19,061 matches
-
Rar de tot, când norii părăseau portul, cerul devenea, dintr-odată, curat și strălucitor de albastru. Atunci, fiecare suflet simțea un dor de libertate, de călătorie într-o lume necunoscută, într-o țară îndepărtată, unde să fie numai cer senin, iarbă cu flori, copaci minunați ridicându-și coroanele spre cer, iar apele nemărginite să sclipească cu luciri de argint, brăzdând întinderile orizontului! Dar alte noi și minunate bucurii aveau să apară în sufletul și în inima tânărului Hans. De curând, cunoscuse
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
plină ți-am picurat apoi, ți-am fost lumină și ți-am fost vreasc în focul nerostit. Fă-mă iubire, eu mai știu să cânt cu acest sânge, cântec despre toate. Mestecenii cad albi, pe neîntâmplate povești cu foc, cu iarba și ... Citește mai mult Mi-a mai rămas un cântec necântatși sângele pe care încă suie,a răstignire, dragostea prin cuie,ca iedera,pe locul neumblat.Chiar dacă nu-i al meu, si nu va fi,ți-am legănat prin vise
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
cuțitîn scoarță unor brazi, sub luna plinăți-am picurat apoi, ți-am fost luminași ți-am fost vreascîn focul nerostit.Fă-mă iubire, eu mai știu să cântcu acest sânge, cântec despre toate.Mestecenii cad albi, pe neîntâmplatepovești cu foc,cu iarba și ... XI. MAMA, IARBĂ MULTĂ..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015. Spune, mama, roua ta, spune mama, roua rece cum se urcă peste mâini, cum se usca și se trece... Spune, mama, flori de
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
sub luna plinăți-am picurat apoi, ți-am fost luminași ți-am fost vreascîn focul nerostit.Fă-mă iubire, eu mai știu să cântcu acest sânge, cântec despre toate.Mestecenii cad albi, pe neîntâmplatepovești cu foc,cu iarba și ... XI. MAMA, IARBĂ MULTĂ..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015. Spune, mama, roua ta, spune mama, roua rece cum se urcă peste mâini, cum se usca și se trece... Spune, mama, flori de fan câte ți-au
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
au crescut pe frunte, cum pe brațe frunze verzi te-au durut și cât de multe? Câtă liniște ai strâns din târziul tău de huma, câtă luna mi te-a nins, cât ai nins și tu din luna? Spune, mama, iarbă multă, ploi și frig și vânt și vânt Stă lopată grea pe dealuri, rupe rană din cuvânt, sapă rădăcini de pajiști, sapă curtea fără ține Mama, zmeura e coapta, Mama, vara e-n ruine printre crinii tăi sălbatici dintr-un
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
de fâncâte ți-au crescut pe frunte,cum pe brațe frunze verzite-au durut și cât de multe?Câtă liniște ai strânsdin târziul tău de huma,câtă luna mi te-a nins,cât ai nins și tu din luna? Spune, mama, iarbă multă,ploi și frig și vânt și vântStă lopată grea pe dealuri,rupe rană din cuvânt,sapă rădăcini de pajiști,sapă curtea fără tineMamă, zmeura e coapta,Mama, vara e-n ruineprintre crinii tăi sălbaticidintr-un târg nebun de verdeSpune, mama
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
prin abur tălmăcind cărări pe vale. Bunica, frământând cu mâini domoale pe prispa casei, un aluat rotund. Veneam cu flori în mână, de pe câmpuri, prelung adulmecând căderi de noapte, și-oboarele cu alb miros de lapte, când se-adunau, din iarbă grasă, turme. Se-mpiedicau în pașii mei, ca ploaia, mlădițe de ferigi de la zenituri, și-n părul blond, atâtea asfințituri din stupii grei, și-a lor prelinsa miere. Mi se lipeau de talpă goală sâmburi, mustind în carnea grea de
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
limpezi, caiiprin abur tălmăcind cărări pe vale.Bunica, frământând cu mâini domoalepe prispa casei, un aluat rotund.Veneam cu flori în mână, de pe câmpuri,prelung adulmecând căderi de noapte,și-oboarele cu alb miros de lapte,cănd se-adunau, din iarbă grasă, turme.Se-mpiedicau în pașii mei, ca ploaia,mlădițe de ferigi de la zenituri,și-n părul blond, atâtea asfințituridin stupii grei, și-a lor prelinsa miere.Mi se lipeau de talpă goală sâmburi,mustind în carnea grea de corcodușeSi
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
prelinsa miere.Mi se lipeau de talpă goală sâmburi,mustind în carnea grea de corcodușeSi taine verzi, cu umbre jucăușe,cădeau, ... XV. VERDELE DE RĂMAS-BUN, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1610 din 29 mai 2015. Din poienele uitării, iarbă nopții, tot mai mult și mai mult, din altă vreme, și mai stins din partea stângă s-a ascuns foșnind sub praguri și sub somn de toamnă lungă. Și, trecându-mi iar câmpia peste coaste-n asta seară, iar fântână - peste
