1,441 matches
-
Nord prin Pasul Verețki, pe traseul Nistru-Tisa și se așază în Bazinul Panonic. Maghiarilor li se mai zicea onoguri (în mongola "poporul celor 10 săgeți") sau unguri. Astfel Panonia devine Ungaria, iar maghiarii devin urmași, pe Dunărea de Mijloc, ai hunilor și avarilor. După ce se așezară acolo, ei sunt înfrânți de vlahii carpato-dunăreni și se orientează spre Vest-Europa. Ei pustiesc Germania, Lombardia, Franța și Spania. Numai Bavaria fusese jefuită de 11 ori iar Lombardia de 13 ori. În 943 și 934
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
bogatul Orient (Imperiu Roman de Est), iar Honorius primește Apusul (Imperiul Roman de Vest) decadent. Imperiul Roman de Răsărit, mai puternic, a depășit criza și a respins atacurile germanice. Imperiul Roman de Apus a fost încontinuu invadat de germanici și huni, iar decăderea economică, socială și politică l-a dus la dispariție. În 476, căpetenia mercenarilor germanici heruli Odoacru (Odowakar) a intrat în Roma, l-a detronat pe împăratul (în vârstă de doar 13 ani) Romulus Augustulus și s-a autoproclamat
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
200 din Scandinavia) în nordul Mării Negre se aflau după 269 situate la est de Nistru (ostrogoții) și la vest de Nistru (vizigoții), de unde făceau periodic incursiuni de pradă în Dacia. În 375, anul morții regelui ostrogot Ermanaric (fondatorul dinastiei Amalilor), hunii le-au distrus așezarile, ostrogoții fiind nevoiți să accepte protectoratul hun. Hunii i-au silit pe ostrogoți să-i însoțească în expedițiile de pradă prin Europa până în anii 450, adică până la declinul hunilor panonici. Sub hanii huni Uldin și Mundzuk
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
la est de Nistru (ostrogoții) și la vest de Nistru (vizigoții), de unde făceau periodic incursiuni de pradă în Dacia. În 375, anul morții regelui ostrogot Ermanaric (fondatorul dinastiei Amalilor), hunii le-au distrus așezarile, ostrogoții fiind nevoiți să accepte protectoratul hun. Hunii i-au silit pe ostrogoți să-i însoțească în expedițiile de pradă prin Europa până în anii 450, adică până la declinul hunilor panonici. Sub hanii huni Uldin și Mundzuk [mundʒuk] (Munducus, Bendeguz; cf. limba turcă boncuk [bondʒuk] “mărgăritar, perlă”), ostrogoții
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
est de Nistru (ostrogoții) și la vest de Nistru (vizigoții), de unde făceau periodic incursiuni de pradă în Dacia. În 375, anul morții regelui ostrogot Ermanaric (fondatorul dinastiei Amalilor), hunii le-au distrus așezarile, ostrogoții fiind nevoiți să accepte protectoratul hun. Hunii i-au silit pe ostrogoți să-i însoțească în expedițiile de pradă prin Europa până în anii 450, adică până la declinul hunilor panonici. Sub hanii huni Uldin și Mundzuk [mundʒuk] (Munducus, Bendeguz; cf. limba turcă boncuk [bondʒuk] “mărgăritar, perlă”), ostrogoții s-
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
morții regelui ostrogot Ermanaric (fondatorul dinastiei Amalilor), hunii le-au distrus așezarile, ostrogoții fiind nevoiți să accepte protectoratul hun. Hunii i-au silit pe ostrogoți să-i însoțească în expedițiile de pradă prin Europa până în anii 450, adică până la declinul hunilor panonici. Sub hanii huni Uldin și Mundzuk [mundʒuk] (Munducus, Bendeguz; cf. limba turcă boncuk [bondʒuk] “mărgăritar, perlă”), ostrogoții s-au strămutat în Pannonia (pe cursul mijlociu al Dunării). După moartea în 453 a lui Attila (fiul lui Mundzuk), ostrogoții au
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
fondatorul dinastiei Amalilor), hunii le-au distrus așezarile, ostrogoții fiind nevoiți să accepte protectoratul hun. Hunii i-au silit pe ostrogoți să-i însoțească în expedițiile de pradă prin Europa până în anii 450, adică până la declinul hunilor panonici. Sub hanii huni Uldin și Mundzuk [mundʒuk] (Munducus, Bendeguz; cf. limba turcă boncuk [bondʒuk] “mărgăritar, perlă”), ostrogoții s-au strămutat în Pannonia (pe cursul mijlociu al Dunării). După moartea în 453 a lui Attila (fiul lui Mundzuk), ostrogoții au acceptat protectoratul Imperiului Roman
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
moartea sa (526), fiica sa, regina Amalasunta, a condus regatul ostrogot ca regentă a fiului sau Athalaric (526-534). În secolul al V-lea, germanicii burgunzi și-au înființat pe malul Rinului un mic stat cu capitala la Worms. În 436 hunii îl înfrâng pe regele Gundihar și distrug regatul. Burgunzii au fost incluși în hoardele hune. După moartea lui Atilla (453), burgunzii s-au așezat în în Provența și în teritoriul dintre Galia și Italia care s-a numit Burgundia. În
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
