1,474 matches
-
monografia comunei Poiana Mare din județul Dolj despre localitatea Tunari, rezultă că un anume notar pe nume Bulat Stan, care a funcționat în localitate la începutul sec.XX până după cel de al doilea război mondial, ar fi deținut un hrisov cu pecetea lui Mihai Viteazul, care atestă actul de danie către un oștean de al său, pe nume Stan tunaru, participant la acțiunile precizate mai sus. Acest hrisov l-ar fi dat notarul unui profesor universitar Toma G. Bulat,născut
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
până după cel de al doilea război mondial, ar fi deținut un hrisov cu pecetea lui Mihai Viteazul, care atestă actul de danie către un oștean de al său, pe nume Stan tunaru, participant la acțiunile precizate mai sus. Acest hrisov l-ar fi dat notarul unui profesor universitar Toma G. Bulat,născut în Tunari, neam cu el, de la Facultatea de Teologie din București, colecționar de înscrisuri vechi. Revenind, se spune că în una din iernile din jurul anilor 1600 oastea lui
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
în constucție școala primară în Bărbătești iar materialul morii a fost întrebuințat la scoală pentru tocărie. În 1905 locuitorii din Bărbătești au vândut muntele Bărbat și pietrele de la moară. Apare ca sat în documentul din 4 septembrie 1520 într-un hrisov al lui Basarab Vodă Neagoe publicat de Academie, iar prima familie în Barbatesti apare la 1662 printr-un "Stroie de la Bărbătești" în documentul publicat de Alexandru Ștefulescu. Acest Stroie "de la Bărbătești" era în viață în 1614. Hrisovul lui Gavril Vodă
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
1520 într-un hrisov al lui Basarab Vodă Neagoe publicat de Academie, iar prima familie în Barbatesti apare la 1662 printr-un "Stroie de la Bărbătești" în documentul publicat de Alexandru Ștefulescu. Acest Stroie "de la Bărbătești" era în viață în 1614. Hrisovul lui Gavril Vodă Movilă din 18 noiembrie 1619 tipărit la Târgoviște amintește de Bărbătești :"și cu știrea tuturor megiașilor din locurile dimprejur din Bărbătești, Oprea Darabanțu și Toma". Se face mențiunea în actul de vânzare a lui Dragotă "ginerile lui
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
boierești și stăpâneau una dintre cele mai averi din Țara Românească - zeci de sate, moștenite de la strămoși «din zilele altor domni bătrâni dedemult, de la așezarea țării și câștigate cu dreaptă și credincioasă slujbă și vărsare de sânge» - cum citim în hrisovul din 10 iunie 1656, dat de Constantin Șerban Basarab descendenților lui Radu clucerul Buzescu. Același act confirmă și 124 sălașe, cu hrisoave de întărire de la Dan Voievod, Vlad Țepeș și Radu cel Frumos.” (Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
dedemult, de la așezarea țării și câștigate cu dreaptă și credincioasă slujbă și vărsare de sânge» - cum citim în hrisovul din 10 iunie 1656, dat de Constantin Șerban Basarab descendenților lui Radu clucerul Buzescu. Același act confirmă și 124 sălașe, cu hrisoave de întărire de la Dan Voievod, Vlad Țepeș și Radu cel Frumos.” (Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu, "Istoria românilor", vol. II, cap. Istoria politică a Țării Românești în secolul al XVI-lea - 1508-1593, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,49%), cu o minoritate de penticostali (4,75%). Pentru 2,57% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Cele mai vechi date despre localitățile comunei Plopșoru datează din anul 1496, din Hrisovul din 30 iunie, cănd Vlad Călugărul confirmă lui Român Jitiianu stăpânirea peste moșia Izvoarele. -•Piscuri - Intr-un răvaș de jurători, din 11 iunie 1625, al lui Berivoe din Brănești, în pricina unor datorii, printre jurători este și „din Piscuri, Grozav
Comuna Plopșoru, Gorj () [Corola-website/Science/300465_a_301794]
-
Pârcălabului Vlad Vintilă care donează Mănăstirii Tismana mai multe sate, „săliști și bălti printre care și Năsipul” identificat a fi satul Ceplea. La 24 aprilie 1536 Radu Paisie Voievod, întărește și „Stârcii de la ceple a doua parte”.• Izvoarele - Intr-un hrisov din 30 iunie 1496 Vlad Călugărul confirmă lui Român, Jitianul și altora stăpânire peste Izvoare, fiindu-le moșie din moștenire. În anul 1609, la 12 octombrie, la Târgoviște se dă de către Radu - Voievod un act de întărire a darului lui
Comuna Plopșoru, Gorj () [Corola-website/Science/300465_a_301794]
-
o mănăstire cu spital pentru îngrijirea bolnavilor; clădiri ale acestei mănăstiri există astăzi pe insula Sfântul Pantelimon de pe lacul Pantelimon și au funcționat ca hotel și restaurant, acestea fiind la momentul anului 2011, închise pentru renovare de mai mulți ani. Hrisovul domnului Ghica din 12 octombrie 1736 conține următorul text, care face referire la mănăstirea întărită Mărcuța (aflată astăzi în București) și la Fântâna Babei Ana: În 1750, domnitorul a primit din Grecia brațul drept al Sfântului Pantelimon, pe care l-
