1,981 matches
-
în mijlocul zilei. —E șașe! Șoarele-i la așfințit. Hawkins se holba la mine, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Da, dar de băut te-ai apucat acum câteva ore, zise el, lăsându-mă fără replică. Știi, Sam, ca s-ajungi în halul ăsta, trebuie să bei zdravăn. Iar tu sigur ai ținut-o lungă. — Am fost alături de un prieten supărat, zisei eu, cu importanță. Aoleu, mamă. Îl privii pe Hawkins, cu fața picată, a prost. Tocmai îmi amintisem de ce era Sally supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o tavă de argint. — Le-am găsit pe toate într-o piață din Bermondsey, zise el, arătând către masă. Cu excepția biscuiților, stai liniștită! Pe ăia i-am cumpărat proaspăt făcuți. Biscuiți cu unt și prăjitură cu ghimbir - de ce fornăi în halul ăsta? — Când aud de biscuiți cu unt, nu mă pot abține să nu sar în sus, îi explicai eu. Acum trebuie să iau unul sau fac o criză. — Ce să zic, parcă-parcă aș ascunde cutia... A, și apropo, tinerico, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo. —Bună, zise el, sărutându-mă din zbor și intrând ca la el acasă. De ce ți-a venit poliția la ușă? Că tot veni vorba de ușă, nici c-am mai văzut una mai jegoasă de atât... Dumnezeule, în ce hal arată locul ăsta! E bun pentru poza cu „Așa arăta locul înainte“ din Builder’s Weekly 1. —E destul de curat, zisei eu, fără chef. Doar că e cam aglomerat. —Și încă cum. Se uită în sus, la mobile. —Hmmmm, interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu siguranță ar fi urlat până acum. Sunt un actor profesionist, zise Hugo, cu pompă. Am învățat cum să cad. M-am speriat așa de rău! zise Violet, care începu din nou să plângă. Hugo era legat de scaun în halul acela - și ar fi făcut-o, te-ar fi omorât, Hugo, deja l-a omorât pe Philip... — Cred că uciderea lui Philip a fost strict o chestie de impuls, zisei eu, pe un ton încurajator, pentru a evita o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pauză lungă care-i spuse lui Brunetti că vice-questore-le nu cunoștea semnificația cuvântului. — Ți-am spus să nu faci pe deșteptul, Brunetti. Vom opera presupunând că este american. Nu ne permitem să fie omorâți americani În orașul ăsta, nu-n halul În care arată turismul În anul ăsta. Înțelegi ce spun? Brunetti Își reprimă impulsul de a-l Întreba dacă ar fi În ordine să omori oameni de alte naționalități - albanezi, poate? -, dar, În schimb, spuse doar: — Da, domnule. — Și? — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Nevestele din Bath Capitolul 1tc "Capitolul 1" Hugo șia desprins fața de pe pieptul îmbrăcat în halat alb al unei femei excepțional de frumoase. Gonise prin spital într-un asemenea hal încât nu luase în considerare faptul că, de după colț, putea să apară cineva. Îmi pare rău, a rânjit el către ea, gândindu-se că, în realitate, nu-i părea rău deloc. Doar nu i se întâmpla în fiecare seară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în urechi. A leșinat, prăbușindu-se pe fotoliul făcut dintr-o cutie portocalie. Capitolul 30tc " Capitolul 30" Hugo și-a desprins fața de pe pieptul îmbrăcat în halat alb al unei femei excepțional de frumoase. Gonise prin spital într-un asemenea hal încât nu luase în considerare faptul că, de după colțul spre care se îndrepta, putea să apară cineva. Îmi pare rău, a gâfâit el extrem de jenat. Doctorița Watson, medic pediatru, și-a tras sufletul. I-a aruncat lui Hugo o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Sunt așteptat. - Știu. Și v-aș rămâne veșnic recunoscător dacă nu ați ajunge la întâlnirea programată. Nu va aduce nimic bun, ba chiar din contră, va fi o adevărată dramă. Oftă și își propuse să nu se enerveze în așa hal încât să-i bage moșului umbrela aia nenorocită pe gât. Chiar își imagină pentru câteva întreaga scenă, cu o umbrelă strânsă și introdusă în gura moșneagului isterizat, după care, atunci când umbrela înțepa deja stomacul, un deget ferm apăsând butonul de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mâine merg eu la ea și o să stau de vorbă, ca între femei. Ai mâncat? - Nu mi-a fost aminte să mănânc singur. - Atunci, nu mai bea pe stomacul gol! Haide, să îți pun să mănânci, că uite în ce hal arăți! Apăi și femeia asta a ta, repede se mai supără, în loc să-și vadă de casă și să aibă grijă de bărbatul ei, pleacă de acasă ca nebuna și îmi lasă băiatul să sufere. Văzu că Petre își aprinse o
