10,669 matches
-
fost identificat prin demonstrarea unei mutații în factorul nuclear 1-alfa din hepatocite (53). 13.2.5 Efectele secundare ale insulinoterapiei în DZ tip 2 Principalele efectele secundare ale insulinoterapiei în diabetul zaharat de tip 2 sunt hipoglicemia și creșterea ponderală. Hipoglicemiile sunt mai rare în tipul 2 comparativ cu tipul 1; corectarea lor se face pe baza datelor prezentate în cap. 15. Pe baza unei analize recente (50) se consideră că totuși riscul de hipoglicemie crește cu durata diabetului și a
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
2 sunt hipoglicemia și creșterea ponderală. Hipoglicemiile sunt mai rare în tipul 2 comparativ cu tipul 1; corectarea lor se face pe baza datelor prezentate în cap. 15. Pe baza unei analize recente (50) se consideră că totuși riscul de hipoglicemie crește cu durata diabetului și a insulinoterapiei. Deși modificarea conștientizării hipoglicemiei este neobișnuită, aceasta a fost asociată cu o incidență mai mare a hipoglicemiilor severe. Creșterea ponderală la persoanele cu diabet zaharat tip 2 insulinotratate este modestă, dar constantă, constituind
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
tipul 2 comparativ cu tipul 1; corectarea lor se face pe baza datelor prezentate în cap. 15. Pe baza unei analize recente (50) se consideră că totuși riscul de hipoglicemie crește cu durata diabetului și a insulinoterapiei. Deși modificarea conștientizării hipoglicemiei este neobișnuită, aceasta a fost asociată cu o incidență mai mare a hipoglicemiilor severe. Creșterea ponderală la persoanele cu diabet zaharat tip 2 insulinotratate este modestă, dar constantă, constituind o serioasă barieră în obținerea obiectivelor glicemice. Acest fapt a fost
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
prezentate în cap. 15. Pe baza unei analize recente (50) se consideră că totuși riscul de hipoglicemie crește cu durata diabetului și a insulinoterapiei. Deși modificarea conștientizării hipoglicemiei este neobișnuită, aceasta a fost asociată cu o incidență mai mare a hipoglicemiilor severe. Creșterea ponderală la persoanele cu diabet zaharat tip 2 insulinotratate este modestă, dar constantă, constituind o serioasă barieră în obținerea obiectivelor glicemice. Acest fapt a fost demonstrat prin rezultatele UKPDS (43), mai ales la grupul insulinotratat intensiv. Prevenirea acesteia
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
demonstrația a fost doar pentru complicațiile microvasculare. Controlul glicemic se deteriorează progresiv în ciuda tratamentului intensiv. Asocierea de acarboză, dacă este tolerată a dus la o scădere suplimentară a A1c. Tratamentul intensiv cu sulfonilureice sau insulină se însoțește de creșterea riscului hipoglicemiilor și al câștigului ponderal, fenomene care nu s-au raportat la grupul tratat intensiv cu metformin. Hipertensiunea trebuie tratată riguros, obiectivele recomandate fiind ≤140/80 mmHg. Aceasta se realizează adeseori doar cu 2-3 medicamente. Nu s-au evidențiat avantaje sau
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
nevoile reale ale pacientului (prescripții rutiniere neindividualizate în funție de nivelul activității fizice a pacientului) sau datorită lipsei de aderență a acestuia la recomandările nutriționale (restrângerea "instinctivă" a regimului de activitate fizică, consumul exagerat de hidrați de carbon de teama hipoglicemiilor). În studiul DCCT creșterea medie în greutate la grupul tratat intensiv a fost în medie de 4,6 kg după 5 ani, la grupul tratat intensiv față de grupul tratat convențional (3). Este de menționat faptul că studii ulterioare (1) au
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
tratați intensiv având un echilibru glicemic mai bun și o incidență semnificativ mai mică a complicațiilor cardiovasculare. Însă, pentru fiecare 0.1 unități creștere a raportului talie/șold s-a constatat o creștere cu 15% a riscului pentru microalbuminurie. 15. HIPOGLICEMIILE LA PACIENȚII TRATAȚI CU INSULINĂ Hipoglicemia poate fi considerată ca cel mai frecvent incident al tratamentului cu insulină. Scăderea glicemiei sub un anumit nivel, în general sub 50-60 mg/dl, (nivelul poate fi variabil de la pacient la pacient), produce un
