1,698 matches
-
temeinic în 1989 înainte de căderea lui T. Jivkov și în spiritul "preoustroystvo"18 după Bl. Georgiev 19 care analizând în detaliu grupul dominant al nomenclaturei, propune ca definiție a surselor de inegalitate opozițiile dintre, de o parte, guvernanți (elita birocratică)/guvernanți și, de altă parte, deținătorii/exclușii de la pozițiile de putere, privilegiați/neprivilegiați. Aparatul politic de stat care, în condițiile proprietății de stat, coincide cu aparatul de guvernare se construiește separat, ca și grup social diferențiat în interior. Acest grup de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
hibrid sunt mai limitate: - substantivele colective impun un acord formal, peste tot în enunț (adjectival, predicativ, anaforic): (40) a. *acești guvern b. *Guvernul au decis. c. Guvernul s-a reunit ieri în ședință. Aceștia au avut pe ordinea de zi... (="Guvernanții au avut pe ordinea de zi...") - substantivele care au o neconcordanță între genul formal și cel referențial impun un acord formal atât adjectivului, cât și participiului: (41) a. Ordonanța a fost ucisă de inamici. b. Vedeta a fost asaltată de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
test la care limba română este sensibilă este adjectivizarea participiului (vezi Capitolul 4, 2.). Verbul a fi trece acest test (cu adjectivul obligatoriu antepus), însă numai pentru câteva contexte de tip copulativ (a), nu și pentru celelalte valori (b): (a) guvernanți foști comuniști, state foste sovietice fosta lui prietenă, foste iubiri, fostul primar, foste gimnaste (b) *om fost la munte. 3. VERBUL A AVEA După cum am arătat supra, 1., paralelismul între verbele a fi și a avea este o constantă a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un minimum la un maximum de legitimitate. Aceasta merge de la aclamații, care presupun diferite grade de consimțământ, până la respingerea netă. În acest caz, putem vorbi despre ilegitimitate 1. Așa cum sublinia Juan Linz, "niciun regim nu e legitim 100%, nici în ceea ce privește guvernanții, nici în ceea ce privește timpul, tot așa cum e puțin probabul ca un regim să fie cu totul ilegitim și întemeiat exclusiv pe coerciție"2. Legitimitatea nu întrunește niciodată unanimitatea, iar oamenii nu recunosc în întregime autoritatea puterii politice, întrucât există pături populare
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
nu recunosc în întregime autoritatea puterii politice, întrucât există pături populare apatice și subculturi rebele, dizidenți pacifiști și teroriști înarmați, dar între cele două extreme găsim și inși care sunt doar în parte convinși de pretențiile de legitimitate reclamate de guvernanți. Trebuie, de asemenea, luată în considerare frecvența actelor violente, mișcările dizidente, numărul polițiștilor și alți indici ai sprijinului popular 3, chiar dacă e greu să măsori în mod empiric violența și mișcările dizidente. Cu cât e mai mic gradul de legitimitate
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
în arta politicii, produce neîncredere. Din acest motiv, politicienii care apar des la televizor își pierd, după un anumit timp, credibilitatea. În diverse țări, și în special în regimurile prezidențiale și în sistemele prim-ministeriale, președinții și prim-miniștrii au guvernant mare parte din timp fără susținerea majorității publicului. Aleși potrivit regulilor constituționale, mulți dintre aceștia pierd susținerea majorității publicului imediat după alegerea lor. Doar retrospectiv pot istoricii să pretindă că o parte dintre lideri, în ciuda nepopularității temporare, au luat cu
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
liderii se comportă ca și cum ar reprezenta majoritatea populației, în timp ce în realitate aceștia sunt susținuți doar de către o minoritate. Aceasta este una dintre sursele neîncrederii politice. Corupția și efectele sale corozive În cele mai multe din țările europene majoritatea populației și-a perceput guvernanții ca fiind corupți și/sau birocratici (Gallup Millenium Survey, tabelul 10). O distincție este necesară între mica corupție la nivelurile inferioare și medii ale societății și marea corupție la nivelul elitelor. Prima este interpretată de către mulți cercetători în științe sociale
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
1941, agenții poliției secrete a lui Stalin au decapitat armata poloneză, executând în jur de 15.000 de ofițeri la Kalinin, Pădurea Katyn, și la Starobel'sk. Cu siguranță, toți acei oameni de afaceri maghiari și ofițeri polonezi nu erau "guvernanți", cu toate că numeroși cercetători și observatori i-ar considera ca făcând parte din "elitele" țării lor. "Clasa politică" franceză a fost estimată la 3.000 de persoane în 1990, deși diferite compilații de tipul Who's Who? au ajuns la cifra
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
rapid, aproape incredibil, ei bine, iată, Parisul venea, În ochii și În senzorii Încă inflamați ai adolescenței mele sentimentale și viguroase, să-l Înlocuiască: Bucureștii eterni, ce nu puteau să dispară cu una, cu două, În ciuda tancurilor sovietice, a noilor guvernanți, mitocani, săracii, animați de crude și brutale resentimente pentru tot ce era Înalt, ciudat și fără preț, capitala aceea a Românilor, punct, cerc magnetic pentru toți cei care visau să publice În litera românească - și Într-o literatură liberă, mândră
