sau al unei piese de teatru, cu personaje războinice. Nu mă puteam apropia foarte mult de ele, imaginația mea extrem de harnică, lucra În voie Închipuind baluri și mobilier somptuos din timpuri apuse, dar acum, Înăuntrul zidurilor ciuntite, mormanele de gunoaie, care făcuseră de-a lungul anilor un fel de strat geologic, erau adăpostul șobolanilor pe care nu-i tulburau nici măcar șatrele zgomotoase de țigani, din apropiere,. După plecarea mea din casa soților bătrâni, urma să vină pentru a lucra În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Îngropa pe cei pentru care nimeni nu varsă lacrimi, este numită ,,a Neidentificaților,,, adică a cloșarzilor fără acte de identitate, a vagabonzilor fără case și fără familie, a celor care locuiesc pe unde apucă În timpul vieții, laolaltă cu șobolanii și gunoaiele, cei care se Încălzesc iarna lipindu-se de conductele prin care circulă apa caldă pentru blocuri, aurolacii care mor pe străzi, având ca singură avere punga pe care o strâng În mână și din care inspiră substanța letală, cei ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Banii curg gârlă dinspre Bătrâna Europă, dar gârla are un drum Întortocheat și nu ajunge să curețe putreziciunile. Voi, cerșetorii, veți crește În progresie geometrică, iar ghetourile, orașe ale groazei, se vor Înmulți și ele halucinant. Mirosul prafului și al gunoaielor va fi emblematic, va fi o punte Între mizerie și lux. În rest, o călduță apă de colonie, aruncată peste hainele mulțimii anonime. Jurămintele nu vor mai conta, piedicile vor fi moi ca bureții de baie, curățenia va fi un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
cea de gunoier, foarte importante pentru o Europă Unită. -Domnule cerșetor, nu știți ce vorbiți. Politicienii și Uniunea Europeană iubesc ordinea și curățenia, și au numai gânduri curate cu țărișoara noastră. -Uniunea Europeană vrea să ne arunce brânza la coșul de gunoi al istoriei, să școlarizeze prin Închisori criminalii Înrăiți, să Înfigă cipuri sub pielea câinilor, să monitorizeze oile patriei, să ascundă morții pe după geamuri fumurii, să dea burse florăreselor În Olanda. -Domnule cerșetor, dar nici să transporte morții În mașinile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
soarele și cu stelele. Mi-am pierdut instinctul social și bucuria de-a visa. Tot ce mi se Întâmplă e Însă viu, nu am de ce să mă plâng. Mă pup În bot cu șobolanii, mănânc câteodată pâine mucegăită, Înot prin gunoaie, mă Împrietenesc la cataramă cum se spune, cu propriile gânduri, mă Închid În șandramaua mea care tremură din toate Încheieturile și scriu, revărs pe hârtie povești pe care le mai țin minte sau inventez altele, În funcție de starea În care mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
ficțiunile mele? Îți spun eu: nimeni.,, O voce ,,S-ar putea să ai dreptate, dar nu te da bătut! Ești Încă În putere și, dacă scrisul Îți dă curaj să mai reziști, rezistă. A venit vremea să te cureți de gunoaiele și de glodul În care trăiești. N-ai vrea să respiri și alt aer? Să fii, de exemplu paznic la o vilă de lux. Ai timp pentru scris și citit, cât poftești, ai un salariu și o cămăruță curată, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
ar mai fi și altele de care nu-mi aduc acum aminte. Ghetoul nostru a rămas deocamdată În picioare dar culmea, am văzut zilele trecute Într-un ziar, fotografii cu ghetouri din Italia, Spania, Franța, identice. cu ghetourile noastre: aceleași gunoaie, aceleași șandramale din rulote și carcase de mașini părăsite, aceeași plozi, și... mulți conaționali. Un singur lucru le deosebea: șandramalele păreau o redută cucerită: pe fiecare, era Înfipt steagul Uniunii Europene, mic, dar tare zglobiu. M-a Încercat un sincer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]