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
mai bun și o incidență semnificativ mai mică a complicațiilor cardiovasculare. Însă, pentru fiecare 0.1 unități creștere a raportului talie/șold s-a constatat o creștere cu 15% a riscului pentru microalbuminurie. 15. HIPOGLICEMIILE LA PACIENȚII TRATAȚI CU INSULINĂ Hipoglicemia poate fi considerată ca cel mai frecvent incident al tratamentului cu insulină. Scăderea glicemiei sub un anumit nivel, în general sub 50-60 mg/dl, (nivelul poate fi variabil de la pacient la pacient), produce un complex de simptome și semne vegetative
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
și semne vegetative (transpirații, palpitații, tremurături, foame) și neuroglicopenice (cefalee, confuzie, tulburări de vorbire și de comportament, comă), care se remit după administrarea de hidrați de carbon oral, glucagon intramuscular sau subcutanat, sau glucoză intravenos. Din punct de vedere fiziopatologic, hipoglicemiile produse în cursul tratamentului cu insulină au următoarele cauze (1): - inhibarea producției hepatice de glucoză și stimularea excesivă a preluării periferice a glucozei datorită excesului de insulină - aportul alimentar inadecvat sau întârziat de hidrați de carbon - creșterea utilizării periferice a
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
inhibarea producției hepatice de glucoză și stimularea excesivă a preluării periferice a glucozei datorită excesului de insulină - aportul alimentar inadecvat sau întârziat de hidrați de carbon - creșterea utilizării periferice a glucozei datorită efortului fizic. Simpomele cel mai frecvent prezente ale hipoglicemiilor pot fi clasificate în autonome (cele care produc "avertizarea" pacientului) și neuroglicopenice (consecința privării neuronilor de "combustibilul" lor esențial, glucoza) (tabelul 15.1) În formele severe de hipoglicemie pot fi prezente semne de decerebrare, decorticare, hemiplegii tranzitorii, mișcări coreoatetozice, convulsii
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
periferice a glucozei datorită efortului fizic. Simpomele cel mai frecvent prezente ale hipoglicemiilor pot fi clasificate în autonome (cele care produc "avertizarea" pacientului) și neuroglicopenice (consecința privării neuronilor de "combustibilul" lor esențial, glucoza) (tabelul 15.1) În formele severe de hipoglicemie pot fi prezente semne de decerebrare, decorticare, hemiplegii tranzitorii, mișcări coreoatetozice, convulsii generalizate sau focale. Din punctul de vedere al severității lor, hipoglicemiile se clasifică în: - ușoare, cu simptome autonome moderate, pentru care pacientul poate face corecțiile necesare, iar manifestările
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
și neuroglicopenice (consecința privării neuronilor de "combustibilul" lor esențial, glucoza) (tabelul 15.1) În formele severe de hipoglicemie pot fi prezente semne de decerebrare, decorticare, hemiplegii tranzitorii, mișcări coreoatetozice, convulsii generalizate sau focale. Din punctul de vedere al severității lor, hipoglicemiile se clasifică în: - ușoare, cu simptome autonome moderate, pentru care pacientul poate face corecțiile necesare, iar manifestările dispar în 10-15 min. 195 - moderate, cu manifestări autonome și neuroglicopenice pentru corectarea cărora pacientul are de cele mai multe ori nevoie de ajutor. - severe
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
10-15 min. 195 - moderate, cu manifestări autonome și neuroglicopenice pentru corectarea cărora pacientul are de cele mai multe ori nevoie de ajutor. - severe, cu pierderea cunoștinței, convulsii și comă, pentru care este necesară administrarea de glucagon sau glucoză intravenos. Cauzele comune ale hipoglicemiilor la pacienții tratați cu insulină sunt: - erori în administrarea insulinei: -inversarea dozelor de insuline prandiale cu cele bazale -intervale prea mari între administrarea insulinei și masă -doze prea mari de insulină - insulinoterapia intensivă. În studiul DCCT, frecvența hipoglicemiilor severe a
