2,457 matches
-
fagure de miere după administrare de contrast (fig. 4.93) [1,19,20]. În leziunile localizate meningeal sau intraparenchimatos poate apare edem perilezional minim sau moderat. Angiografic vascularizația acestor leziuni este foarte variabilă și are relație cu gradul de diferențiere histologică a tumorilor. Majoritatea tumorilor de tip mezenchimal sunt descrise ca tumori extrem de vascularizate comparativ cu variantele clasică și mixoidă, care sunt în mod obișnuit avasculare [19,20]. Tratament și prognostic: rezecția chirurgicală în totalitate este tratamentul de elecție și poate
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
terapie în condrosarcoamele clasice de grad mic. Radioterapia și chimioterapia intră în discuție în cazul condrosarcoamelor de grad înalt care au o rată crescută de recidivă locală și potențial de metastazare [19,20, 21,24]. Prognosticul este influențat de gradul histologic al tumorii, localizarea tumorii și gradul rezecției tumorale [1,19]. HEMANGIOPERICITOMUL Hemangipericitoamele sunt tumori mezenchimale localizate cel mai frecvent în sistemul musculoscheletal și piele, localizarea intracraniană fiind rară. Ele reprezintă 2-4% din tumorile meningeale și 1% din totalul tumorile intracraniene
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
un interval liber între 84-99 luni de la tratament (cu variații de la 1 la 22 ani) [25,26]. Unele HPC pot fi acompaniate de sindroame paraneoplazice cum ar fi hipoglicemia. Simptomele și semnele reflectă localizarea tumorală și nu sunt specifice tipului histologic [25]. Anatomie patologică: majoritatea HPC sunt solitare atașate sau adiacente de dura mater craniană, bine demarcate, ferme. Deși au existat multe controverse în ceea ce privește originea tumorii astăzi este acceptat că aceste tumori provin din pericitele pericapilare, așa-zisele pericite Zimmerman și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
oriunde există capilare [25,26,29]. Morfologic sunt tumori cu celularitate crescută formate din celule relativ uniforme, mici, elongate sau poligonale, țesut tumoral bogat vascularizat și conțin sinusoide vasculare. Comportamentul biologic al acestor tumori este variabil, indexul mitotic fiind predictorul histologic cel mai bun în prezicerea ratei recurenței și potențialului de metastazare. Termenul de HPC anaplazic este utilizat doar pentru acele tumori care prezintă necroze, atipii nucleare, celularitate crescută și numeroase mitoze. Rata recurențelor și a metastazelor este semnificativ mai mare
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
70%) și rar adulții [30-32]. În populația pediatrică sunt localizate preferențial în compartimentul infratentorial, în timp ce la adulți există tendința de localizare supratentorială [33]. Majoritatea sunt diagnosticate în prima decadă de viață și au o evoluție rapid progresivă [1]. Anatomie patologică. Histologic RMS primare cerebrale sunt tumori mezenchimale formate din celule musculare de tip embrionar și celule musculare mature striate și nu prezintă elemente neuroblastice [17,31,32]. Sunt descrise mai multe tipuri: embrional, botrioid, alveolar și mixt embrional-alveolar. Diagnosticul diferențial include
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Spre deosebire de melanocitoza difuză, in acest caz celulele tumorale formează aglomerări, rezultând tumori de aspect variabil ca mărime și culoare 200 (uneori intens pigmentate cu melanina, alteori zonele pigmentate alternând cu zone nepigmentate care apar decolorate) [7]. Din punct de vedere histologic se evidențiază prin grupuri de celule poligonale uniforme, fără caractere maligne, despărțite de septuri fibroase. Activitatea mitotică a celulelor este redusa (deci sunt tumori benigne), însă la un moment dat poate să apară progresia spre melanom malign [4]. Caracteristicile imagistice
