1,235 matches
-
philosophy' și 'On the source of the authority of the state', în Ethics, Religion and Politics (Collected Papers, Vol. 3), (Oxford: Basil Blackwell, 1981). Geach, P.T.: 'Good and Evil', Theories of Ethics, ed. P. Foot (Oxford: Oxford University Press, 1952). Hume, D.: Treatise on Human Nature(1738); ed. L.A. Selby-Bigge (Oxford: Clarendon Press, 1978). Lovibond, S. Realism and Imagination în Ethics (Oxford: Basil Blackwell, 1983). Mackie, J.: Ethics: Inventing Right and Wrong (Harmondsworth: Penguin, 1977). Midgley, M.: Beast and Mân (Ithaca
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Chisholm, R.M.: Brentano and Intrisic Value (Cambridge: Cambridge University Press, 1986). Clark, S.R.L.: 'The lack of gap between fact and value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume 54 (1980), 225-40. Geach, P.T.: The Virtues (Cambridge: Cambridge University Press, 1977).. Hume, D.: Moral and Political Philosophy, ed. D.Aiken (New York, Hafner, 1948). Lewis, D.: 'Dispositional theories of value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume 63 (1989), 113-137. Midgley, M.: 'On the lack of gap between fact and value', Proceedings of
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
avortul este doar unul dintre exemplele potrivite; același lucru poate fi spus cu privire la oricare alt] problem] moral]. Aceast] idee a fost abordat] de c]tre o mulțime de gânditori, mai ales de c]tre cei cu o viziune empiric]. David Hume a pus punctul pe „i” în 1738, cînd a scris în importantă să lucrare Tratat asupra naturii umane c] morală este o problem] care ține de „sentiment, si nu de rațiune”: Luați orice acțiune care este recunoscut] ca fiind vicioas
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
propriul suflet și o s] g]siți un sentiment de dezaprobare, care o s] se nasc] în voi, fâț] de aceast] acțiune. Aceasta este o realitate; dar ea este obiectul sentimentului și nu al rațiunii. Funcția judec]ții morale, spune Hume, este aceea de a ghida comportamentul: dar rațiunea singur] nu ne va putea îndruma niciodat]. Rațiunea ne informeaz] doar despre natura, consecințele acțiunilor noastre și relațiile logice dintre afirmații. Astfel, rațiunea poate s] îi spun] unei femei c] dac] recurge
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
între în joc - îi pas] dac] f]tul moare? Cât de mult conteaz] pentru ea viață mai ușoar] pe care ar putea s] o aib]? Dac] își imagineaz] situația recurgerii la avort, este ea liniștit] sau îngrozit] la gîndul acesta? Hume concluzioneaz] c], în stadiul final al analizei, „morală este determinat] de sentiment”. Oamenii au preferat aceast] perspectiv] din diferite motive, unele dintre ele bune, altele mai puțin bune. Uneori, oamenii îmbr]țișeaz] subiectivismul etic deoarece îl asociaz] cu o atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
subiectivistul nu este obligat s] spun] c] nimic nu conteaz] sau c] nimic nu este bine sau r]u. Evoluția istoric] a subiectivismului etic ilustreaz] un proces tipic teoriilor filosofice. A început ca o idee simpl] - cu spusele lui David Hume, care afirmă c] morală este mai mult o problem] care ține de simțire decât de rațiune. Dar, datorit] faptului c] au ap]rut obiecții împotriva teoriei, si pentru c] susțin]torii ei au încercat s] r]spund] acestor obiecții, teoria
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
între sentimentele pe care cineva le are înainte „de a chibzui lucrurile” și sentimentele pe care cineva le-ar putea avea dup] aceea. Sentimentele acestea din urm] - cele generate sau susținute de rațiune - reprezint] baza moral] potrivit] pentru judecată moral]. Hume a subliniat deja aceast] idee în lucrarea să Inquiry Concerning the Principles of Morals, unde scria: Dar, pentru a pava drumul spre acest sentiment (unul care st] la baza judec]ții morale) și pentru a oferi un discern]mânt potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
of Chicago Press, 1939). Falk, W.D.: 'Goading and Guiding', în Ought, Reasons and Morality (Ithaca, NY: Cornell University Press, 1986), capitolul 2. Hâre, R.M.: ' „Nothing matters”', în Applications of Moral Philosophy (Berkeley: University of California Press, 1972), capitolul 4. Hume, D.: A Treatise of Human Nature (London: 1740); ed. L.A Selbby - Bigge (Oxford: Clarendon Press, 1978), Book III. -------------: An Inquiry Concerning the Principles of Morals (London: Cadell, 1752). Stevenson, C.L.: Ethics and Language (New Haven: Yale University Press, 1944
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]ror opinii au fost afectate de aceste tendințe cunosc mari diferențe în rândul lor. Totuși, multi dintre aceștia au scos în relief caracterul și motivarea, măi degrab] decât consecințele și obligațiile. Și-au g]sit inspirația în Aristotel și Hume, mai mult decât în Kant și Sidgwick. Sunt înclinați s] văd] morală „de jos în sus”, ca un fel de practic] social], măi degrab] decât „de sus în jos”, ca o expresie a teoriei. Una dintre cele mai puternice critici
