1,315 matches
-
din poziția 6 a lanțului β apare valina. Hematiile au o formă de seceră și sunt foarte fragile. Talasemia, întâlnită mai ales la popoarele mediteraneene, se datorește suprimării sintezei lanțurilor β și se caracterizează prin anemie datorită distrugerii exagerate a hematiilor care conțin hemoglobină de tip F și A2 și a eritropoiezei ineficiente. Sinteza globinei este controlată genetic și se realizează la nivelul ribozomilor, iar cea a hemului are loc la nivelul mitocondriilor sub influența a numeroase enzime specifice. După distrugerea
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
care conțin hemoglobină de tip F și A2 și a eritropoiezei ineficiente. Sinteza globinei este controlată genetic și se realizează la nivelul ribozomilor, iar cea a hemului are loc la nivelul mitocondriilor sub influența a numeroase enzime specifice. După distrugerea hematiilor fierul și globina vor fi reutilizate iar protoporfirina se elimină prin urină și fecale sub formă de bilirubină-urobilinogen. Transformarea hemoglobinei în bilirubină are loc în ficat, măduva hematogenă și splină. Bilirubina ajunsă la ficat sub forma liberă transportată de globuline
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
carboxihemoglobina. Pentru a desface această combinație este nevoie de administrarea de O2 la o presiune crescută. Combinația hemoglobinei cu sulful (după administrarea unor medicamente) dă naștere unui compus foarte stabil care nu mai poate fi desfăcut pe toată durata vieții hematiei. Din cantitatea totală de hemoglobină numai o parte (88-98%) este disponibilă pentru O2 restul de 2-12% fiind reprezentat de carboxihemoglobină, methemoglobină sau sulfhemoglobină. La marii fumători numai carboxihemoglobina poate atinge 5%. Hemul oxidat sub forma hematinei formează cu HCl o
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
important. 1.3.6.1.7.Transportul gazelor în sânge. Funcția respiratorie a sângelui. Sângele are capacitatea de a transporta gazele respiratorii atât în plasmă unde se găsesc dizolvate sau sub forma unor combinații cu alte substanțe cât și în hematii legate de hemoglobină. 1.3.6.1.7.1.Transportul O2 se realizează în cea mai mare parte de către hemoglobină. Aceasta poate lega 1.34 ml O2 pe fiecare gram ceea ce corespunde la o valoare în jur de 20 ml
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
la o valoare în jur de 20 ml/100 ml sânge. O mică parte a O2 (cam 0.3 ml %) se dizolvă în plasmă conform legilor fizicale. Această formă este importantă pentru că prin ea au loc toate schimburile de la nivelul hematiilor spre țesuturi sau de la plămâni spre hematii. Viteza de reacție dintre O2 și hemoglobină exprimată prin atingerea saturației de 50% este foarte mare permițând ca schimburile să se facă în condiții optime chiar la o viteză crescută de curgere a
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
ml/100 ml sânge. O mică parte a O2 (cam 0.3 ml %) se dizolvă în plasmă conform legilor fizicale. Această formă este importantă pentru că prin ea au loc toate schimburile de la nivelul hematiilor spre țesuturi sau de la plămâni spre hematii. Viteza de reacție dintre O2 și hemoglobină exprimată prin atingerea saturației de 50% este foarte mare permițând ca schimburile să se facă în condiții optime chiar la o viteză crescută de curgere a sângelui. 1.3.6.1.7.2
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
saturației de 50% este foarte mare permițând ca schimburile să se facă în condiții optime chiar la o viteză crescută de curgere a sângelui. 1.3.6.1.7.2.Transportul CO2 se face atât în plasmă cât și în hematii. Conținutul în CO2 al sângelui arterial este de 48-50 volume % iar al celui venos de 52-58 volume%. CO2 are o solubilitate mai mare decât O2 astfel încât în plasma din sângele arterial unde pCO2 este de 40 mmHg să avem dizolvată
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
mai mare decât O2 astfel încât în plasma din sângele arterial unde pCO2 este de 40 mmHg să avem dizolvată o cantitate de 2.9 ml/100 ml sânge (7-8%). Restul de CO2 se găsește atât în plasmă cât și în hematii sub 3 forme : -o mică parte sub formă de HCO3H -cea mai mare parte (80%) sub formă de bicarbonați (HCO3Na și HCO3K) -sub formă carbaminică legat de proteinele plasmatice sau mai ales de hemoglobină (5-10%) Conținutul în CO2 al sângelui
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
ivise o ocazie neașteptată, o ascensiune în balon. Au luat trei câini în nacelă, dintre care unul cu splina extirpată, și au făcut prize de sânge la diferite înălțimi. S-a constatat că la altitudinea de 3000 m, numărul de hematii a crescut cu 21% la câinii normali și doar cu 11% la cel splenectomizat. Ascensiunea n-a avut efect asupra altor indici sanguini (densitate, N total, Fe). Rezultatele sunt menționate și comentate în tratatul lui Morat și Doyon ("Traité de
