2,559 matches
-
p. 437. 56 Monica Lovinescu, Diagonale, Editura Humanitas, București, 2002, p. 115. 57 Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, ed. cit., p. 520. 58 Iulia Vladimirov, Monica Lovinescu în documentele Securității: 1949-1989, Editura Humanitas, București, 2012, p. 128. 59 Vladimir Tismăneanu, "Hermeneutica libertății", în Monica Lovinescu, Etica neuitării, Editura Humanitas, București, 2008, p. 5. 60 Vlad Georgescu, Politică și istorie: cazul comuniștilor români: 1944-1977, Editura Humanitas, București, 2008, p. 22. 61 Stephen Fisher-Galați, op. cit., p. 133. 62 Monica Lovinescu, Unde scurte. Jurnal
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
237 Rémy Rieffel, Sociologia mass-media, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 38. 238 Ibidem, p. 69. 239 Dorin Popa, Mass-media, astăzi, Editura Institutul European, Iași, 2002, pp. 140-141. 240 Ibidem, p. 141. 241 Paul Ricoeur, De la text la acțiune: eseuri de hermeneutică II, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1999, p. 286. 242 Ibidem, p. 363. 243 Monica Lovinescu, Seismograme. Unde scurte II, ed. cit., p. 61. 244 Monica Lovinescu, Unde scurte I. Jurnal indirect, ed. cit., p. 8. 245 Marius Oprea, "Securitatea și moștenirea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
I. Jurnal indirect, ed. cit., p. 302. 339 Monica Lovinescu, Seismograme. Unde scurte II, ed. cit., p. 46. 340 Ibidem, p. 54. 341 Jean Starobinski, op. cit., p. 54. 342 Monica Lovinescu, Jurnal: 1981-1984, ed. cit., p. 85. 343 F.D.E. Schleiermacher, Hermeneutica, Editura Polirom, Iași, 2001, p. 50. 344 Nicoleta Sălcudeanu, op. cit., p. 179. 345 Doina Jela, Interviu cu Monica Lovinescu ("La apa Vavilonului"), http://www.memoria.ro/?location=view article&from name=Interviuri+din+presa%2C+carti%2C+colectii+personale&from=bG9jYXRpb249YXJ0aWNsZXM%3D
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
aici o consecință: orice studiu, în special al Scripturii, trebuie să ducă la iubirea lui Dumnezeu, oricine are datoria de a-L iubi pe Dumnezeu mai mult decât pe sine. Acest tratat în patru cărți este, deci, un tratat de hermeneutică biblică. Fericitul Augustin, în prologul cărții spune: „Există, în legătură cu interpretarea Sfintelor Scripturi, precepte ce nu ne par a fi fără utilitate pentru cei ce se apleacă asupra acestui studiu: reguli de care putem profita nu numai pentru a citi operele
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
deci o lucrare a minții numai, un fruct al dialecticii, ci un fruct al celor trei virtuți cardinale de fapt. Cărțile a III-a și a IV-a ne interesează în mod special. Cartea a III-a poate fi intitulată Hermeneutica biblică, iar a IV-a, Omiletică. Prima, Hermeneutica biblică, este conținută în capitolul al V-lea al cărții a III-a și este legată de precizarea celor două sensuri: sensul literal și sensul figurat: „Punctul principal, înainte de toate, este acela
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
al dialecticii, ci un fruct al celor trei virtuți cardinale de fapt. Cărțile a III-a și a IV-a ne interesează în mod special. Cartea a III-a poate fi intitulată Hermeneutica biblică, iar a IV-a, Omiletică. Prima, Hermeneutica biblică, este conținută în capitolul al V-lea al cărții a III-a și este legată de precizarea celor două sensuri: sensul literal și sensul figurat: „Punctul principal, înainte de toate, este acela că nu se poate cuprinde în literă ceea ce
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Sfânta Scriptură prezintă în sens metaforic”. Pentru a-și spijini punctul de vedere, din care decurge necesitatea celor două interpretări prototipice, ne trimite la II Corinteni 3, 6: „litera ucide, iar duhul face viu”. A doua ideie, legată tot de hermeneutică, se află în capitolul al X-lea al cărții a III-a și este următoarea: „Problema importantă este aceea de a spune mijloacele prin care recunoaștem dacă o expresie are o valoare proprie sau una metaforică. Recomandăm, ca principiu general
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
ca un exemplu demn de urmat de către elevii săi. Scopul lucrării De doctrina christiana a fost de a pune la dispoziția învățătorului un îndrumar metodic, atât pentru laic, cât și pentru cleric. În primele trei capitole se pun bazele unei hermeneutici a Sfintei Scripturi, iar în capitolul al patrulea se expun o serie de tehnici de predare. Principiile omiletice și catehetice pe care le propune au un fundament pedagogic evident, de o actualitate ce stârnește admirație. Iată câteva dintre aceste reguli
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
mai bine spus, a educației adaptate nevoilor fiecărui elev solicită profesorului capacitatea de adaptare la diversitatea elevilor, de sprijinire a achizițiilor acestuia, de motivare pentru obținerea de performanțe superioare și dezvoltarea de capacități pentru educația permanentă. ”Postmodernismul generează și o hermeneutică constructivistă, conform căreia spune-mi ce gândești, iar eu am să mă gândesc ce vrei să spui” (L.șoitu, 2001 citat de Oprea, 2007:90). Constructivismul didactic nu este o noutate absolută, încă din antichitate Socrate și discipolii săi urmăreau