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o alunecare nepermis] de la modul în care se prezint] lucrurile la modul în care ele ar trebui s] se prezinte. Te lovești inevitabil de barieră creat] de este/ar trebui s] fie (vezi capitolul 37, „Naturalismul”). În perioada preevoluționist], David Hume a atras atenția asupra eșecului acestui aspect că strategie general] (1783). Că replic] dat] lui Herbert Spencer, filosoful englez G.E. Moore a ar]țâț c] era necesar] introducerea unor premise suplimentare (cu privire la moral]), pentru a obtine concluzii legate de valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a eticii pune întreb]ri la care și r]spunde. Desigur, r]mân multe aspecte de rezolvat: de exemplu, în ceea ce privește interacțiunea dintre biologie și cultur]; unde ar trebui s] o pozițion]m în rândul marilor gânditori din istoria eticii (David Hume este personalitatea pe care eu o prefer); în leg]tur] cu modul în care cunoștințele despre latura noastr] biologic] ne-ar putea ajuta s] evit]m alegerea unor variante pe termen scurt care indic] pl]cerea, pentru a evita un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1986) Hamilton, W. D.: „The genetical evolution of social behaviour, ÎI”, Journal of Theoretical Biology, 7 (1964a), 1-16 Hamilton, W. D.: „The genetical evolution of social behaviour, ÎI”, Journal of Theoretical Biology, 7 (1964b), 17-32 Hume, D.: Treatise of Human Nature (1783;ed. L.A. Selby-Bigge (Oxford: Clarendon Press, 1978) Huxley, Ț. H.: Evolution and Ethics, ed. J. Huxley (London: Pilot Press, 1947) Kropotkin, Prince: Mutual Aid: A Factor of Evolution (London, Heinemann, 1902) Lieberman, P: The
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Pilot Press, 1947) Kropotkin, Prince: Mutual Aid: A Factor of Evolution (London, Heinemann, 1902) Lieberman, P: The Biology and Evolution of Language (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1984) Mackie, J.: Ethics: Inventing Right and Wrong (Harmondsworth: Penguin, 1977) Mackie, J.: Hume’s Moral Theory (London: Routledge și Kegan Paul, 1979) Maynard, Smith, J.: „The Evolution of Behaviour”, Scientific American, 239:3 (1978), 176-93 Midgley, M.: Evolution aș Religion: Strânge Hopes and Stranger Fears (London: Methuen, 1985) Moore, G. E.: Principia Ethica
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în opere cu caracter sacru, precum scrierile biblice 6 sau Vedele indice. O privire în perioada de început a modernității ne aduce în atenție, de asemenea, lucrări cu caracter filosofic sau istoric 7, cum ar fi scrierile lui Cantemir, Montesquieu, Hume, Herder sau Hegel 8. Preocupările contemporane asupra identităților 9 își au geneza după toate indiciile în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ele pot fi asociate de exemplu cu "instituționalizări" de tipul apariției revistei Zeitschrift fur Volkerpsychologie und
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
mea carte de proză (Pretențiile barcagiului Caron) există. Două exemplare. O întreb, șoptit, pe librăriță dacă a vîndut ceva din carte. Da, au fost cinci. Perfect. În pat, la Cumpătu, citesc undeva, surprins, despre Eugen Ionescu: intră în librăria La Hume, pe Saint-Germain-des-Près, și întreabă: Spuneți-mi, cărțile lui Ionesco se vînd bine? Coincidență, cum ar veni. Iertați-mi neobrăzarea. La Peleș, în fostul grajd al curții, acum garaj, o expoziție de pictură. Un băiețică ras la tîmple, cu cerceluș în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Suici 56. Drăghici │136. Teiu 57. Fierbinți │137. Tigveni 58. Filfani │138. Topoloveni 59. Gliganu de Sus │139. Tutana 60. Glimbocata │140. Tițești 61. Godeni │141. Tutulesti 62. Golești │142. Udă 63. Hîrsești │143. Ungheni 64. Hirtiesti │144. Urlueni 65. Humele │145. Urluesti 66. Ionesti │146. Valea Danului 67. Izvoru (de Costești) 147. Valea Iașului 68. Izvoru (de Pitești) │148. Valea Mare 69. Launele de Sus │149. Valea Mare-Podgoria 70. Leicesti │150. Valea Mare-Pravat 71. Leordeni │151. Valea Mărului 72. Leresti
EUR-Lex () [Corola-website/Law/152847_a_154176]
-
indiscutabilă. Legea determinismului universal domină până și reprezentările despre intervențiile divinității în existența ființelor, privite ca parte a sistemului mecanicist, redundant și inexpresiv. La aceasta tradiție iconoclastă punctată decisiv de raționalism se adaugă în secolul XVIII empirismul factual, prin David Hume și Isaac Newton, care afirmă o altă "opoziție" față de imaginar, faptul, antonim al confuziei, delirului, iraționalului și fantasmelor onirice. Derivat din percepție sau produs al observației și al experimentului, faptul poate fi și un eveniment, precum cel istoric. În Secolul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
