3,185 matches
-
alta. Lucrurile astea rămăseseră, până-n prezent, o taină a sa. Celălalt, probabil intuindu-i frământarea, căuta să abată gândurile lui Noimann Într-un alt plan: „Vă Întrebați, desigur”, spuse el, „de unde apar astfel de entități sau energii...” Noimann Își Îndreptă halatul. Pieptul său acoperit de o pilozitate abundentă nu trebuia expus oricărei priviri. Celălalt continuă: „Tot ne batem capul cu materia... Luând În ecuație spațiul, poate și timpul, am putea trage concluzia că substanța ocupă un loc infim În cosmos. Materia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pulbere, că aici nu mai există nici urmă de praf. Praful s-a amestecat cu tot ce ați ingurgitat de-a lungul anilor. Priviți, până și peștii, până și ficusul și celelalte plante sunt Îmbibate de alcool...” Noimann Își Încheie halatul și simți cordonul strângându-i cu delicatețe abdomenul; senzația era destul de plăcută, confortabilă. Pielea sa albă nu simțea pericolul unei imixtiuni de-afară. Chiar dacă l-ar fi Înțepat cineva, prin halat s-ar fi scurs câteva picături de sânge... Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
celelalte plante sunt Îmbibate de alcool...” Noimann Își Încheie halatul și simți cordonul strângându-i cu delicatețe abdomenul; senzația era destul de plăcută, confortabilă. Pielea sa albă nu simțea pericolul unei imixtiuni de-afară. Chiar dacă l-ar fi Înțepat cineva, prin halat s-ar fi scurs câteva picături de sânge... Despre ce fel de lichid vorbea această creatură? „Aveți un spirit de observație cât se poate de acut”, glumi el. „Vedeți prin om ca printr-o sticlă... Probabil că pentru dumneavoastră chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
legate de Mathilda, pe care Noimann o fugărise prin casă, amenințând-o cu satârul... Toate se petrecuseră oare În realitate? Stomatologului Îi veneau În minte fragmentar aceste Întâmplări. Știa că, alergând după Mathilda, Îi ieșeau În cale tot felul de halate și pijamale, care i se părea că aveau o existență independentă. Fugărindu-le prin casă, Paul era sigur că În fiecare halat și În fiecare pijama, ba chiar și În fiecare papuc care i se ivea În cale se ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
veneau În minte fragmentar aceste Întâmplări. Știa că, alergând după Mathilda, Îi ieșeau În cale tot felul de halate și pijamale, care i se părea că aveau o existență independentă. Fugărindu-le prin casă, Paul era sigur că În fiecare halat și În fiecare pijama, ba chiar și În fiecare papuc care i se ivea În cale se ascunde un intrus. Intrușii nu veniseră acolo așa, de amorul artei, ci aveau un scop precis. Nu era de mirare c-o asediau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
puteți orienta fără probleme. Aleile au fost marcate cu roșu. Parcelele cu galben. Cât În privința cavourilor, o să le puteți repera după monument...” „Monumentul, desigur, vă reprezintă pe dumneavoastră?” Îndrăzni să Întrebe unul din meseni. „În persoană?” răspunse Noimann dezinvolt. „În halat, cu pipă și-n papuci”, spuse o altă voce, râzând Înfundat. „Exact”, făcu Noimann. „Cu halatul descheiat și În papuci...” Noimann nu glumea... Într-adevăr, fiind Într-o zi cu chef, achiziționase câteva cavouri, pe care le modernizase, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o să le puteți repera după monument...” „Monumentul, desigur, vă reprezintă pe dumneavoastră?” Îndrăzni să Întrebe unul din meseni. „În persoană?” răspunse Noimann dezinvolt. „În halat, cu pipă și-n papuci”, spuse o altă voce, râzând Înfundat. „Exact”, făcu Noimann. „Cu halatul descheiat și În papuci...” Noimann nu glumea... Într-adevăr, fiind Într-o zi cu chef, achiziționase câteva cavouri, pe care le modernizase, cum se spune, după ultimul răcnet, dotându-le cu bar, combină frigorifică plină cu tot felul de sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