Pantelimon () [Corola-website/Science/300505_a_301834]
-
este „fortăreață de pământ din pricina nenumăraților munți din această țară"”. , în ansamblul ei, este inclusă în "Lista monumentelor istorice din România", având codul de clasificare . Mănăstirea Cozia a constituit de-a lungul timpului un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436 și 17 aprilie 1448 se atestează că aici funcționa o școală mănăstirească încă din 1415. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Logofătul Filos, logofăt al marelui voevod
Mănăstirea Cozia () [Corola-website/Science/298665_a_299994]
-
conform legendei, în apropierea altei mănăstiri construită de Negru Vodă. Biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată între anii 1387-1391, ctitor fiind voievodul Mircea cel Bătrân. A fost sfințită la 18 mai 1388, așa cum reiese din hrisovul lui Mircea cel Bătrân, în care se spunea: Hrisovul este totodată și actul de atestare a localității Călimănești din județul Vâlcea. Pictura interioară a fost realizată între anii 1390 - 1391. Mircea cel Bătrân s-a preocupat permanent de înzestrarea și
Mănăstirea Cozia () [Corola-website/Science/298665_a_299994]
-
Vodă. Biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată între anii 1387-1391, ctitor fiind voievodul Mircea cel Bătrân. A fost sfințită la 18 mai 1388, așa cum reiese din hrisovul lui Mircea cel Bătrân, în care se spunea: Hrisovul este totodată și actul de atestare a localității Călimănești din județul Vâlcea. Pictura interioară a fost realizată între anii 1390 - 1391. Mircea cel Bătrân s-a preocupat permanent de înzestrarea și înfrumusețarea mănăstirii, prin întărirea drepturilor de proprietate asupra mai
Mănăstirea Cozia () [Corola-website/Science/298665_a_299994]
-
bisericii mănăstirii Cozia conține următoarele: Istoricii au convenit însă asupra faptului că anul 6809 (1301) inscripționat în piatra acestei pisanii este eronat, corect fiind anul 6894 (1386), așa cum apare în pisania pictată în interiorul bisericii. La 28 martie 1415, printr-un hrisov al lui Mircea cel Bătrân, mănăstirii Cozia i s-a dăruit "vama de la Genune". Lăcașul a primit ulterior donații din partea mai multor domnitori care au urmat. Astfel, până la 1500 au fost date 16 asemenea hrisoave prin care domnitorii întăresc posesiunile
Mănăstirea Cozia () [Corola-website/Science/298665_a_299994]
-
28 martie 1415, printr-un hrisov al lui Mircea cel Bătrân, mănăstirii Cozia i s-a dăruit "vama de la Genune". Lăcașul a primit ulterior donații din partea mai multor domnitori care au urmat. Astfel, până la 1500 au fost date 16 asemenea hrisoave prin care domnitorii întăresc posesiunile sale. De-a lungul timpului mănăstirea a fost reparată și renovată de multe ori de domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie și Constantin Brâncoveanu. Ultima renovare și consolidare s-a făcut între 1 iulie 1958-1
Mănăstirea Cozia () [Corola-website/Science/298665_a_299994]
-
fie din 1399 (după Nicolae Iorga) sau chiar 1393 (după Emil Vîrtosu), are o domnie scurtă și agitată. Petre P. Panaitescu a socotit anul de asociere pornind de la faptul că - exceptând câteva documente greșit datate - între 1387 și 1397 în hrisoave nu este pomenit numele lui Mihail, ceea ce se întâmplă însă începând din 1409. Totodată el socotește că documentul citat de Iorga este din 1409, nu din 1399. În linii mari păstrează politica tatălui său de apropiere față de statele creștine în
Mihail I () [Corola-website/Science/298640_a_299969]
-
aduce două campanii otomane, una în primăvara anului, a doua în august, respinse de voievod cu ajutorul maghiar. Luptele se reiau în toamnă, în părțile Severinului, unde, la 28 octombrie, se constată și prezența regelui Sigismund al Ungariei care dă un hrisov, în calitate de suzeran, mănăstirilor Vodița și Tismana, întărindu-le posesiunile. Cu prilejul acestor noi lupte, ungurii ocupă cetatea Severinului. Luptele au continuat în 1420, când a avut loc o expediție turcească de amploare, fiind atacate atât Țara Românească cât și Banatul
Mihail I () [Corola-website/Science/298640_a_299969]
-
antichitatea timpurie. Existența unei comunități umane pe teritoriul actual al orașului Costești este atestată, printre altele și prin denarul imperial roman emis de împăratul Domițian, descoperit în anul 1966, pe Dealul Cimitirului din Costești. Așezarea este atestată documentar inițial în hrisovul emis de cancelaria domnească a voievodului Radu Paisie la 30 iulie 1535, prin care se confirmă lui Șerb și altora proprietatea asupra unor „ocine în Costești”, Șerb „așezând piste ocini pe fiicele sale, Stana și Buna”. Prin secolul XIV, apar