care s-a numit Burgundia. În 476, regele Gundobald a unit triburile burgunde într-un regat. După moartea lui Gundobald, Burgundia, slăbita de lupte interne, a fost cucerită de franci (534). În secolul al V-lea, vandalii erau sub protectoratul hunilor. După 453, sub regele Gaiseric, vandalii au prădat Galia, au pătruns în Spania și s-au așezat în sudul peninsulei, ce se va numi Vandalusia (Andalusia). Apoi au trecut în Africa de nord (împreună cu alanii) și au cucerit-o. În
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
regilor au slăbit regatul. În 534 generalul bizantin Belisarie cucerește regatul, iar regele Gelimer a fost capturat. După această înfrângere, vandalii au încetat să mai fie menționați în izvoarele istorice. În sec. al V-lea, gepizii au fost înfrânți de huni și supuși. În 454 s-au eliberat de sub stăpânirea hună, când o coaliție a triburilor germanice formată din gepizi, heruli, skiri, rugi, ostrogoți și sub sceptrul regelui gepid Ardaric (Ardarich) i-a înfrânt pe huni într-o bătălie desfășurată pe
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
gepizii au fost înfrânți de huni și supuși. În 454 s-au eliberat de sub stăpânirea hună, când o coaliție a triburilor germanice formată din gepizi, heruli, skiri, rugi, ostrogoți și sub sceptrul regelui gepid Ardaric (Ardarich) i-a înfrânt pe huni într-o bătălie desfășurată pe malurile râului Nedao din Pannonia. În 476 regatul gepid se întindea în Pannonia și o parte din Transilvania. Supus invaziilor lombarde, statul gepid panonic a fost distrus în 567 de avarii asiatici, o populație de
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
malurile râului Nedao din Pannonia. În 476 regatul gepid se întindea în Pannonia și o parte din Transilvania. Supus invaziilor lombarde, statul gepid panonic a fost distrus în 567 de avarii asiatici, o populație de limbă turcică ogură, înrudită cu hunii, hazarii, și protobulgarii. În anul 375, vizigoții se aflau în Dacia. Invazia hună a venit ca un dezastru. Regele Athanaric și-a ascuns tezaurul. După 453, vizigoții au migrat în Spania unde și-au înființat, după 476, un regat sub
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Nepotul său, Carol cel Mare (fiul lui Pepin cel Scurt a unificat provinciile france, a făcut cuceriri ample și s-a proclamat împărat în anul 800. În sec. V-lea, la fel ca majoritatea germanicilor, lombarzii (longobarzii, langobarzii) erau supuși hunilor. În sec. al VI-lea, lombarzii au colonizat sudul Pannoniei și, sub regele Wacho (sau Waccho, din neamul Lithingilor) (510-540) a înființat un stat. Lombarzii făceau mereu incursiuni în regatul altui popor germanic, gepizii. În 568 regele Alboin a cucerit
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
a devenit provincie a imperiului franc carolingian. În sec. al III-lea, popoarele germanice și-au constituit primele formațiuni statale, care însă nu erau state solide, ci semănau mai curând cu niște uniuni tribale. După 375, germanicii au devenit supușii hunilor și s-au eliberat odată cu declinul puterii hune după moartea lui Attila (453). Au întemeiat state germanice pe teritoriul Imperiului Roman de Apus după înlăturarea de la putere a ultimului împărat de la Roma. În aceste state, puterea regelui se sprijinea pe
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
actualei Franțe, și a fost ultima mare bătălie a antichității, precum și una dintre cele mai sângeroase bătălii din istorie. O coaliție sub comanda generalului roman Flavius Aetius și a regelui vizigot Theodoric I a învins o armată condusă de regele hun Attila, marcând sfârșitul dominației militare hunice în Europa. În anii 450, controlul roman asupra Galiei era slăbit, ca de altfel și controlul asupra tuturor provinciilor din afara Italiei. Armorica celtică era parte din Imperiu doar cu numele. Triburile germanice care prădau
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
motiv diferit: "Honoria", dificila soră a împăratului Valentinian al III-lea, era căsătorită de câțiva ani cu senatorul Herculanus, loial Romei. Acest mariaj aranjat a ținut-o într-un "arest" la domiciliu. În 450 ea a trimis un mesaj regelui hunilor, cerându-i ajutorul pentru a scăpa de căsătorie. Attila a interpretat asta ca pe o cerere în căsătorie. El a cerut ca Honoria să-i fie trimisă, împreună cu jumătate din domeniul lui Valentinian ca zestre. Valentinian a respins aceste cereri
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
forțelor armate sub Dioclețian, care variază între 389.000 la 645.000 (Agathias). Ideea este că armata romană în 450 d.Hr., în Occident, era jumătate din numărul total al armatei cu 50 de ani mai înainte.”" Presupunând că forțele hunilor au fost aproximativ de aceeași mărime ca și armata romano-gotică, numărul total implicat în luptă este sub 100.000 de combatanți. La aflarea veștii, comandantul suprem al armatei ("Magister militum") Flavius Aetius a plecat imediat din Italia spre Galia. Conform