doi pași În urmă, Oliver Își contemplă improvizația, frecându-și, plin de mândrie, mâinile de satisfacție. În Întuneric, copăcelul adus din parc putea fi luat drept el. Cum nu-i plăcea să lase lucrurile la voia Întâmplării, Oliver Își dezbrăcă halatul și-l aruncă pe umerii momâiei, care stătea foșnidu-și neliniștită frunzele În mijlocul salonului. Acum totul era aproape perfect. Ca să fei totuși sigur de substituirea sa, masterandul renunță la pălăria de fetru și i-o Îndesă arțarului pe cap. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scoarță, mișcându-se În ritmul gândurilor sale... Înaintând pe străzi, masterandul lăsa În urma lui o dâră luminoasă. Tot vorbind de unul singur, fără să-și dea seama, Oliver ajunse În salon. Arțarul stătea proțăpit la locul lui. Masterandul Îi luă halatul de pe umeri și-l duse Înapoi În parc, apoi, revenind În salon, se așeză ghemuindu-se pe taburet. În scurtul răgaz scurs de la plecare și venirea sa, În stabiliment avuseseră loc câteva evenimente, care, chiar dacă nu au avut nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sfidau bunul-simț și rațiunea... Noimann nici nu voia să se mai gândească nici la scena din havuz, nici la tot ce se petrecuse În cavou... Într-un fel, acum era liniștit. Își bea coniacul lui și se bucura și de halat... „Apă de toaletă Pur Blanca - o aromă ce Îți subliniază discret feminitatea... Acum Încearcă-mă cu doar 22,99 Ron.” Noimann Își scutură capul. Despre ce fel de feminitate era vorba? Una masculină sau una feminină... Parcă ghicindu-i frământarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mâine seară sosește un autocar cu basarabence și, știți, profit și eu de ocazie...” Peste două zile, același bătrânel, aceeași farmacistă. Stau față În față și se privesc printre ochelari. „Cu ce vă putem fi de folos?” Întreabă doamna În halatul alb. „V-aș ruga să-mi dați un tub de vaselină pentru mâini...” „Dar ce-ați pățit?” Întreabă femeia. „Știți, am avut ghinion”, zice bătrânelul, „autocarul s-a răsturnat În Prut...” și, tremurând din Încheieturi, bătrânelul Își arătă palmele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
le folosi În scopuri oculte. În fine, acum mustrările de cuget, ca și gândurile apăsătoare, nu-și mai aveau rostul. Tot ce se petrecuse acolo nu mai putea fi Întors Înapoi. Viața mergea Înainte... PAGINĂ NOUĂ IX. Marș ...Încheindu-și halatul, Noimann privi cu atenție În jurul său. Piciorul Își schimbase din nou Înfățișarea. Dacă la un moment dat aducea cu Napoleon, acum trăsăturile feței se abrutizaseră pe nesimțite. Purta ca și la Început tricorn, doar că fața sa și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spiritul. Și mult mai lucidă decât el...” Piciorul Îl privea cu ironie. Ochii săi de culoare sinilie Îl măsurau de sus În jos și de jos În sus, ba crescând, ba micșorându-se, În funcție de gândurile lui Noimann. Încheindu-și, chipurile, halatul, medicul făcu o mișcare bruscă și Împunse arătarea cu degetul În burtă. Dinăuntrul pântecelui țâșni o dâră de coniac. Piciorul făcu o grimasă, scuturând din tricorn. Stomatologul Îl străpunse și cu celelalte degete, făcând, cum se spune, din picior strecurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așternuse o liniște aproape mortuară. Ciuciți pe locurile lor de pe bagaje sau pe scaune, călătorii păreau acoperiți de un lințoliu alb ca neaua. Chiar și omul pe care Noimann Îl confundase cu Oliver Își trăsese peste pardesiul său murdar un halat de un alb imaculat. Fâlfând deasupra pasarelei, corbul scoase un cârîit prelung, iar de pe acoperișul vagoanelor staționate În gară Îi răspunse un cor de cârituri. Temându-se să nu intre Într-o nouă criză, Noimann se Îndreptă spre toaletă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
polizor sau un fierăstrău atunci când atinge o esență tare, ci cu o muzicuță, cât despre amanții cu părul răvășit, ce tremurau de frică prin unghere, pe aceștia Noimann Îi ignora cu totul ori se prefăcea că În locul lor vede niște halate, pijamale, papuci de casă, ciorapi, chiloți, cravate sau costume. Uneori pijamalele se enervau sau chiloții Își ieșeau din pepeni; atunci medicul ridica un păhărel de coniac În cinstea lor. Sau vărsa peste maldărul de rufe o cupă de șampanie... Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se află undeva la mijloc. Fiecare Dumnezeu are la rândul său nevoie de un Dumnezeu al său, altfel n-ar putea exista...”. Și spunând aceasta, omul-locomotivă fluieră scurt, strigând: Ura! Înșirați cu mic, cu mare În spatele lui, toți Îmbrăcați În halate albe, omul de paie Braic, femeia-capră, femeia-girafă, femeia-pâlnie Olanda, oameni-mâini și oameni-degete, femeia-uter și femeia-capră aplaudară frenetic, strigând, În timp ce pufăiau și scoteau rotocoale de fum pe nări: Ura! Ura! Noimann Încercă să se ridice În picioare, cu gândul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sprijină Pinocchio care are un nas măricel. El cade imediat pe canapea/scaun. Zâna:(bate din palme de trei ori și strigă)Să intre doctorii ! Doctorii vin fuga unul după altul: un corb, o bufniță, un greier-vorbitor, toți îmbrăcați în halate. Zâna: Aș dori să aflu de la dumneavoastră dacă acest nefericit prichindel este mort sau mai trăiește! Doctorul-corb: (îi ia pulsul lui Pinocchio, îi pipăie nasul și degetul mic) După părerea mea, prichindelul e mort de-a binelea, cra! cra! Dar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