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
comune ale hipoglicemiilor la pacienții tratați cu insulină sunt: - erori în administrarea insulinei: -inversarea dozelor de insuline prandiale cu cele bazale -intervale prea mari între administrarea insulinei și masă -doze prea mari de insulină - insulinoterapia intensivă. În studiul DCCT, frecvența hipoglicemiilor severe a fost de 3 ori mai mare la grupul tratat intensiv față de cel tratat convențional, 55% dintre hipoglicemii fiind nocturne (4). - efortul fizic neprevăzut și creșterea vitezei de absorbție a insulinei, dacă ea a fost administrată într-o zonă
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
cele bazale -intervale prea mari între administrarea insulinei și masă -doze prea mari de insulină - insulinoterapia intensivă. În studiul DCCT, frecvența hipoglicemiilor severe a fost de 3 ori mai mare la grupul tratat intensiv față de cel tratat convențional, 55% dintre hipoglicemii fiind nocturne (4). - efortul fizic neprevăzut și creșterea vitezei de absorbție a insulinei, dacă ea a fost administrată într-o zonă supusă efortului. - expunerea la temperaturi înalte care cresc viteza de absorbție a insulinei (băi calde) - erori alimentare (aport insuficient
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
și creșterea vitezei de absorbție a insulinei, dacă ea a fost administrată într-o zonă supusă efortului. - expunerea la temperaturi înalte care cresc viteza de absorbție a insulinei (băi calde) - erori alimentare (aport insuficient de hidrați de carbon, omiterea gustărilor). Hipoglicemiile moderate și severe sunt urmate de o perioadă de insulinorezistență (prin acțiunea hormonilor de contrareglare), care poate dura până la 10 ore sau chiar mai mult, ceea ce necesită creșterea dozelor la administrările ulterioare, și în nici un caz omiterea lor (2). Hipoglicemiile
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
Hipoglicemiile moderate și severe sunt urmate de o perioadă de insulinorezistență (prin acțiunea hormonilor de contrareglare), care poate dura până la 10 ore sau chiar mai mult, ceea ce necesită creșterea dozelor la administrările ulterioare, și în nici un caz omiterea lor (2). Hipoglicemiile nocturne (de cele mai multe ori nerecunoscute de pacienți) pot fi o cauză a dezechilibrului glicemic și de pierdere a "sensibilității" la hipoglicemie. Gustările la culcare protejează doar parțial pacientul (3). Automonitorizarea este singura modalitate de recunoaștere a lor. Hipoglicemiile moderate, repetate
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
ore sau chiar mai mult, ceea ce necesită creșterea dozelor la administrările ulterioare, și în nici un caz omiterea lor (2). Hipoglicemiile nocturne (de cele mai multe ori nerecunoscute de pacienți) pot fi o cauză a dezechilibrului glicemic și de pierdere a "sensibilității" la hipoglicemie. Gustările la culcare protejează doar parțial pacientul (3). Automonitorizarea este singura modalitate de recunoaștere a lor. Hipoglicemiile moderate, repetate sau severe, pot duce la diminuarea sau chiar lipsa simptomelor vegetative "de alarmă" la episoadele hipoglicemice ulterioare care devin "hipoglicemii neanunțate
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
lor (2). Hipoglicemiile nocturne (de cele mai multe ori nerecunoscute de pacienți) pot fi o cauză a dezechilibrului glicemic și de pierdere a "sensibilității" la hipoglicemie. Gustările la culcare protejează doar parțial pacientul (3). Automonitorizarea este singura modalitate de recunoaștere a lor. Hipoglicemiile moderate, repetate sau severe, pot duce la diminuarea sau chiar lipsa simptomelor vegetative "de alarmă" la episoadele hipoglicemice ulterioare care devin "hipoglicemii neanunțate" (hypoglicemia unawareness). Pentru tratamentul pacienților cu hipoglicemii neanunțate se poate folosi următorul algoritm ("regula treilor") (3): - automonitorizare