Costești, România () [Corola-website/Science/298657_a_299986]
-
de 12 septembrie 1815 de către episcopul Vasile Moga, ajutat de un sobor de protopopi, preoți și diaconi, în număr de 14 persoane. Date despre zidirea și sfințirea bisericii se găsesc în însemnările preotului Vasile Papp de la Stează din Rășinari. În hrisovul „"Non Unitum Resinariensem De Stiaze"”, întocmit de Vasile Papp, găsit în anul 1951 în globul crucii de pe turnul bisericii scrie: Biserica este construită în formă de bazilică, cu două abside laterale semirotunde, altar semirotund și cu clopotniță pătrată deasupra tinzii
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
autonomie politică atât de larg, încât domnii aflați în scaun nu se puteau menține fără alianță cu această adevărată dinastie boiereasca. Primul membru cunoscut al familiei este Neagoe Strehăianul, fiu probabil al unui Barbu. Paharnicul Barbu este menționat într-un hrisov din vremea lui Alexandru Aldea. Neagoe a avut patru fii și o fiică: Toți acești boieri au avut mare influență pe langă domnii țării de la sfârșitul sec. XV - începutul sec. XVI, intrând însă în conflict cu Mihnea cel Rău. Tot
Familia dinastică a Craioveștilor () [Corola-website/Science/299713_a_301042]
-
Mitropoliei. În această înaltă demnitate, Veniamin duce o activitate neobosită și se arată totdeauna însuflețit de cea mai mare dragoste pentru țară. În primul rând se ocupă de școli și izbutește să-l convingă pe Alexandru Moruzi să dea faimosul hrisov din 24 mai 1803, care cuprindea următoarele dispoziții: Tot în anul 1803 se înființează Seminarul Teologic de la Iași. El s-a ocupat de bunul mers al școlilor și i-a ajutat și pe tinerii silitori, cum au fost de exemplu
Veniamin Costache () [Corola-website/Science/299718_a_301047]
-
păstrat un clopot spart în greutate de 250 kg cu inscripția "S-a turnat acest clopot în numele lui Dumnezeu și al Sfântului Nicolae 6965 (1456-1457)", adică în timpul domniei lui Vlad Țepeș însă primul document care să ateste mănăstirea este un hrisov datat 27 septembrie 1485 în care egumenul de atunci, Iosif Govoreanul, cumpăra câteva loturi de teren în oraș (la Râmnic probabil) de la "Hijul". În lipsa altor dovezi sau izvoare scrise, presupunerile în ceea ce privește momentul întemeierii locașului de cult duc la concluzia că
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
Calimacco relatează despre voievozii Petru și Ștefan care ar fi avut un conflict pentru succesiunea la tron după moartea tatălui lor, Ștefan, „voevod al țării Sepenițului”, voievodat care se afla în partea nordică Moldovei, între Prut și Nistru. Într-un hrisov din 1384, domnul Roman I o numește pe mama sa cu termenul de „Kneaghina” Mușata, care se traduce prin „doamnă (soție de domn)”, ceea ce ar însemna că bărbatul ei, al cărui nume nu este menționat, a domnit la un moment
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
lămurite prin știrile, ce ne-au rămas”", afirma că "„Costea Voevod, care, dacă nu e fiu al lui Bogdan, mai probabil este fiul lui Lațcu Voevod, care fiu însă n-a domnit, murind nevârstnic.”" Argumentul lipsei lui voievodului Costea din hrisovul din 1403 al lui Alexandru cel Bun, nu este considerată o dovadă temeinică a inexistenței domniei acestuia, având în vedere atât domnia foarte scurtă a acestuia cât și faptul că documentul menționat este cunoscut doar dintr-o traducere polonă la
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
În această situație, Petru Rareș este nevoit să fugă în Transilvania, ajungând în Cetatea Ciceului, feuda sa transilvană, la 27 septembrie 1538. Petru Rareș a trecut prin grele încercări până când a reușit să ajungă în sguranță la Ciceu. Într-un hrisov datat în 1546, din timpul celei de-a doua domnii, el spunea: „Atunci am văzut că nu voi putea să le stau împotrivă [oștilor sultanului Soliman] și, lăsând oștile mele, am fugit și am ajuns la Mănăstirea Bistrița sfintelor icoane
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
Ciritei, Drislea, Ionășeni și Păsăteni. Comuna este străbătută pe o distanță de 13 km de râul Jijia, cu afluenții săi, râul Drâslea, râul Găinăria și râul Guranda. Prima atestare documentară a localității Trușești datează din 15 februarie 1568, conform unui Hrisov al Domnitorului Alexandru Lăpușneanu. Cercetările istorice atestă faptul că satul Trușești este una din cele mai mari așezări neolitice din Sud-Estul Europei (mileniul al III-lea Î.H.). Localitatea Trușești figurează în unele hrisoave din anii 1439-1451. Satul Trușești este
Comuna Trușești, Botoșani () [Corola-website/Science/299261_a_300590]