istoria judicativ-constitutivă a filosofiei sunt posibile, chiar din acest motiv și, oarecum, potrivit spiritului "competitiv" pe care îl impune dictatura judicativului ierarhii. Tocmai acestea ne îngăduie să vorbim despre reconstrucții-model ale celor două "discipline" judicative (la Aristotel, Augustin, Descartes, Locke, Hume, Kant, Hegel, Husserl, Wittgenstein, Heidegger, Noica ș. a.). Orice încercare de tematizare a problemelor logice conduce către operarea unei reducții, în sensul precizat mai sus. Dar cum este operată aceasta de către Aristotel? Interpretarea sub care au fost aduse câteva dintre elementele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de "fenomenalitate mentală" imagine, concept etc. pe care îl asigură, formal, judecata. În această direcție, a răspunsului la întrebarea tocmai formulată, există o lungă tradiție filosofică modernă, în genere, de gândire, care începe cu empiriștii englezi, în special Locke și Hume, și care prinde o semnificație fenomenologică în "psihologia descriptivă" a lui Franz Brentano și în psihologia fenomenologică a lui Husserl și Merleau-Ponty. Neurmând îndeaproape, în acest discurs, linia modelului empirist sau logica "tare" a tehnicii fenomenologice, trebuie regândită această problemă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
G. S. Kirk, J. E. Raven, Cambridge University Press, 1971; Chapter VI, pp. 182-215. (2) "Fragmente", trad. A. Piatkowski și Ion Banu, în vol. Filosofia greacă până la Platon, Vol. I, Partea a 2-a, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979. Hume, D., Cercetare asupra intelectului omenesc, trad. Mircea Flonta, Adrian-Paul Iliescu, Constanța Niță, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987. Husserl, Edmund, Cercetări logice, I, trad. Bogdan Olaru, Editura Humanitas, București, 2007; Cercetări logice, II, trad. Bogdan Olaru și Christian Ferencz-Flatz București
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este legată necesar cu conștiința posibilității acestei determinări de timp." CRP, II, p. 228. 143 Fără presupoziția (lucrului în sine) nu am putut intra în sistem(ul lui Kant), dar cu ea nu am putut rămâne înăuntru." Fr. Jacobi, David Hume über den Glauben, oder Idealismus und Realismus. Ein Gespräch; apud George Giovanni, "Friedrich Heinrich Jacobi", în Stanford Encyclopedia of Philosophy: "Without the presupposition (of the 'thing in itself') I was unable to enter into (Kant's) system, but with it
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rămăseseră de completat atât substanța, cât și detaliile noțiunii moderne de proprietate, lucru care a fost realizat În secolul al XVIII-lea de filosoful politic John Locke, iar apoi de o pleiada de teoreticieni incluzându-i pe Adam Smith, David Hume, Jeremy Bentham, John Stuart Mill și Georg Wilhelm Friedrich Hegel 12. Teoria proprietății a lui Locke a fost publicată În 1610 În Two Treatises on Civil Government. Tratatele lui au devenit rapid biblia seculară a clasei de mijloc, care Își
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
realizarea cea mai de seamă a existenței umane. Spre deosebire de clerul medieval, care vedea munca umană ca pe un set de obligații necesare care trebuiau Îndeplinite, Locke a văzut În ea oportunitatea pentru care fiecare om trebuie să se străduiască. David Hume (iar mai apoi, Jeremy Bentham și John Stuart Mill) au adăugat noțiunea de valoare de utilitate la cea de proprietate. Hume demonstra că justificarea pentru proprietatea privată stă În ideea de utilitate: „Să examinăm pe cei care au scris legile
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
necesare care trebuiau Îndeplinite, Locke a văzut În ea oportunitatea pentru care fiecare om trebuie să se străduiască. David Hume (iar mai apoi, Jeremy Bentham și John Stuart Mill) au adăugat noțiunea de valoare de utilitate la cea de proprietate. Hume demonstra că justificarea pentru proprietatea privată stă În ideea de utilitate: „Să examinăm pe cei care au scris legile naturii”, scria Hume... și vom descoperi În permanență că orice principiu de la care au pornit, e sigur că vor termina aici
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
apoi, Jeremy Bentham și John Stuart Mill) au adăugat noțiunea de valoare de utilitate la cea de proprietate. Hume demonstra că justificarea pentru proprietatea privată stă În ideea de utilitate: „Să examinăm pe cei care au scris legile naturii”, scria Hume... și vom descoperi În permanență că orice principiu de la care au pornit, e sigur că vor termina aici În cele din urmă și să atașeze, drept ultim motiv pentru fiecare regulă pe care o stabilesc, conveniența și necesitatea omenirii. Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]