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
spuselor lui Sidonius Apollinaris, Aetius era în fruntea unei forțe compuse din trupe de rezervă (auxiliari) ("Carmina" 7.329f). A încercat imediat să-l convingă pe Theodoric I să i se alăture. Regele vizigot a decis să-i aștepte pe huni pe teren propriu, după ce a aflat ce oaste mică are Aetius. Aetius l-a convins atunci pe infuențialul magnat local Avitus să-l ajute, iar acesta l-a convins nu numai pe Theodoric să se alăture romanilor, ci și alți
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
de ostrogoții conduși de regele Walamir. Conform autorului lucrării "Vita S. Anianus", au ajuns la obiectiv efectiv la ultimul moment posibil. Soldații lui Attila făcuseră deja o breșă în zidurile orașului și unii erau deja în interiorul acestuia. În acel moment, hunii au aflat vestea că o armată ostilă se îndreaptă spre ei. Ei aveau practic orașul sub control, dar a-l păstra însemna să fie asediați în el. Așadar hunii au ridicat tabăra și s-au retras în căutarea unui loc
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
zidurile orașului și unii erau deja în interiorul acestuia. În acel moment, hunii au aflat vestea că o armată ostilă se îndreaptă spre ei. Ei aveau practic orașul sub control, dar a-l păstra însemna să fie asediați în el. Așadar hunii au ridicat tabăra și s-au retras în căutarea unui loc avantajos pentru a rezista urmăritorilor. Theodoric și Aëtius i-au urmărit îndeaproape. Cele două armate s-au ciocnit în cele din urmă la Câmpiile Catalaunice pe data de 20
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
15.000 de morți de ambele părți pentru această luptă ("Getica" 41.217), dar acest detaliu nu se poate verifica. Potrivit obiceiurilor hunice, Attila a cerut preoților să examineze rămășițele unui sacrificiu în dimineața bătăliei. Aceștia au prezis dezastru pentru huni dar că unul din comandanții dușmanilor va fi ucis. Cu riscul vieții sale și sperând că Aetius va fi ucis, Attila a dat ordinul de atac, însă abia în ora a noua (aproximativ ora 15), pentru a profita de apropierea
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
profita de apropierea amurgului în cazul unei înfrângeri ("Getica" 37.196). După relatarea lui Jordanes, câmpia Catalaunică se înălța pe o parte printr-o pantă abruptă până la o culme. Această caracteristică geografică domina câmpul de luptă, devenind astfel centrul bătăliei. Hunii au ocupat primii partea dreaptă a culmii, apoi romanii partea stângă, creasta rămânând neocupată între cele două armate. (Jordanes explică faptul că vizigoții erau așezați pe flancul drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
dreaptă a culmii, apoi romanii partea stângă, creasta rămânând neocupată între cele două armate. (Jordanes explică faptul că vizigoții erau așezați pe flancul drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi, înconjurați, la mijloc.) Când hunii au încercat să ocupe poziția centrală decisivă, au fost împiedicați de către alianța romană. Trupele acesteia ajunseseră primele și respinseră înaintarea hunilor. Războinicii huni au fugit în dezordine înapoi către propriile forțe, dezorganizând astfel restul armatei lui Attila ("Getica" 38). Locația
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
pe flancul drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi, înconjurați, la mijloc.) Când hunii au încercat să ocupe poziția centrală decisivă, au fost împiedicați de către alianța romană. Trupele acesteia ajunseseră primele și respinseră înaintarea hunilor. Războinicii huni au fugit în dezordine înapoi către propriile forțe, dezorganizând astfel restul armatei lui Attila ("Getica" 38). Locația actuală a Câmpiilor Catalaunice nu se cunoaște cu siguranță: istoricul Thomas Hodgkin a plasat terenul lângă Méry-sur-Seine, însă consensul curent plasează
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi, înconjurați, la mijloc.) Când hunii au încercat să ocupe poziția centrală decisivă, au fost împiedicați de către alianța romană. Trupele acesteia ajunseseră primele și respinseră înaintarea hunilor. Războinicii huni au fugit în dezordine înapoi către propriile forțe, dezorganizând astfel restul armatei lui Attila ("Getica" 38). Locația actuală a Câmpiilor Catalaunice nu se cunoaște cu siguranță: istoricul Thomas Hodgkin a plasat terenul lângă Méry-sur-Seine, însă consensul curent plasează locul bătăliei
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]