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
pe matasea florilor mustind de apă și pe putredele scânduri spijinite de un prun; Ochii tăi tot țes izvoare din potoape de lucerna, greierii pictează îngeri peste fuste de bătrâne adunându-te din crudul ... Citește mai mult Din poienele uitării, iarbă nopții, tot mai multși mai mult, din altă vreme,si mai stins din partea stângăs-a ascuns foșnind sub praguri șisub somn de toamnă lungă.Și, trecându-mi iar câmpia peste coaste-n asta seară,iar fântână - peste ochii plini de cețuri
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
nopți vei mai sta, câte zile mai poțisă mă-nduri în trecut? Câte ore am timp,câte clipe din ceas? Bun rămas, eu mă duc să colindochii mei trecători, trupul meu de pământVăd bine, Doamne,luna sub norimelcii ... XXI. CĂ IARBĂ, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1584 din 03 mai 2015. https://www.youtube.com/watch?v=MSthM9lr8wQ Vino, cât vreme de vremi vom avea Iubire sărată, de sânge și huma Prin ploaia de zahăr, prin ploaia nebună logodnicii
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
care devorează războaie, molime și tot felul de dureri care distrug și sunt greu de îndurat. Apoi a început să curgă o apă prin această vale imperturbabila și diafana pentru că nu era tulburata de priviri. Au început să crească pomi, iarbă... și pentru toate astea încă ... Citește mai mult PRIMARULEp. 1La început a fost o vale plăsmuita cu durere fizică constructivă, din dragoste universală, că tot frumosul aflat în patrimoniul naturii, si pentru că a fost opera unei forțe din Univers nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
care devorează războaie, molime și tot felul de dureri care distrug și sunt greu de îndurat.Apoi a început să curgă o apă prin această vale imperturbabila și diafana pentru că nu era tulburata de priviri. Au început să crească pomi, iarbă... și pentru toate astea încă ... XII. RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.13, de Eugen Lupu, publicat în Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017. RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI Ep. 13 ATENȚIE!...scene șocante care pot afecta emoțional. Maglavid S-au complicat așa de mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
și sat este o fâșie de pământ lata de aproximativ trei kilometri la nivelul apei, inundabila, cu pădure pe unele locuri, mici lacuri pe alte locuri și cea mai mare parte teren argilos și nisipos pe care se dezvoltă o iarbă neinteresanta pentru animale. Este Lunca Dunării. Pe o latură este Dunărea, iar pe cealaltă latura începe un platou aflat la o înălțime de treizeci de metri deasupra apei și care nu mai coboară cât vezi cu ochii și mai departe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
și sat este o fâșie de pământ lata de aproximativ trei kilometri la nivelul apei, inundabila, cu pădure pe unele locuri, mici lacuri pe alte locuri și cea mai mare parte teren argilos și nisipos pe care se dezvoltă o iarbă neinteresanta pentru animale. Este Lunca Dunării. Pe o latură este Dunărea, iar pe cealaltă latura începe un platou aflat la o înălțime de treizeci de metri deasupra apei și care nu mai coboară cât vezi cu ochii și mai departe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
de șaizeci și cinci de ani este ca un spectacol. Focul s-a stins și activitatea, cu practică îndelungată, s-a întrerupt. Activitatea făcea parte dintr-o tradiție și o tradiție întreruptă cu greu se reinventează. Poate că nu creștem și aici iarbă cât casa, resturi de betoane, păduri sălbatice (...) pentru mult timp. Să sperăm că se va găsi unul cu idei, cu vocație de constructor ca să refacă ceva aici, fără actori sau figuranți ai unei ... Citește mai mult Viața că un spectacolUltimii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
de șaizeci și cinci de ani este ca un spectacol.Focul s-a stins și activitatea, cu practică îndelungată, s-a întrerupt. Activitatea făcea parte dintr-o tradiție și o tradiție întreruptă cu greu se reinventează. Poate că nu creștem și aici iarbă cât casa, resturi de betoane, păduri sălbatice (...) pentru mult timp.Să sperăm că se va găsi unul cu idei, cu vocație de constructor ca să refacă ceva aici, fără actori sau figuranți ai unei ... XXXII. LA ANUL FĂRĂ ÎNVÂRTELI, de Eugen