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
Călugăreanu, intitulată "Recherches de physiologie experimentale et de chimie physique sur l’hematolyse" (1902). Lucrarea este divizată în două părți: prima se referă la experientele făcute pe animale (câini), iar cea de-a doua cuprinde experientele efectuate în vitro, cu hematii ținute în diferite soluții. Experientele făcute pe animale au avut ca scop să descopere locul unde se petrece hematoliza normală, fiziologică. Pentru aceasta, Călugăreanu a transfuzat unor câini normali și unor câini splenectomizați câte 35-40 g de sânge, cu scopul
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
cu scopul de a provoca o hiperglobulie, la care animalele vor reacționa printr-o intensificare a hematolizei. A stabilit că la animalele normale hematoliza se produce mai ales în splină, care se îmbogațește în fier, iar la animalele splenectomizate distrugerea hematiilor se face în maduva oaselor și în celulele Kupfer din ficat. Concluzia generală pe care o trage autorul este că “rolul hemolitic principal îl are splina și măduva oaselor, dar că splina poate fi înlocuită, când lipsește, de măduva oaselor
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
are splina și măduva oaselor, dar că splina poate fi înlocuită, când lipsește, de măduva oaselor pe de o parte și de ficat pe de altă parte”. În partea a doua a lucrării sunt expuse rezultatele experimentale referitoare la comportarea hematiilor în soluții izo-, hipo- și hipertonice, urmărind difuzia hemoglobinei și a sărurilor minerale. Pentru studiul difuziei sărurilor minerale, Călugăreanu a măsurat conductibilitatea electrică a soluțiilor prin metoda Kohlrausch-Ostwald. Rezultatele au arătat că în soluție hipotonică hematiile pierd atât hemoglobină cât
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
experimentale referitoare la comportarea hematiilor în soluții izo-, hipo- și hipertonice, urmărind difuzia hemoglobinei și a sărurilor minerale. Pentru studiul difuziei sărurilor minerale, Călugăreanu a măsurat conductibilitatea electrică a soluțiilor prin metoda Kohlrausch-Ostwald. Rezultatele au arătat că în soluție hipotonică hematiile pierd atât hemoglobină cât și săruri minerale, existând un paralelism între aceste pierderi. Într-o soluție izotonică hematia s-ar găsi în echilibru. Pe baza rezultatelor unor variante experimentale în care a ținut seama de doi parametri - timpul și temperatura
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
Pentru studiul difuziei sărurilor minerale, Călugăreanu a măsurat conductibilitatea electrică a soluțiilor prin metoda Kohlrausch-Ostwald. Rezultatele au arătat că în soluție hipotonică hematiile pierd atât hemoglobină cât și săruri minerale, existând un paralelism între aceste pierderi. Într-o soluție izotonică hematia s-ar găsi în echilibru. Pe baza rezultatelor unor variante experimentale în care a ținut seama de doi parametri - timpul și temperatura -, autorul a ajuns la concluzia că “ieșirea sărurilor din globule este reglată de legile difuziunii, pe când ieșirea hemoglobinei
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
se trage și numele de "marsipobranhiate", dat ciclostomilor. Aparatul circulator la ciclostomi, în general, se aseamănă cu al acraniatelor, dar aici deja s-a diferențiat inima, care constă dintr-un ventricul, un atriu și din sinusul venos. Conul arterial lipsește. Hematiile sângelui sunt impregnate cu pigment respirator a cărui compoziție chimică este mai simplă decât a tuturor celorlalte vertebrate. La ciclostomii adulți, organul excretor (rinichiul) este mezonefrosul sau pronefrosul. Din partea posterioară a lor pleacă două uretere, care unindu-se cu conductele
Agnate () [Corola-website/Science/307456_a_308785]
-
de canalicule, vezicule și cisterne ramificate și anastomozate. El face legătura între membrana plasmatică și membrana nucleară. RE are aspect neted (reticul endoplasmatic neted - REN.) sau rugos (granular) când se asociază cu ribozomii (reticul endoplasmatic granular - REG.). REG lipsește în hematiile mature. RE este mai dezvoltat în celulele cu activitate metabolică intensă (de exemplu, în celulele hepatice). Compoziția RE este similară cu cea a membranei plasmatice, deși acest organit este de fapt o extensie a membranei nucleare. RE este locul traducerii
Reticul endoplasmatic () [Corola-website/Science/302324_a_303653]
-
pe trombocite), în mod curent se consideră că doar eritrocitele prezintă importanță pentru stabilirea grupelor sanguine. Datorită faptului că reacția antigen-anticorp la care participă antigenele de grup sanguin și anticorpii lor specifici este una de aglutinare (se soldează cu aglutinarea hematiilor) antigenele se mai numesc și aglutinogene, iar anticorpii și aglutinine. În practica medicală curentă prezintă importanță sistemele AB0 și Rh. Restul sistemelor de antigene sunt utilizate în medicina legală, aplicațile lor cele mai importante fiind în stabilirea paternității și în
