2,407 matches
-
așteptăm atâtea ore. Poate e și vina noastră, fiindcă le-am sugerat să ne găsească niște bilete mai ieftine. O „bună creștere” prost plasată... Mâncăm la restaurantul aeroportului. Dialogul cu domnișoara care ne descrie felurile de mâncare este de tot hazul. Nu știe nici un cuvânt în engleză, dar nu se grăbește să cheme pe vreuna dintre colegele sale să o ajute. Are convingerea că vom înțelege și în spaniolă, de aceea ne explică rar, răbdătoare, cu o veselie abia reținută, meniul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Proust și René Char. Parcă pentru a „desolemniza” atmosfera, Andrei Bodiu, ca de fiecare dată inspirat în momentele când frontiera dintre sublim și ridicol e abia sesizabilă, spune în limba rusă: Ia balșoi poăt pastmadern!, o rusă de tot hazul, „însușită” de la studenții basarabeni care au trecut pe la filologia brașoveană. Un ziarist francez mă întreabă ce țară reprezint și dacă am mai fost la Paris. Nu, n-am fost. Am construit comunismul, n-am avut timp pentru călătorii. Îl invit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tot și se grăbește să ne asigure că nu-i vorba de el și că la fel de greșit ar fi să se creadă că ar fi fost implicată vreo rudă de-a sa, nici măcar una prin alianță. Momentul e de un haz teribil... Evident, imediat a urmat și al doilea prilej de ilaritate, stârnită de înmânarea inscripției cu Literatur Express Europa 2000, după ce Thomas și-a rostit, imperturbabil, bine cunoscutul discurs, început cu invariabilul I would like to say THANK YOU..., iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
diversificată, policromă, cea a sexului contra cost în acest stabiliment purtând un nume cu rezonanțe revoluționare - nu ți se cere decât să marșezi cu încredere, să te lași în grija gazdelor prevenitoare. A doua zi, mulți colegi îmi relatează cu haz convorbirile cu fetele de la „sex-service”. Oktyabriskaia - o emblemă a decăderii rusești, a ingeniozității în viciu. Se pare că femeile de serviciu - „KGB-istele menajere”, cum le spune Andrei Bodiu - sunt în legătură cu rețeaua de prostituate din hotel. Ești sunat imediat ce intri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
reacția lor... Un popas pe o colină de unde se vede Stadionul Lujniki. Tarabe ale comercianților. Andrei Bodiu cumpără un tricou cu inscripția „McLenin’s” (o pastișă comercială postmodernă) pentru fratele său, Mihai, angajat la Palatul Cotroceni. O scenă de tot hazul cu attendent-ul turc, care cumpără suvenire de la ruși. „De ce, Ivan, vinzi atât de scump? Cred că 5$ îți ajung.“ (Rusul cerea 8$.) Fără să mai aștepte răspunsul sau să se târguiască, Sezer Duru pune obiectul în sacoșă. Rusul dă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se lasă purtată pe o targă de actori, le cere apă și le vorbește despre „chinurile” suferite prin spațiul rusesc (nu le spune nimic însă despre cum dansase kazaciok și savurase vodca la Kaliningrad). Pe scurt, o artistă plină de haz, care profită de entuziasmul actorilor polonezi, bucuroși să găsească un complice cu imaginație... VITALIE CIOBANU: Mă gândesc ce priviri ne-am fi aruncat unii altora dacă, măcar o dată de-a lungul acestui traseu, gara în care am fi coborât, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de la munte strămutat la câmp și pruncul deslipit de la sânul mamei sale, așa nu mă dam eu dus de la Humulești în toamna anului 1855, când veni vremea să plec la școală...59 Poate chiar să-i fi povestit episodul, făcând haz amândoi, deși se știe că Eminescu era extrem de rar dispus la confesiuni. De la sfârșitul lunii mai până la vacanță nu mai era mult și, cu gândul acesta, se întorcea, probabil prin zastva Mihăileni, iarăși la... cariere. În vacanța anului 1860, înaintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vârstă. E vremea discuțiilor între frații mai mari, a istoriilor deslușite în vechile cronici. Seara, când se adunau acasă, poveștile depănate de Raluca înfierbântau imaginația copiilor. Câteodată, uitând de griji, tatăl, cu un talent actoricesc înnăscut, imita persoane cunoscute și hazul era în toi. A doua zi, cu noaptea în cap, o pornea din nou spre treburile moșiei, fiindcă altminteri Eminovici era om vrednic, zbătându-se să agonisească pentru numeroasa-i familie. Și pe copii îi va călăuzi tot spre meserii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