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
le-ar suporta. Este de-a dreptul uimitor și groaznic de supărător că un mare literat ca tine (Cerul mi-e martor că n-o spun În ironie și „Honni soit qui mal y pense”) a putut murdări Într-un hal atât de țigănesc limba noastră „limbă sfîntă” violentând-o și aducând-o Într-o stare jalnică, de cruntă suferință. Dealtfel de te-ar fi auzit cineva, din pură Întîmplare, ar fi rămas consternat câteva clipe, după care revenindu-și din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
țară, a cărui mamă murise, uimirea mea mută, neputința mea ? Tata nu spuse nimic, doar privi În podea. — Dar rușinea ta de a-ți fi dat copilul ? Ca să-mi fie mie mai bine ? Cum poți să te minți În așa hal ? Nu te-ai gândit decât la tine ! — Nu-i adevărat ! spuse tata, ridicându-se din brațele mele și Începând să se plimbe mânios prin Încăpere. Șaman 203 — Ce-ți trebuia ție un copil mic care să te bată la cap
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
țară, a cărui mamă murise, uimirea mea mută, neputința mea ? Tata nu spuse nimic, doar privi în podea. — Dar rușinea ta de a-ți fi dat copilul ? Ca să-mi fie mie mai bine ? Cum poți să te minți în așa hal ? Nu te-ai gândit decât la tine ! — Nu-i adevărat ! spuse tata, ridicându-se din brațele mele și începând să se plimbe mânios prin încăpere. — Ce-ți trebuia ție un copil mic care să te bată la cap ? Ai vrut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu-mi dai bani de cheltuială? Doar n-o să te hrănesc cu vînt! Moș Costache se bîlbîi: - Nu-nu-nu mai ai bani? - Că mulți mi-ai dat, îi rânji bătrâna. Această familiaritate miră pe Felix, care totuși observă că, cu tot halul în care se afla Marina, ea n-avea aerul să fie o slujnică. Anumite trăsături mai fine îi înnobilau fizionomia. Mai târziu el află că bătrâna era o rudă îndepărtată a lui moș Costache, pe care acesta, abuzând de împrejurarea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căsătorit. - Nu m-a provocat, zise el ingenuu, am vrut amândoi. Stănică își trecu mâna prin părul mare, ca un avocat contrariat de contrazicerile clientului său. Aglae sări furioasă: - Ce-asculți tu, Stănică, ce spune el? Nu vezi, săracul, înce hal e? Nici vorbă că l-a atras în casă cu familia ei și l-au strâns cu ușa. - Mă rog, mă rog, insistă Stănică, să ne lămurim. Membriifamiliei, care au intrat în odaie, v-au găsit așa din întîmplare, sau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el, în sfârșit, n-am nici un drept să mă amestec. Am crezut că e dorința dumneavoastră. Și, puțin atins, se ridică să plece. Otilia îl ținu de braț. - Nu vrei să mă plimbi cu trăsura mâine seară? M-amplictisit într-un hal... Pascalopol redeveni omul plin de solicitudine. - Dar, domnișoară Otilia, sunt la ordinele dumitale. Mâine la șase vin să te iau. - Vii s-o iei pe Otilia! îi zise, zâmbind, fata. Ți-e indiferent dacă Mărculescu sau Giurgiuveanu. În seara următoare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avea să facă rost de un act de paupertate), și apoi soluția ar putea să nu convină, fiindcă e penibil să se știe că ai un soț la ospiciu etc. - Și ce, zise Aglae, acru, eu l-am adus în halul ăsta? Să se ducă unde l-au adus faptele lui. Într-o duminică, totul fu pregătit ca Simion să fie scos din casă. Weissmann se oferise să îndeplinească delicata însărcinare, după ce ospiciul fusese prevenit. Bătrânul avea să fie plimbat sub
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
intenții psihiatrice, făcând cu ochiul celorlalți. Cine știe, poate dumnealui are dreptate. Trebuie să-l ascultăm. Simion arătă cu degetele descărnate înspre barbă. - Domnul mi-a dat barba lui. - Mai bine te-ai fi tuns puțin, decât să stai în halul ăsta. - Eu să mă tund? zise Simion violent, sărind de pe scaun.Nimeni să nu se atingă de Domnul Isus. Aglae îl privi cu mare dispreț, ceilalți cu felurite grade de placiditate. Numai Stănică părea aci distrat de spectacol, aci străbătut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