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
frecvent construcții argumentative (structuri sintactice de argumentare, conectori, modalizatori etc.), verbe evaluative, forme verbale impersonale sau la persoana I plural (pluralul academic/al autorului) etc. Aspecte particulare - Studiile critice/eseurile din sfera științelor literaturii (istoria și critica literară, estetica și hermeneutica, literatura comparată etc.) alcătuiesc o categorie aparte de texte științifice. Discursul critic de tip argumentativ, demonstrativ, analitic, comparativ, informativ etc. operează cu o terminologie specializată, are rigoarea oricărui text științific, dar poate include judecăți de valoare, puncte de vedere subiective
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
stilul funcțional este particularizarea socială a limbii, iar vorbirea este concretizarea individuală a limbii în interiorul unui stil. Deși inoperant în lingvistica occidentală, conceptul de "stil funcțional" poate contribui în mare măsură la reabilitarea stilisticii ca ramură lingvistică, delimitată de poetică, hermeneutică, textologie etc., așa cum au văzut-o întemeietorii ei. Pornind de la această premisă și preluînd cele două trăsături ale limbii, omogeneitatea și varietatea, remarcate de Eugen C o ș e r i u160, se poate aprecia că stilurile funcționale reprezintă unitățile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
atenționat asupra semnificației cuvîntului glosat, avînd și posibilitatea de a afla care este termenul din original. În sfîrșit, atît termenii cît și anumite pasaje pot primi explicații în textul tradus, prin note și comentarii, astfel încît traducerea devine și o hermeneutică a originalului. Redarea unor noțiuni în textul tradus se poate realiza și prin preluarea termenilor din limba-sursă și integrarea lor în sistemul lexical al limbii-scop, realizîndu-se astfel împrumuturi lingvistice, a căror frecvență este, de altfel, destul de mare în cazul terminologiilor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
viață din viață și iubire din iubire, este parte din Conștiința Absolută și se exprimă în limbaj ontic universal. Conștiința în sine este și chemare, chemare continuă, ce nu are nevoie neapărat de răspuns, cu atît mai puțin de o hermeneutică a răspunsului sau de o fenomenologie, deși acestea sunt perfect posibile. Odată cu răspunsul începe cunoașterea, gnosis-ul. Nu pot cunoaște decît dinlăuntru, holotropic, printr-o răsucire în sus. Nu cunosc cît încă nu sunt, e iluzoriu ; adevărata cunoaștere începe după o
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
asigură și originalitatea. Abordarea este una sociologică, adică în construcția teoretică, în ordonarea faptelor în aparatul conceptual și metodologic bazându-se pe principii specifice sociologiei, iar în cadrul acesteia, pe analiza instituțională. Sigur că nu a neglijat analiza istorică, iar o hermeneutică temeinic aplicată i-a facilitat analize interpretative dintre cele mai interesante, fie că se refereau la documente oficiale care prezintă strategii antiteroriste sau abordări juridice naționale și multilaterale, fie că analizează lucrări de specialitate. Mai mult, considerând că multiplicarea fenomenelor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
succes. Cartea sa am putea spune că este, pe de o parte, o monografie sociologică consacrată terorismului ca fenomen social. Abordarea instituțională s-a dovedit a-i oferi fundamentele conceptuale adecvate. Pe de altă parte, cartea este una de cercetare hermeneutică a documentelor oficiale instituționale despre terorism și combaterea acestuia și de cercetare empirică a modului în care publicul percepe, interpretează, acționează, colaborează, participă sau pur și simplu rămâne pasiv în raporturile cu formele active sau latente ale amenințărilor teroriste. Din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
garnisită, cu niște curteni și niște curtezane, dar, ne amintim acum, și parfum, dansuri, o rochie... Tot atâtea ocazii, pentru docți și pentru persoane serioase, să-l trateze de sus pe personajul nostru! De unde și necesitatea de a practica o hermeneutică erudită și de a porni în căutarea semnificațiilor pierdute. Astfel vom descoperi, îndărătul acestor scenete filosofice, tot atâtea morale, adevăruri, învățăminte, îndemnuri, propuneri serioase: excelența indiferenței față de bani și avuții; condamnarea onorurilor și a considerației pentru semeni; recuzarea tuturor puterilor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fără niciun fel de parazitare... De unde o elogiere a ceea ce latinii numesc otium: utilizarea timpului liber de care dispunem pentru edificarea sinelui ca singularitate liberă. Preocuparea de sine și folosirea plăcerilor, va scrie Michel Foucault, care vorbește și de o hermeneutică a subiectului pentru a numi efortul individului de a se modela pe sine prin intermediul filosofiei. Pentru Diogene, fericirea presupune câteva imperative categorice: să ai o activitate redusă, să eviți să te angajezi în probleme supărătoare și periculoase pentru ataraxie, să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și inutile. Este ceea ce analizează în mod magistral - a-l citi înseamnă a-l auzi - Michel Foucault în L’Herméneutique du sujet, cursurile ținute de el la Collège de France în perioada 1981-1982, Hautes Etudes-Gallimard-Seuil, 2001 ștrad. rom. Bogdan Ghiu, Hermeneutica subiectului, Polirom, Iași, 2004 - n.tr.ț. Pierre Hadot face frecvente trimiteri la două cărți majore conținând idei excelente, din păcate prost servite de o expunere universitară prototipică: André-Jean Vœlke, La Philosophie comme thérapie de l’âme. Etudes de philosophie