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cerebrale, invazia parenchimului determinând apariția de depozite intranevraxiale. De asemenea, pot să apară arii de necroză intratumorală și arii de hemoragie intratumorală (tumora este bine vascularizată). Ca și structura histopatologică este identic cu melanomul malign primar din alte țesuturi, testele histologice și imunohistochimice neputând face distincție între melanomul malign primar și metastazele cerebrale ale melanomului malign cu punct de plecare în alte țesuturi. Pacienții prezentând melanom meningeal primar sunt de obicei tineri, boala apărând cel mai frecvent în decada a patra
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
recidiva în cazul ablării subtotale [9-11]. Privitor la chimioterapie în ultimii ani este studiat rolul terapiei antiangiogenetice în tratamentul formelor recurente [12]. Prognosticul hemangioblastomului în cazul ablației complete este favorabil. Rata de recidivă este de sub 25%, fiind diferențiate două subtipuri histologice cu un comportament diferit pe termen lung: tipul reticular, cu o rată de recidivă de sub 8%, respectiv tipul celular la care rata de recidivă este mai mare, dar sub 25% [13]. LIMFOAME ȘI TUMORI HEMATOPOETICE. LIMFOMUL CEREBRAL PRIMAR IOAN ȘTEFAN
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Craniofaringioamele sunt tumori epiteliale benigne, cu dezvoltare lentă, încapsulate, cu consistență variabilă (solide și/sau chistice, cu sau fără calcificări intratumorale) care se dezvoltă primar la nivelul regiunii selare, din resturile epiteliale ale pungii Rathke [1]. Din punct de vedere histologic, preponderent pe linia originii lor odontogene există mari diferențe între chistele pungii Rathke și craniofaringioame (tabelul 4.6) [2,3]. EPIDEMIOLOGIE Craniofaringioamele constituie 2,5-4% din totalitatea tumorilor cerebrale și 6-7% din tumorile cerebrale la copii. Pot fi observate la
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
expresie a glicolizei anaerobe. Valorile ridicate ale acestor enzime sunt dovada malignității tumorii [3]. Capsula craniofaringioamelor este o membrană subțire, transparentă sau mai groasă, gri-albicioasă, parțial calcificată uneori și care aderă ferm de structurile neurovasculare adiacente. Sunt descrise două variante histologice de craniofaringiom: tipul adamantin clasic și tipul papilar (papilar scuamos și adamantinomatos) [1,3,5]: 228 tipul adamantin: întâlnit în special la copii, dar poate apărea la orice vârstă. Tumora este heterogenă, cu componentă chistică și solidă. Calcificarile pot fi
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
seriilor (nord-americane) reprezintă aproximativ 4% din totalitatea tumorilor cerebrale, unele serii din Asia arată o frecvență ceva mai crescută. Incidența maximă a acestor tumori este în decadele I și a II-a de viață [1,2]. Având în vedere heterogenitatea histologică a acestor tumori (cu răspunsuri foarte diferite la tratament) și tendința lor de a se dezvolta pe linia mediană în zone profunde (implicând dificultăți de tehnică chirurgicală), tratamentul complex al acestor tumori este încă o sursă de controverse. Clasificarea acestor
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
ca avem de-a face cu un germinom și radioterapia era în continuare aplicată, dacă nu se trecea la chirurgie și/sau chimioterapie. Având în vedere efectele negative ale radioterapiei asupra dezvoltării copilului, precum și faptul că aproximativ 50% din tipurile histologice de tumori ale 234 regiunii pineale sunt radiorezistente, acest tip de abordare nu își mai găsește locul în tendințele terapeutice actuale [8]. GERMINOMUL Este cel mai frecvent tip tumoral întâlnit în regiunea pineală la vârsta pediatrică, reprezentând 27-30% dintre tumorile
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
alcalină placentară (PLAP - crescută în cazul unor germinoame, dar acest marker nu și-a dovedit utilitatea). Valori mult crescute fie ale AFP, fie ale β-hCG sunt diagnostice pentru tumorile cu celule germinale non-germinomatoase (iar fosfataza alcalină în cazul germinoamelor), confirmarea histologică nemaifiind necesară. Valori ceva mai scăzute ale β-hCG (sub 50-100 mIU/ mL) pot apare în germinoamele cu celule sincițiotrofoblastice, unii autori tratând acești pacienți relativ empiric ca și cum ar fi vorba de un germinom, deși această 235 abordare rămâne controversată [4