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
intereselor personale și de grup: Vom spune adevărul se îndârjește gazetarul -, vom anunța prăpastia către care țara merge fatalmente, destrucțiunea societății ce a început, și dacă vom fi ascultați și nu se vor lua măsuri de îndreptare, dacă guvern și guvernanții vor stărui pe calea de pieire, ei bine! peară o societate care nu voiește să trăiască! Noi cel puțin, ne-am făcut datoria de jurnaliști". Cum se vede, cele de mai sus și ce vor urma se instituie și ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
socialistă din Arad, deși abordată de muncitori în sensul obținerii unor concesii de la patroni, s-a îndreptat, încet dar sigur, în direcția revendicărilor minorității maghiare. În mediul rural, principala nemulțumire s-a observat la împărțirea pământului, în conformitate cu promisiunile făcute de guvernanți. Dovedind un spirit analitic, I. Rău, șeful Serviciului de Siguranță Arad, a constatat că țăranul este, în general, nerăbdător, deoarece „când i s-a spus că i se dă pământ, a doua zi el așteaptă să se și vadă pus
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
1944-9 martie 1945) și colonel Teodor Petruc (10 martie 1945-23 ianuarie 1949). Toți aceștia au participat la obstrucționarea activităților informative/contrainformative, unii din motive de ură personală, iar alții din dorința de a-și dovedi loialitatea și atașamentul față de noiii guvernanți. Cu ajutorul Armatei Roșii, comuniștii s-au pregătit timp de câteva luni pentru preluarea puterii în România. După discreditarea primului ministru, generalul Nicolae Rădescu și șantajul Moscovei privind retrocedarea Transilvaniei către România, la 6 martie 1945, regele l-a însărcinat pe
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
radicale, în care principalul obiectiv a fost identificarea și anihilarea tuturor celor care se opuneau regimului de «democrație populară». C. Restructurările Serviciului Special de Informații S.S.I., principalul organ informativ/contrainformativ al statului, a fost una din primele ținte ale noilor guvernanți după 23 august 1944, atât în privința subordonării, cât, mai ales, sub aspectul identificării rețelelor informative din anumite domenii/obiective. În antiteză, unele structuri informative au defectat, alegând să urmeze trupele germane în retragere și utilizând resursele împotriva Armatei Roșii. Șeful
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
contrainformații, oferind liderului cele mai bune produse de pe acest palier. Organizarea și activitatea Brigăzii Speciale antilegionare și-a dovedit eficiența, cea mai bună dovadă fiind continuitatea acesteia și în regimurile politice următoare. După 23 august 1944, primele măsuri ale noilor guvernanți au vizat stagnarea, limitarea și obstrucționarea activităților informative/contrainformative. Principalii vizați au fost cei care au lucrat pe frontul de est și pe linia comunistă, iar în secundar s-a dorit identificarea surselor informative din anumite medii interne. Unii funcționari
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în propoziția " După nedreptatea prințului, norodul se scoală asupra lui" (p. 18), care concentrează într-o formă brută ceea ce J. Locke a dezvoltat în Two Treatises of Government sub forma principiului "dreptului la revoluție" al guvernaților în situația în care guvernanții acționează în contra intereselor cetățenești. Filoanele filosofiei iluministe se întrezăresc cu limpezime în întreaga țesătură textuală a Abecedarului lui Pleșoianu. Luminismul lockean se împletește însă cu un patriotism ardent, reperabil de îndată ce autorul menționează sentința "Pentru lege și patrie facem război" (p.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de reacții. Pe de o parte, reacția ce poate fi numită neo-conservatoare a adus vechile obiecții la politica grupurilor, înțelese nu ca niște canale de organizare și de exprimare a complexității democrației, ci și ca o diafragmă între cetățeni și guvernanți, ca obstacol în calea dobîndirii binelui comun și ca instrument pentru realizarea intereselor particulare. Aceste critici au fost aduse la stadiul de teorie de către Mancur Olson. Plecînd de la volumul sau clasic despre Logica acțiunii colective și analizînd dificultățile de organizare
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
comunicarea cererilor și preferințelor alegătorilor, atunci autoexcluderea unui număr important de cetățeni din circuitul electoral, făcînd abstracție de motivațiile lor (tot mai diferențiate dar care în final conduc la un "partid al absenților") vor duce la alegerea de reprezentanți și guvernanți mai puțin reprezentativi și mai puțin receptivi, precum și la marginalizarea anumitor cerințe și anumitor preferințe sau la o tendință permanentă de subapreciere a lor, făcîndu-se abstracție de voința unui număr mare de cetățeni. Odată prezentate cele trei probleme presante ale