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
are atît de multe În comun cu iudaismul: datele fundamentale provin din Tora, Însă tipul de exegeză la care sînt supuse contrazice adesea cele mai importante premise ale Torei.) Însă gnosticii nu stabilesc o veritabilă tradiție, bazată pe o continuitate hermeneutică, În măsura În care pot fi definiți prin „invarianți”. De fapt, orice definire a gnosticismului prin invarianți nu poate fi decît eronată, din moment ce se Întemeiază doar pe o deducție incompletă, pe care o contrazic Întregi sectoare de date aflate În posesia noastră. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este În nici un caz determinată de premisele sale declarate și de promisiunea de a fi obiectiv, ci de premisele ascunse de care este la fel de puțin conștient cum sîntem și noi, pînă În momentul cînd Începem să le bănuim existența. O hermeneutică a suspiciunii ar putea fi reductivă și poate inutilă, atîta vreme cît e vorba despre religie, dar nu Încape Îndoială că este singurul mod responsabil de a-i examina pe erudiții religiei În contextul lor istoric. O echipă de istorici
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acestea se poate adăuga mai sus-menționata „Înțelepciune a Morții”, Sophia negativă care Își face apariția În Cartea Proverbelor. Totuși, Genge W. MacRae are dreptate atunci cînd afirmă că izvoarele iudaice nu conțin nimic asemănător cu povestea căderii Sophiei 82. 7. Hermeneuticile creatoare ale mitului Sophiei În 1979, Rose Horman Arthur a scris o disertație, iar Elaine H. Pagels și-a publicat controversatul best-seller The Gnostic Gospels; În amîndouă se susține același lucru: că religia gnosticilor a fost o religie a Mamei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
decît evreu s-ar poticni În această contradicție, ceea ce ar face să intre În acțiune principiul exegezei inverse, În cadrul căreia conținutul Bibliei nu este apreciat la valoarea sa nominală, ci În lumina unor informații anterioare care contribuie la escaladarea unei „hermeneutici a suspiciunii”. Însă caracteristica acestei hermeneutici, ai cărei reprezentanți timpurii sistematici par a fi gnosticii, este că se efectuează nu În numele vreunui principiu reductiv, ci În numele antireducționismului metafizic. Cu alte cuvinte, nu numai că gnosticii ar critica iudaismul pentru că este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
această contradicție, ceea ce ar face să intre În acțiune principiul exegezei inverse, În cadrul căreia conținutul Bibliei nu este apreciat la valoarea sa nominală, ci În lumina unor informații anterioare care contribuie la escaladarea unei „hermeneutici a suspiciunii”. Însă caracteristica acestei hermeneutici, ai cărei reprezentanți timpurii sistematici par a fi gnosticii, este că se efectuează nu În numele vreunui principiu reductiv, ci În numele antireducționismului metafizic. Cu alte cuvinte, nu numai că gnosticii ar critica iudaismul pentru că este o formă reductivă de platonism (lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Harold Bloom a Înțeles mai bine decît orice specialist procesul generativ al gnosticismului, atunci cînd a definit cu pătrundere gnosticismul drept o „teorie a interpretării greșite”, iar produsele acestuia drept „o Înțelegere greșită creatoare”227. Într-adevăr, gnosticismul este o hermeneutică platonică atît de circumspectă În privința tradiției, Încît se arată dispusă de a Încălca hotarele tradiției, ale oricărei tradiții, inclusiv ale tradiției proprii. Privit invers, prin lentila tradiției, a oricăreia dintre tradiții, el apare drept o „interpretare greșită”. Să revenim la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
siguranță dreptate atunci cînd susține că gnosticismul nu este o mișcare istorică profesînd antiiudaismul drept unul dintre sloganurile sale fundamentale. Se poate alcătui cu ușurință lista unui mare număr de topoi antiiudaici din literatura gnostică 230. Însă pe baza aceleiași „hermeneutici a suspiciunii”, creatoarea greșeală de interpretare a gnosticilor va da naștere și unui mare număr de topoi anticreștini 231. Nu putem afirma nici că examenul critic al Bibliei este săvîrșit de gnostici fără patimă. Dimpotrivă, interpretarea eronată le garantează gnosticilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]