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
la hipoglicemie. Gustările la culcare protejează doar parțial pacientul (3). Automonitorizarea este singura modalitate de recunoaștere a lor. Hipoglicemiile moderate, repetate sau severe, pot duce la diminuarea sau chiar lipsa simptomelor vegetative "de alarmă" la episoadele hipoglicemice ulterioare care devin "hipoglicemii neanunțate" (hypoglicemia unawareness). Pentru tratamentul pacienților cu hipoglicemii neanunțate se poate folosi următorul algoritm ("regula treilor") (3): - automonitorizare glicemică mai frecventă (4-6 ori/zi); - se crește cu până de trei ori doza de glucide folosită pentru corectarea hipoglicemiilor (ex. de la
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
pacientul (3). Automonitorizarea este singura modalitate de recunoaștere a lor. Hipoglicemiile moderate, repetate sau severe, pot duce la diminuarea sau chiar lipsa simptomelor vegetative "de alarmă" la episoadele hipoglicemice ulterioare care devin "hipoglicemii neanunțate" (hypoglicemia unawareness). Pentru tratamentul pacienților cu hipoglicemii neanunțate se poate folosi următorul algoritm ("regula treilor") (3): - automonitorizare glicemică mai frecventă (4-6 ori/zi); - se crește cu până de trei ori doza de glucide folosită pentru corectarea hipoglicemiilor (ex. de la 15 g la 45 g); - primul obiectiv este
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
care devin "hipoglicemii neanunțate" (hypoglicemia unawareness). Pentru tratamentul pacienților cu hipoglicemii neanunțate se poate folosi următorul algoritm ("regula treilor") (3): - automonitorizare glicemică mai frecventă (4-6 ori/zi); - se crește cu până de trei ori doza de glucide folosită pentru corectarea hipoglicemiilor (ex. de la 15 g la 45 g); - primul obiectiv este evitarea oricărei hipoglicemii timp de trei zile - următorul obiectiv este evitarea oricărei hipoglicemii în următoarele trei săptămâni (acest interval pemite de obicei restabilirea perceperii hipoglicemiilor, la cei fără neuropatie autonomă
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
poate folosi următorul algoritm ("regula treilor") (3): - automonitorizare glicemică mai frecventă (4-6 ori/zi); - se crește cu până de trei ori doza de glucide folosită pentru corectarea hipoglicemiilor (ex. de la 15 g la 45 g); - primul obiectiv este evitarea oricărei hipoglicemii timp de trei zile - următorul obiectiv este evitarea oricărei hipoglicemii în următoarele trei săptămâni (acest interval pemite de obicei restabilirea perceperii hipoglicemiilor, la cei fără neuropatie autonomă). Pentru cei cu neuropatie autonoma acest interval crește la 3-6 luni. Tratamentul hipoglicemiilor
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
frecventă (4-6 ori/zi); - se crește cu până de trei ori doza de glucide folosită pentru corectarea hipoglicemiilor (ex. de la 15 g la 45 g); - primul obiectiv este evitarea oricărei hipoglicemii timp de trei zile - următorul obiectiv este evitarea oricărei hipoglicemii în următoarele trei săptămâni (acest interval pemite de obicei restabilirea perceperii hipoglicemiilor, la cei fără neuropatie autonomă). Pentru cei cu neuropatie autonoma acest interval crește la 3-6 luni. Tratamentul hipoglicemiilor se face prin ingerarea a 10-15 g de hidrați de
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
de glucide folosită pentru corectarea hipoglicemiilor (ex. de la 15 g la 45 g); - primul obiectiv este evitarea oricărei hipoglicemii timp de trei zile - următorul obiectiv este evitarea oricărei hipoglicemii în următoarele trei săptămâni (acest interval pemite de obicei restabilirea perceperii hipoglicemiilor, la cei fără neuropatie autonomă). Pentru cei cu neuropatie autonoma acest interval crește la 3-6 luni. Tratamentul hipoglicemiilor se face prin ingerarea a 10-15 g de hidrați de carbon rapid absorbabili (zahăr, două-trei lingurițe dizolvat în apă, sucuri cu zahăr
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]