unu, spunea el cum Îl cheamă și p’ăla, că-i tot dup’ aici, din satele astea de pe vale, da’ am uitat cum Îl cheamă. Și zice: Hai, mă, la biserică să facem rost dă bani! Și-au dat jos halatele de pe ei și au intrat În biserică așa În izmene, În pijamale. Lumea care era acolo nu i-a văzut că era slujbă și erau toți cu spatele spre ușă. Ei s-au așezat În genunchi, s-au făcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ai fost toată noaptea? — Unde am fost eu toată noaptea? Ca de obicei, de-abia puteam Îngâna. — Te-am așteptat un secol, iubire, se plânse el, sărind din pat ca un băiețel În dimineața de Crăciun și aruncându-și un halat pe el. Mi-am dat seama că era prima oară când Îl văd complet gol. —Un secol, ha? am răspuns, foarte inspirat. —Păi, dacă ai fi venit acasă când trebuia, nu cred că Leo ar fi sfârșit În patul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Întrebat eu, Întrebându-mă În ce moment anume noaptea mea - Întreaga mea viață - o virase spre zona crepusculară. Mă simțeam ca Într-un fel de realitate alternativă, dar se pare că eram singură acolo. —Hmmm? făcu Philip, scoțându-și iar halatul În fața noastră ca să intre la duș și lăsând ușa de la baie deschisă. Leo, spune-i colegei tale că tu și cu mine suntem doar amici. Leo reuși să se extragă din Încâlceala de cearșafuri, care păreau să fi fost călărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nici cu entuziasm, nici fără tragere de inimă - și mă Întrețineam (cu greu) acceptând muncă de documentare freelance oferită de Will și de câțiva dintre asociații lui din milă. O rezolvam În viteză, În fiecare dimineață, pe canapea, Îmbrăcată În halatul meu de flanelă, apoi mă simțeam perfect Îndreptățită să vegetez tot restul zilei. Faptul că Penelope - care avea toate motivele să se simtă mai rău decât mine - devenea mai funcțională pe zi ce trecea Începuse să mă Îngrijoreze. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
gelatinoasă din care luase probe la morgă. Danny o mirosi - același miros de medicament mentolat -, închise și deschise pumnii, reconstruind mental episodul: Asasinul transportase victima pe locul șantierului. El condusese mașina. Cadavrul fusese proptit pe bancheta din spate, învelit în halatul alb de bumbac, cu capul fără ochi legănându-se pe tetieră. Din el se prelinsese tinctura sau unguentul respectiv. Dungile încrucișate de pe spetează proveneau de la tăieturile ca de brici de pe spatele victimei. Pata de sânge de pe banchetă apăruse atunci când cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
alți bărbați. Danny zise: — Spune-i că aici e detectivul Upshaw. — E-n regulă, Christopher. O să vorbesc cu acest domn polițist. Băiatul cel drăguț tresări la auzul vocii lui Gordean. Danny intră și îl văzu pe stăpânul casei într-un halat elegant de mătase, uitându-se prin geamul bidirecțional, cu oglindă. Continua să se holbeze într-acolo, așa că Danny zise: — Ai de gând să te uiți la mine? Gordean pivotă încet. — Bună, detectiv. Ai uitat ceva aici seara trecută? Christopher veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în revistă fotografiile cu elani, lupi și bizoni. Remarcă o panteră suplă și se gândi cum ar încolți-o wolverinele, omorând-o prin pura lor insistență urâcioasă. O ușă de legătură se deschise brusc și apăru un bărbat într-un halat pătat cu sânge. Danny întrebă: — Domnul Carmichael? — Da, domnule...? — Detectivul Upshaw. — Și în ce privință, detective? — În privința dinților de wolverine. Nici o reacție în afară de cea de deranj. Omul era în mod evident nerăbdător să se întoarcă la treabă. Atâta tot. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dentare de animale să le confecționeze el însuși? — Da, dar ar fi o treabă foarte sângeroasă și mizerabilă dacă n-are instrumentele potrivite. — Bun. Pentru că eu sunt în căutarea unui bărbat căruia îi place sângele. Carmichael își șterse mâinile de halat. — Detective, despre ce e vorba? — Patru crime. De când țineți registrele cu angajări? Sintagma „patru crime” îl dădu peste cap pe Carmichael. În ciuda aparentei sale durități, arăta bulversat. — Dumnezeule! Registrele noastre încep din 1940, dar la Joredco majoritatea angajaților sunt femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]