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
care pe prim-plan se află combinațiile între chimio- și radioterapie. CARCINOMUL EMBRIONAR Carcinomul embrionar întâlnit la nivelul SNC reprezintă echivalentul tumorii de la nivel testicular sau ovarian, făcând parte din grupul tumorilor cu celule germinale non-germinomatoase. Epidemiologie. Frecvența acestui tip histologic este între 5-10% din totalul acestor tumori, rareori fiind întâlnit ca tip histopatologic pur, cel mai frecvent ca făcând parte din tumorile mixte. Au un vârf al incidenței în adolescență (14-16 ani), cu predilecție pentru pacienții de sex masculin. Histopatologie
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
meduloepiteliomul și ependimoblastomul. Alături de acestea se mai află și tumora atipică teratoidă/ tumora rhabdoidă. Toate aceste tumori sunt încadrate în clasa WHO IV din punctul de vedere al agresivității [42,43]. PNET Reprezintă un grup complex de tumori embrionale, asemănătoare histologic meduloblastomului dar care apar în compartimentul supratentorial; sunt compuse din celule asemănătoare neuroectodermului primitiv al SNC în dezvoltare. Resturi ale acestor celule apar în creierul nounăscutului la nivelul matricii germinative periventriculare [43]. Epidemiologie. Afectează aproape exclusiv copii, doar câteva cazuri
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
tumori de tratat. Condrosarcomul se poate dezvolta oriunde în organism, localizarea intracraniană fiind cu predilecție în regiunea sfenopetroclivală. Cele două tumori prezintă aspecte similare din punct de vedere al comportamentului biologic, aspectele radiologice, tratamentului chirurgical și adeseori chiar și aspectul histologic [1,2]. Actual există studii pentru diferențierea celor două forme de tumori la nivel de markeri genetici, dar rezultatele încă nu au fost suficient de concludente și convingătoare în acest sens [3]. Tratamentul acestor două forme de tumori rămâne încă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
ca făcând parte din cadrul condrosarcoamelor de grad mic [9]. Eozină la un caz de cordom; se remarcă celule mici, ovale sau rotunde, cu nucleul localizat excentric; aspectul vacuolar, cu vacuole de diferite dimensiuni, este oarecum caracteristic. Condrosarcomul Există trei variante histologice de condrosarcom: clasic, mezenchimal și nediferențiat. Cele mai multe condrosarcoame cu localizare la nivelul bazei craniului sunt de grad inferior [10]. Comparativ cu condroamele ele apar în regiunea paramediană, dezvoltându-se în principal de la nivelul oaselor bazei craniului, dar și de la nivelul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
majorității glioamelor de trunchi, în special al formelor infiltrative, difuze. Ea trebuie instituită la toți pacienții cu simptomatologie neurologică progresivă. Răspunsul la radioterapie cât și doza de radiații depind de o serie de variabile, cum ar fi: localizarea tumorii, tipul histologic și răspunsul la tratamentul precoce instituit Radioterapia convențională standard în prezent constă în administrarea unei doze 54-60 Gy cu câpuri contralaterale de 180 cGy fracționată pe parcursul a 6 săptămâni [21,22]. Radiochirurgia Gamma-Knife constituie o opțiune terapeutică în cazul glioamelor
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
albastre. Mitozele sunt frecvente, în schimb zonele de necroză, calcifierile sau chistele intratumorale sunt aspecte neobișnuite. Prezența astrocitelor mature sau a gangliocitelor, ca expresie a caracterului multipotent al tumorii, se asociază cu un prognostic mai bun. Din punct de vedere histologic se descriu trei variante de meduloblastom: clasic, desmoplastic și multinodular. Meduloblastomul desmoplastic are o incidență mai mare la pacienți mai în vârstă, cu localizare mai frecventă la nivelul emisferelor cerebeloase și are o evoluție mai puțin agresivă. Varianta multinodulară este