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
concert...Mergeam pe sub umbra unor goruni bătrâni care țineau pe vârfuri pânza albastră a cerului, spălăcită de-atâta lumină, printre care treceau leneși câțiva nori zdrențuiți spre apus. Lăsasem trăsura cu caii să pască și plecasem să mă tăvălesc pe iarbă; în urma mea, domnița Deleș plângea, am văzut-o cum i se scurgeau pe obraji lacrimile pe care din când în când le ștergea cu o batistă...Câțiva bivoli se bălăceau cu o mare lentoare în apa râului care curgea pe lângă
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
uliu se rotea nestingherit, dominând înălțimile. “Să mă duci în mijlocul pădurii, Mihaly-mi-a poruncit ea, ștergându-și ca un copil lacrimile- natura mă fascinează!” Am tăiat pădurea în două printr-un colnic drept și-am ajuns într-o poieniță cu o iarbă mare, doamna Deleș a coborât din trăsură și a luat-o prin acel fân desculță... Această poieniță aveam s-o revăd cu altă ocazie în destinul meu tragic și avea să-mi aducă aminte de aceste dulci și înșelătoare clipe
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
liber simțurilor, i-am rupt violent bluza, am sărutat-o sălbatic, mi-a venit la un moment dat chiar să-i trântesc câteva palme... Ce s-a întâmplat după aceea a fost o nebunie curată; nu știu cât am stat acolo pe iarbă tăcuți, fiecare cu gândurile rătăcite aiurea. La un moment dat doamna Deleș a chiuit îngrozitor: “Mihaly, privește!” M-am uitat și eu în locul cu pricina și am văzut, încolăcită la capul nostru o viperă uriașă cu capul întors spre noi
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
a „Punților de lumină” și ca scriitor și poet, recitând din versurile sale, care au început să fie selectate în volume, începând din 1999, când apărea Sub aripa Păsării Albastre. Valentin Marica prezintă noua sa carte de publicistică, intitulată sugestiv Iarba Golgotei, în care valorifică 40 de ani ai arhivei Radioului din Tg.-Mureș, un imens corpus amenințat de uitare. Trăim într-o epocă în care genurile publicisticii, de la eseu la interviu, își pierd puritatea clasică, iar tehnica avansată nu mai
UN STRĂLUCIT JUBILEU AL CĂRŢII LA TÂRGU-MUREŞ [Corola-blog/BlogPost/93535_a_94827]
-
a „Punților de lumină” și ca scriitor și poet, recitând din versurile sale, care au început să fie selectate în volume, începând din 1999, când apărea Sub aripa Păsării Albastre. Valentin Marica prezintă noua sa carte de publicistică, intitulată sugestiv Iarba Golgotei, în care valorifică 40 de ani ai arhivei Radioului din Tg.-Mureș, un imens corpus amenințat de uitare. Trăim într-o epocă în care genurile publicisticii, de la eseu la interviu, își pierd puritatea clasică, iar tehnica avansată nu mai
UN STRĂLUCIT JUBILEU AL CĂRŢII LA TÂRGU-MUREŞ [Corola-blog/BlogPost/93530_a_94822]
-
va entuziasma de debandada orientală fără s-o poată util mânui. Dau, spre folosința d-lui profesor, două scene caracteristice. Popescu se află într-un oraș din Germania. E căldură mare. Trecând printr-un parc, concetățeanul nostru o ia prin iarbă, pe la umbră. Un agent cu căutătură fioroasă strigă gros: - Verboten! D. Popescu (fugind repede pe alee, fâstâcit): - E “verboten”? Scuzați, n-am știut! Măi, ai dracului, ce ordine! Unde vezi așa ceva la București? Încă plin de emoție, d. Popescu scoate
George Călinescu despre nemti si români [Corola-blog/BlogPost/93627_a_94919]
-
se retrage de-andaratele, salutând mereu și bâlbâind: - Am înțeles, să trăiți, verboten, scuzați, vă rog... Măi, ai dracului, ce civilizație! Phi! Să fie la noi asta! A doua scenă se petrece la București, în Cișmigiu. D. Popescu calcă țanțoș pe iarbă. Un sergent (umil) - Conașule, să trăiți, nu-i voie! Popescu - Ce nu-i voie, mă? Sergenul - Nu-i voie, să trăiți, a se călca pe iarbă. Popescu (imperturbabil) - Da’, ce mă, e moșia ta? Sergentul - Nu e a mea, conașule
George Călinescu despre nemti si români [Corola-blog/BlogPost/93627_a_94919]
-
A doua scenă se petrece la București, în Cișmigiu. D. Popescu calcă țanțoș pe iarbă. Un sergent (umil) - Conașule, să trăiți, nu-i voie! Popescu - Ce nu-i voie, mă? Sergenul - Nu-i voie, să trăiți, a se călca pe iarbă. Popescu (imperturbabil) - Da’, ce mă, e moșia ta? Sergentul - Nu e a mea, conașule, da’ e orden! Popescu - Cum mă, pungașilor, d-aia plătim noi impozite, să nu putem călca pe iarbă verde? Sergentul (convins în parte și el, nemaiavând
George Călinescu despre nemti si români [Corola-blog/BlogPost/93627_a_94919]