curte s-a făcut ceva, sau cei de la Sfatul Popular au admirație pentru natură moartă?!?! Domnule Dimitriu, de felul meu sunt caustică și nu trebuie să iei chiar În serios cele ce-ți scriu, căci mai bine zis, uneori fac haz de necaz... La noi e cald, de câteva zile a Început canicula, noroc că seara, mai vine câte o ploaie binecuvântată care ne răcorește. Ne este dor totuși, de peisajul Fălticenilor. Soțul meu Îți mulțumește pentru urările ce i le
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și a neamului său. A fost crescută de starița precedentă, rudă cu Crețenii; de acolo, o demnitate în ținuta ei și maniere frumoase care fac un ciudat contrast cu ignoranța ei totală, în afară de cele bisericești. Când povestea era plină de haz și știa, cu câteva vorbe, să-ți zugrăvească pe cineva de-l vedeai cu ochii și nu-ți scăpa nici un [aspect] ridicol. Își menținea prestigiul în mănăstire cu multă autoritate, fără bunătate, nu permitea [nici] cea mai mică abatere rituală
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ca un venit pentru ele. Ea însăși era foarte veselă, cu inimă bună, deși egoistă, autoritară, violentă, dar potolindu-se la cea dintâi vorbă de supunere și iertând chiar prea repede pedepsele ce dădea. Povestea istoriile din trecut cu un haz nespus și descria propriile ei ridicole naivități cu un chef plin de spirit. Era, cum se zice, o grădină de femeie. Chiar în ajunul plecării la București, două zile înainte de moarte, ca să nu mă întristeze când petreceam toată ziua cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
le-am avut și-am s-o rog, dacă aude ceva urît despre mine, să-mi spună, să rîdem împreună de prostia și meschinăria oamenilor, tot așa cum și eu îi voi spune de toate telefoanele astea, de care vom face haz... Niciodată însă n-am să-i pot răspunde la întrebarea ce mi-o pune uneori în intimitate: Nici azi nu-mi spui cine ți-a fost profesoară? aș fi odios! M-au dezgustat întotdeauna bărbații care s-au lăudat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă conformez - din teamă sau din neîncredere sau din lașitate - ideii lor despre mine, și anume că sunt o persoană mediocră? Nu, nu vreau să devin mediocră! Eu știu că nu sunt mediocră! Ce dacă sunt urâtă și lipsită de haz? Ce dacă am coșuri și port ochelari? Sunt inteligentă. Gândesc întruna, am o minte clară și am talent cu carul la scris! (Chiar dacă, mă rog, nu am scris până acum nici o operă...) îmi fixez privirea pe mâna dreaptă, mâna care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
șoptindu-și tainic la ureche în penumbra din cameră. Sunt conștienți amândoi că sunt frumoși. Frumoși și veseli. Râd întruna. Fericirea lor e un cerc perfect închis, în care nimeni altcineva nu are acces. Eu sunt urâtă și fără nici un haz. Oricum, nu găsesc nimic de râs. Nimic demn de interes. Iar tu, Edo, ai dispărut de când am ajuns la Georgiana. M-ai lăsat singură, în paltonul meu în carouri peste rochia galbenă și în cizmele negre cu toc jos, mult
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
naște asemenea minuni. Erau în sală mai mulți consuli cari, înțelegînd greutatea misiunei ce o pretindeau diplomatică, nu-și căutau de fel de treabă și o lăsau pe deplin pe sama subalternilor, ca necompatibilă cu rangul lor. Cel mai cu haz din ei își adusese cu el tot personalul cancelariei lui. Acest domn nu dormise vo trei nopți și era cam somnoros, și nici cred că altceva l-ar fi putut opri de-a [se]părăsi aceastei plecări naturale decât stosul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
m-ai crede?" Cel întrebat se scarpină în vârful capului: "Da, petele dă sânge să vede clar... Da' cum, Doamne iartă-mă, ai făcut, nene, de te-ai procopsit așa bine?" Adevăru-i că-ți trebuie și talent pentru asta", face haz de necaz nea Vasile. Își ia geanta și și-o aruncă pe umăr. "Hai c-am plecat. Ne vedem sâmbătă." "Bine, tată. Sănătate!" "Sănătate și Virtutea Militară!" Nea Petrică, cum atât de poetic se spune pe la noi, avea marele dar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de imaginea stolului de bancnote ce-și lua zborul chiar de sub nasul lui, nu-și dădu câtuși de puțin seama că banii fuseseră aruncați cu ajutorul unei sfori acționate de ciorchini de gândaci. Prinse ca un motan jucăuș câteva bancnote, spre hazul sincer al celor din bulevard. Răcni la ei: "Băă, băăă! Lăsați banii, băăă! Banii-i ai mei, băăă!". Un moș mucalit și oacheș îi strigă vesel: Hai nu mă-nnebuni! Uite, acu' nu mai e, te-ai prins?". Toată lumea râse