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
de ani, cu paraplegie spastica, a cărei evoluție este de 4 luni. Diagnostic clinic : compresiune medulara cu nivel D6, confirmată de mielografia cu lipiodol. Operator se face ablația tumorii. Bolnavul, cașectic, decedează prin uremie la 3 săptămîni după operație. Diagnosticul histologic este stabilit de profesor Bălan. Discuții. Sediul obișnuit al cordomului este În regiunea selară (Roussy citează circa 20 de cazuri În literatura) sau În regiunea sacro-coccigiană (15 cazuri adunate, de asemenea, de Roussy). În prezent, În regiunea dorsala nu este
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
de Pierre Marie în 1886. Patologie Diagnosticul de adenom GH se pune de regulă atunci când diametrul tumorii este > 10 mm. Adenomul se dezvoltă pe părțile laterale ale hipofizei. Doar în 20% din cazuri diagnosticul se pune în faza de microadenom. Histologic celule cu granulații dense celule cu granulații rare (cromofobe); imunohistochimic, se identifică GH asociat cu PRL în 15% din cazuri (adenoame mixte). Examenul radiologic hipofizar este normal, aspectul clinic este de acromegalie. Clinic Se constată o dismorfie progresivă. Pacientul consultă
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
jugulară, nervul recurent, vagul, mușchii sternocleidomastoidian, sternohioidian, sternotiroidian, mușchiul lung al gâtului (fig. 16). In vivo, aceste relații normale, precum și unele raporturi anormale în cazul tiroidei mărite (gușă) pot fi analizate prin ultrasonografie, computer tomografie sau imagine în rezonanță magnetică. Histologic: elementul caracteristic este vezicula (foliculul) tiroidiană, având în centru coloidul, înconjurat de celule veziculare (foliculare, principale, tireocite). Prin baza lor sunt în raport cu capilarele, iar prin zona apicală cu coloidul, prin intermediul unor microvilozități. Foliculii activi au puțin coloid, iar cei inactivi
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Graves-Basedow, gușa simplă, gușa nodulară, adenomul solitar, unele boli autoimune non-tiroidiene organ-specifice sau non-organ-specifice. 12. Explorarea citologică și anatomopatologică ABC (Aspiration Biopsy Cytology) sau FNB (Fine Needle Biopsy) a devenit principala metodă de diagnostic a leziunilor nodulare tiroidiene. împreună cu examenul histologic peroperator sau extemporaneu asigură o mare siguranță diagnostică. Se realizează cu ace de calibru 18-22 G montate pe seringi de 10-20 ml, cu sau fără aspirație. Produsul puncției se etalează pe lamă, se colorează May-Grünwald-Giemsa. Anatomopatologul (citopatologul) face descrierea elementelor
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
glucocorticoizi de la nivelul corticosuprarenalelor. 1. Adenom corticosuprarenal cca 10% din hipercortizolisme; patogenie neclară ar putea fi rezultatul expresiei inadecvate a receptorilor cuplați cu proteina G. Tumorile sunt monoclonale; tumora este încapsulată, cu diametru de 1-6 cm, și cântărește 10-70 g. Histologic predomină celulele din zona fasciculată. 2. Carcinom corticosuprarenal sub 10% din totalul hipercortizolismelor; vârsta medie a diagnosticului este 38 de ani; tumora este încapsulată, foarte bine vascularizată, de dimensiuni mari (cântărește peste 100 g, putând ajunge și la o greutate
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
entitate complexă, cu etiopatogenie incomplet elucidată, care afectează 5-10% dintre femei. Este principala cauză de infertilitate endocrină. Afecțiunea se definește prin criterii: q clinice: anovulație cronică, hirsutism, tulburări mentruale, obezitate; q biologice: androgeni plasmatici crescuți, raport LH/FSH >2; q histologice și ecografice: prezența a cel puțin zece chisturi pe fiecare ovar dispuse în coroană și hiperplazia stromei ovariene. Tabloul biologic poate apărea în absența celui ecografic, sau ovarul polichistic ecografic decelabil poate evolua cu funcție ovariană normală. Etiopatogenia bolii polichistice
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]