banii, strigă Aglae, în culmea ciudei, eu? - Mamă, încercă Olimpia s-o potolească, nu te potrivi! - Lasă-mă în pace, dragă! Eu i-am furat banii? Banii i-airisipit cu stricatele, să mă ierte copii ăștia, ele te-au adus în halul ăsta. N-ai haine? Dar ce, eram să-ți fac eu haine? din pensia ta păcătoasă? Alți oameni de vârsta ta aleargă, muncesc, nu stau ca trântorii. Am copii mari și nu i-am pus la casa lor. Tocmai când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te cunosc, că așa și pe dincolo. Dacă știam, nu-i aduceam. Dar, domnule (se scandaliză el), ce stricăciune, ce lipsă de creștere! Asta e noua generație! Păi, domnule, pe vremea mea fetele erau sfinte! Olimpia să se maimuțărească în halul ăsta?! Am adorat-o, am cultivat-o, și nu m-am apropiat de ea decât când mamă-sa mi-a încredințat-o cu mâinile ei (în realitate fusese, precum știa și Felix, altfel). Astea sunt intelectuale! Rușine! Nu-i vorbă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lamentabilii optzeciști, deplasîndu-se păcănind către fotoliile lor de lectură. De surprindere am uitat să respir. Trupul mi s-a acoperit de crusta și de sudorile reci ale uimirii... Am priceput înmărmurit că o generație care se deplasa într-un asemenea hal nu putea fi suspectată de cel mai firav dram de talent!! - Că ți-ai și găsit, povestitor al fundului meu, pentru cine să folosești vorba asta: talent! Pentru cine?! Pentru fătălăii de Optzeciști... Păi, proletcultiștii mei, cât sânt de calomniați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
simpatice, neajutorate, peltice, în visteriile cărora adevărații cetățeni fini își vărsau, cotidian, adevăratele pensii alimentare. Și în stranele cărora, pătrunzând și miluind în jurul tău, tovarășii de pahar, cu piciorul, trezeai nu proteste, ci admirația pupăcioasă a celorlalți mușterii, încîntați de halul în care umblai de troșcănit încă de la ora aia din dimineață. De altfel, prin zonă, nici taximetristul Genel nu-și saluta altfel cunoscuții, decât cu podul palmei rulat în jurul unui păhărel imaginar, pe care-l ciocnea de la distanță cu celelalte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
domnul Robin nu putea fi nici pe departe atât de ridicol pentru a merita, chiar și după șaizeci de ani, ca două babe ce nu fuseseră în stare decât să schimbe Parisul pentru București să-și bată, într-un asemenea hal, joc de una dintre fotografiile lui, plasând- o între farfurioarele cu șerbet de sacâz sau cele cu fursecuri. Părea prea mult, fie și pentru o fotografie! Pentru că în felul în care zăcea între ele, excesiv de tămâiatul până atunci domn Pink
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Mi-am închipuit imediat că este vorba despre un alt bărbat, dar am alungat gândul, mi se părea mult mai sigur că era doar nebună. Nici un bărbat din lume, socoteam, nu i-ar fi îngăduit să umble într-un asemenea hal, trebuia să te uiți numai puțin la ea și să-i vezi ochiul. Domnule, ochiul acela singur mărturisea despre ea că nu mai e sănătoasă. Ascultați-mă, sânt absolut convins că nici la Grădina Zoologică, nici acolo nu există femei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
insistat să fie selectat numai din gazetele de provincie, pentru a nu fi cu prea mare ușurință recunoscute de tovarășii cărora le-au fost destinate. Uite! Primele proslăvesc, într-adevăr, Ziua de Înființare a Partidului... 384 DANIEL BĂNULESCU Încotoșmănit în halul ăsta, era de prevăzut că va rezista îndeajuns în încercarea sa de-a deveni un poet, scos cu așternutul în bătaia vântului și, poate, a jgheaburilor ploii, până ce misterioasa stradă Perone va prinde să se deștepte în răcoarea umedă a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
discreție! Intră în casă își încălzește apa și se spală de transpirație. Pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuie clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta, se întreabă râzând: - Dar cum or arăta fustița, bluza și< chiloțeii ei? Pune detergentul, le înmoaie puțin și încearcă să le spele. Se gândește tot timpul la Flora. E nemaipomenită, nu s-a așteptat la așa ceva acum îi pare
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]