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
mai ales a celei parlamentare. Sartori este cel care oferă o viziune mai amplă asupra concepțiilor despre reprezentare, distingînd șapte [1990, 226] : Concepții asupra reprezentării: 1) poporul alege liber și periodic un corp de reprezentanți: teoria electorală a reprezentării; 2) guvernanții răspund în mod responsabil în fața guvernaților: teoria reprezentării ca responsabilitate; 3) guvernanții sînt agenți sau delegați care urmează instrucțiuni: teoria reprezentării ca mandat; 4) poporul este în armonie cu Statul: teoria reprezentării ca idem sentire; 5) poporul aprobă deciziile guvernanților
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
mai amplă asupra concepțiilor despre reprezentare, distingînd șapte [1990, 226] : Concepții asupra reprezentării: 1) poporul alege liber și periodic un corp de reprezentanți: teoria electorală a reprezentării; 2) guvernanții răspund în mod responsabil în fața guvernaților: teoria reprezentării ca responsabilitate; 3) guvernanții sînt agenți sau delegați care urmează instrucțiuni: teoria reprezentării ca mandat; 4) poporul este în armonie cu Statul: teoria reprezentării ca idem sentire; 5) poporul aprobă deciziile guvernanților săi: teoria consensuală a reprezentării; 6) poporul participă în mod semnificativ la
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
ca mandat; 4) poporul este în armonie cu Statul: teoria reprezentării ca idem sentire; 5) poporul aprobă deciziile guvernanților săi: teoria consensuală a reprezentării; 6) poporul participă în mod semnificativ la formarea deciziilor politice fundamentale: teoria participaționistă a reprezentării; 7) guvernanții consituie un exponent reprezentativ al guvernaților: teoria reprezentării ca asemănare, ca oglindă. Teoria electorală Dintre aceste teorii, prima și a două intră în aceeași categorie pentru că se leagă între ele prin procedura electorală, configurînd concret cea mai răspîndită formă de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
o manieră directă și incisivă, recurgînd la referendum (pe această temă, amplă și importantă, pe care nu o voi aborda aici, trimit la scrierile îngrijite de Caciagli și Uleri [1994], și de Gallagher și Uleri [1996]). Într-o anumită măsură, guvernanții și reprezentanții sînt influențați de pozițiile alegătorilor, chiar dacă în mod informal și neconvențional, pînă într-acolo încît trebuie să-și abandoneze funcțiile după un verdict electoral nefavorabil și trebuie să țină cont de ele, după cum trebuie să dea socoteală de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
propriile opinii și de propriul lor comportament. Reprezentarea ca oglindă Teoria reprezentării ca asemănare pare a presupune, cel puțin la nivel de principiu, mult mai mult. În esență, ea pretinde ca reprezentanții să constituie un microcosmos al reprezentaților, așa încît guvernanții să fie o oglindă sociologică a guvernaților. În planul variabilelor politice, în anumite limite care pot fi urmărite mai bine prin sisteme electorale proporționale, o adunare electivă se poate apropia de reprezentarea microcosmosului unui corp electoral, îl poate reflecta, cu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
evident: întotdeauna și în mod exclusiv o minoritate organizată, mai mult sau mai puțin conștientă, competentă și compactă, este cea care guvernează [despre această temă scriu Bobbio 1983 și Sola 1996, 191-309]. Mă interesează, în schimb, guvernele ca structuri și guvernanții ca personal care îndeplinește funcții de guvernare. Oricare ar fi răspunsul adecvat la întrebarea "cine guvernează?", trebuie luată în considerație o definiție despre ceea ce se înțelege prin guvern. Trebuie, apoi, să facem analiza atît a structurii, funcțiilor, sarcinilor și activității
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
netrecut. Este cunoscut că termenul guvern vine din grecește și înseamnă cîrmă. În multe metafore care îl conțin au rămas constante, dar adesea numai ca metafore și nu aplicabile în practică, două elemente centrale: guvernul dirijează nava sistemului politic, și guvernanții sînt timonierii concetățenilor lor îmbarcați pe acea navă. Guvernul și puterea executivă Problemele ies imediat la iveală, cînd se confruntă tradiția politică de pe continentul european, exportată apoi și în America latină, cu tradiția politică anglo-saxonă. Termenul government nu mai este folosit
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
competiție între ele, diferitele ipoteze asupra configurațiilor actorilor importanți în elaborarea politicilor publice ar putea, în realitate, așa cum vom scoate în evidență, să ofere rezultate complementare. Punctul de plecare al diferitelor ipoteze explicative îl constituie constatarea că oamenii politici sau guvernanții nu pot realiza de unii singuri politicile publice. Această aserțiune este împărtășită pe scară largă, dar nu trebuie să se deducă în mod automat, așa cum fac unii cercetători, că politicienii și guvernanții se află mereu la același nivel cu ceilalți
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]