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atât mai grandioase acum, când erau contemplate de la etajul de sus al hotelului „Crillon”, de către Ravelstein, care numai cu un an În urmă avusese datorii de o sută de mii de dolari. Sau poate chiar mai mult. Obișnuia să facă haz cu mine În legătură cu „capitalul lui de amortizare”. Îmi spunea: - Mă amortizez și eu o dată cu el - știi ce Înseamnă termenul ăsta În cercurile financiare, Chick? - Capital de amortizare? Am o vagă idee. În zilele de Înainte de a fi dat bogăția peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fost și față de mine Însumi, În discutarea unor slăbiciuni sau a unor perversități. Abe mi‑era mult superior În ceea ce privește Înțelegerea de sine, autocunoașterea. Dar fiecare discuție dintre noi, oricât ar fi fost de personală, se prefăcea până la urmă Într‑un haz sănătos, curat, nihilist. - Poate că o viață neanalizată nu merită să fie trăită, Îi spuneam eu. Dar viața analizată Îl poate face uneori pe un om să‑și dorească moartea. Ravelstein se distra enorm la auzul cuvintelor mele. Râdea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
preferat să râd de el, să‑l zeflemisesc că scuipa și i se scurgeau balele și‑i tremurau mâinile de stângăcie și febrilitate. El se delecta cu comediile bufe, cu gagurile răsuflate ale vodevilurilor, cu observațiile usturătoare, cu insolențele și hazul grosolan. Așa Încât n‑a fost deloc impresionat de amabilitatea mea prostească, de firava, liberala mea Încercare de hai‑să‑vedem‑și‑partea‑cea‑bună. Abe nu punea preț pe amabilitate. Când un student nu se conforma criteriilor lui, Îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
La sosirea băuturilor asistam la o demonstrație de extraordinară dibăcie, de parcă s‑ar fi oprit În mijlocul unui mers pe sârmă În timp ce balansa În mâini o tavă cu pahare umplute vârf. În clipele acelea nu te‑ai fi Încumetat să faci haz. Telefonul mobil se ivea tot timpul din buzunarul lui Abe. Nu‑mi pot aduce aminte ce apel aștepta În ziua aceea. Poate că una dintre sursele lui avea informații particulare În legătură cu decizia finală a președintelui Bush de a pune capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gheață, camioane cu bere și cai uriași care le trăgeau. Deosebeam oamenii după fețele lor roșii, albe, zbârcite, pătate sau netede; zâmbărețe sau violente, ori mânioase, ochii lor, gurile, nasurile, vocile, picioarele și gesturile. Cum se mai aplecau ca să facă haz sau să iscodească sau să sâcâie sau să tortureze În glumă un băiețaș. Dumnezeu mi‑a apărut de foarte timpuriu. Purta părul cu cărare la mijloc. Am Înțeles că eram Înrudiți pentru că Îl făcuse pe Adam după chipul și asemănarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
guvernanții și mai apoi istoricii români, ca niște veritabili domni, ca niște adevărați boieri, ca niște buni vecini, ca niște oameni adevărați, sau abținut să-l popularizeze, să-l mediatizeze și să-l comenteze! Nu au făcut caz și nici măcar haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor noștri dinspre vest! Așa ar trebui oare procedat și în continuare? Se pare că abnegația ungurească sistematică, instituționalizată, de a lovi și calomnia tot ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să le lege. Uneori băiatul era nevoit să se recunoască învins în fața imaginației mult mai bogate a fetei. Uimiți de armonia relațiilor dintre cei doi, participanții la joc aproape că tânjeau după ciocnirile din trecut. Devenise, totul, prea monoton. Dispăruse hazul, nebunia strigătelor, întrecerea adusă la stadiul de coșmar. Plictisiți de tot ce făcuseră până atunci, dădură în pasiunea filmelor. De câteva ori pe săptămână mergeau la cinematograf. Le luau la rând pe toate cele trei, indiferent ce film rula. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în flagrant. Prietenul fetei o zbughise afară, uitând să se încheie la pantaloni. Râdeau toți de se prăpădeau și Luana se uita la ei fără să fi priceput mare lucru. Se trezi întrebând cu seninătate: De ce sunteți răi și faceți haz de bietul băiat? E firesc, dacă locuiesc împreună, să i se întâmple o astfel de neglijență. Se uitară la ea consternați. Ce-ai spus, Luana? întrebă Marian. Ești surd? N-auzi? Am spus că... Băiatul o trase de mână într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]