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
anchete de filiație, însă în prezent aceste proceduri tind să fie înlocuite de către analiza ADN. Importanța grupelor sanguine rezidă în indicarea compatibilității sau incompatibilității dintre donator și primitor în cazul transfuziilor. Teoretic, compatibilitatea reprezintă situația în care întâlnirea antigenului de pe hematii cu anticorpi specifici este exclusă. Austriacul Karl Landsteiner este considerat descoperitorul sistemului AB0, el primind în 1930 Premiul Nobel pentru aceasta. Totuși, cehul Jan Janský a descris și el același sistem în 1907, se pare, printr-o activitate independentă de
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
I (sau B) și i. Relațiile funcționale dintre ele sunt următoarele: Alela i mai este notată și I sau 0. Ea este nefuncțională, adică nu codifică sinteza niciunei glicoziltransferaze. Genotipul ii corespunde grupei 0 și se caracterizează prin prezența pe hematii a antigenului H, nemodificat. Locusul alelelor menționate este situat pe cromozomul 9, brațul lung, banda 3, subbanda 4 (9q34). Genotipurile posibile pentru fiecare fenotip sunt dupa cum urmeaza : Gena H, care condiționează sinteza antigenului H, precursorul comun al antigenelor A
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
alele diferite I. Cu cât indicele subgrupei este mai mare, cu atât capacitatea de sinteză a antigenului A este mai mică, rămânând și o cantitate de antigen H neconvertit în A. Rezultă deci fenotipuri intermediare între A și 0, cu hematii de grupă A ce prezintă și antigen H, specific grupei 0. Subgrupele cele mai frecvente sunt A și A. Existența alelelor modificate I poate fi pusă și ea pe seama vârstei acesteia. Sistemul Rh clasifică sângele uman după prezența sau absența
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
și antigen H, specific grupei 0. Subgrupele cele mai frecvente sunt A și A. Existența alelelor modificate I poate fi pusă și ea pe seama vârstei acesteia. Sistemul Rh clasifică sângele uman după prezența sau absența unor proteine specifice pe suprafața hematiilor. Determinarea statutului Rh ține cont de cea mai frecventă dintre acestea: factorul D, sau antigenul D. Indivizii ale căror hematii prezintă antigen D pe membrană sunt considerați Rh+ (pozitiv), ceilalți Rh- (negativ). Spre deosebire de sistemul AB0, în sistemul Rh absența antigenului
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
pusă și ea pe seama vârstei acesteia. Sistemul Rh clasifică sângele uman după prezența sau absența unor proteine specifice pe suprafața hematiilor. Determinarea statutului Rh ține cont de cea mai frecventă dintre acestea: factorul D, sau antigenul D. Indivizii ale căror hematii prezintă antigen D pe membrană sunt considerați Rh+ (pozitiv), ceilalți Rh- (negativ). Spre deosebire de sistemul AB0, în sistemul Rh absența antigenului nu presupune existența anticorpilor specifici; indivizii Rh- nu au "în mod normal" în ser anticorpi anti D. Statutul Rh se
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
venit la un moment dat în contact cu sânge Rh+. În practică, fiecare țară are reglementări oficiale cu privire la această problemă. În România, se evită pe cât este posibil transfuzia de plasmă la o grupă Rh diferită. În cazul folosirii masei eritrocitare (hematii spălate în soluție izotonă), se ține evident cont de Rh, precum și de faptul că acestea nu trebuie să vină în contact cu plasma primitorului care are aglutinine specifice: Există numeroase alte sisteme antigenice pe elementele figurate ale sângelui. Singurele lipsite
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
Bilirubina este un pigment biliar, de culoare galbenă, derivat al pirolului, care se formează datorită degradării hemoglobinei. Atunci cînd hematiile mor (durata lor de viață este de aproximativ 120 zile), are loc distrugerea membranei celulare și eliberarea hemoglobinei. Sub acțiunea hemoxigenazei aceasta se scindează în fier (legat imediat de hemosiderină) și un produs intermediar numit biliverdină. Sub acțiune biliverdin reductazei
Bilirubină () [Corola-website/Science/304651_a_305980]
-
și la terminarea studiului, de preferință tuturor animalelor, dar cel puțin celor din lotul tratat cu doza maximă și din lotul martor. Dacă se constată modificări oculare, se vor examina toate animalele; examen hematologic, inclusiv: hematocritele, concentrația hemoglobinei, numărul de hematii, numărul de leucocite și măsurători ale potențialului de coagulare, cum ar fi timpul de coagulare, timpul de protrombină, timpul de tromboplastină sau numărul de trombocite se măsoară la sfârșitul perioadei de testare; determinările biochimice clinice ale sângelui se realizează la
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]