9,802 matches
-
ansamblul presupozițiilor și al deciziilor care definesc această știință. De pildă, știința galileană a ales să excludă din cercetarea sa proprietățile subiective ale naturii pentru a nu reține din aceasta decât formele sale geometrizabile, singurele care se pretează unei determinări ideale și în acest fel "obiective". Am lăsat deja să se înțeleagă ce înseamnă darea la o parte a ființei-dăruite-subiectivității a naturii, a ființei-sensibile și corpropriate a acesteia și, în ultimă instanță, a subiectivității înseși în care Natura își află totuși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sine, ci reprezentarea sa goală, o semnificație, semnificația de a fi viața sau de a fi viață. Reprezentarea fenomenologică într-un corelat intențional a ceea ce este viu și conține astfel în sine esența vieții nu este decât surprinderea unei esențe ideale, surprinderea esenței transcendente a vieții, care nu se identifică nicidecum cu esența sa în mod originar vie, mai precis cu actualitatea fenomenologică a auto-afectării sale, ci doar o presupune. Orice semnificație care vizează viața sau se referă la ea într-
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de inteligibilitate a acestor fapte empirice i se substituie în acest fel ceva diferit, un număr, care devine semnificativ dacă putem să-l punem în raport de dependență cu alte numere și să facem să apară între ele o relație ideală ca și ele. Pentru aceasta vom delimita într-o societate dată grupele de vârstă, categoriile sociale etc., vom face socoteala de fiecare dată în funcție de aceste referințe, ne vom găsi în prezența unor legi, vom avea în mână elementele unei teorii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
învață ele oare despre sexualitate ceva ce nu știam deja, care să fie diferit de cunoașterea pe care fiecare o poartă în sine în calitate de fiind, dacă este adevărat că la această cunoaștere prealabilă și presupusă se raportează fiecare dintre determinările ideale din care este făcută știința? Oare nu această cunoaștere prealabilă, chipurile vagă și indeterminată (ea nu este astfel decât în ceea ce privește proiectul obiectivist al științei), este mai curând cea pe care se cuvine s-o aprofundăm, și aceasta într-o analiză
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
curând cea pe care se cuvine s-o aprofundăm, și aceasta într-o analiză filozofică? A înțelege un singur act erotic, independent de faptul de a ști când, cum, de câte ori, în ce condiții s-a produs acesta, independent de predicatele ideale pe care căutăm a i le atribui, nu ar însemna oare recunoașterea în el a esenței sale, relația, de pildă, a vieții transcendentale în mod absolut imanente, în mod absolut subiective, cu dublul său obiectiv incomprehensibil, cu acest corp anume
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acest subiect, cu puzderia lor de statistici, care știe că atâta la sută dintre tinerii americani au avut un raport homosexual înainte de a ajunge la vârsta cutare sau că "șapte la sută dintre francezi fac dragoste pe casa scării"? Predicația ideală a faptului uman nu înseamnă așadar decât sărăcirea sa progresivă, care ajunge la nivelul său extrem în tratarea matematică. Deoarece actul categorial matematic este un act pur formal, iar obiectul său este un obiect oarecare, se poate număra indiferent ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în cutare loc, în cutare circumstanță atâtea sinucideri sau atâtea acte sexuale poate oare adăuga un element oricât de mic cunoașterii noastre despre angoasă sau despre vârtejul în care se învăluie aceste "comportamente"? Nu este evident, dimpotrivă, că orice determinare ideală sau formală are drept efect tocmai respingerea acestei angoase ca și, la modul general, a tot ceea ce ține de experiența concretă a asemenea fenomene și le definește, adică subiectivitatea lor originară și insurmontabilă? Ba mai mult, nu această respingere este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
transcendentale ale vieții absolute și esența sa considerate, e-adevărat, potrivit existenței lor originare, așa cum se trăiesc și se încearcă ele însele în absoluitatea și deplinătatea concretizării lor, însă așa, cel puțin, cum se reprezintă ele sub aspectul unor esențe ideale? Oricât de ireale și de abstracte ar fi reprezentările sale (și astfel esențele înseși ca esențe ideale), ele rămân purtătoarele, în conținutul lor reprezentativ, proprietăților inerente modalităților vii ale subiectivității absolute și le exprimă pe acestea. Ca atare, ele nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și se încearcă ele însele în absoluitatea și deplinătatea concretizării lor, însă așa, cel puțin, cum se reprezintă ele sub aspectul unor esențe ideale? Oricât de ireale și de abstracte ar fi reprezentările sale (și astfel esențele înseși ca esențe ideale), ele rămân purtătoarele, în conținutul lor reprezentativ, proprietăților inerente modalităților vii ale subiectivității absolute și le exprimă pe acestea. Ca atare, ele nu au nimic de-a face cu determinările pur formale care rezultă din activitatea categorială a numerației, a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care le permite să definească obiectul lor, căruia nu îi adaugă nimic însă pe care îl repetă în nedeslușirea și indeterminarea sa cu privire la oricare dintre fenomenele pe care le înregistrează, pe care încearcă să le includă în rețeaua unei nomenclaturi ideale. În constituirea oricărei științe de acest fel se desfășoară așadar un dublu proces, ale cărui implicații este nimerit să le recunoaștem. În primul dintre acestea, care marchează trecerea la reprezentare, trăsătura ontologică decisivă a vieții, încercarea de sine în toate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
relație de unitate ne putem apuca să reperăm legile sau formele dispunerii lor, înainte de a le supune tratării matematice despre care se crede că este proprie oricărei științe. În cazul obiectului științelor umane, obiectivarea vieții transcendentale sub forma unei semnificații ideale atașate fenomenului și făcând din el un fenomen uman este, după cum s-a arătat, constitutivă acestui obiect, precum și caracterelor reținute din acesta, fie și numai în mod implicit caracterele temporalității, sensibilității, valorizării, afectivității, intersubiectivității etc. Aceste caractere sunt legate înaintea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
făcut să corespundă acestei umbre în fenomenul considerat obiectiv, ce anume va fi considerat în acesta ca echivalând cu aceasta, ca semnificant al său, ca reprezentativ a ceea ce este ea într-adevăr. Se pune problema de a construi sistemul echivalențelor ideale ale vieții, de vreme ce empiricul, primul dublu al acesteia, nu intră în sfera scientificității decât odată cu epoché-ul sensibilului și cu instituirea idealităților care permit doar ele o cunoaștere adecvată a acestuia. Contingența de care vorbim este în ultimă instanță cea a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
suprapună determinarea sa cantitativă, care, în ciuda formulării sale matematice, este la fel de aproximativă, de supusă hazardului, de convențională și de contingentă ca și determinarea calitativă. De fapt, nu munca vie și reală este cea pe care o măsurăm, a cărei expresie ideală riguroasă o producem; este vorba doar despre dublul său reprezentativ ireal, adică munca obiectivă. Nici măcar aceasta, la drept vorbind, ci timpul cât durează ea. Nu timpul real al duratei reale a muncii reale, durată care se identifică cu ea, ci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
așa cum nici munca obiectivă nu era decât reprezentarea muncii reale în această aceeași lume. Însă măsura timpului obiectiv care se scurge între ora 8 și prânz, între ora 14 și ora 18 și care se scrie "opt ore" măsură matematică ideală, obiectivă și care va fi adevărată pentru totdeauna -, această măsură anume nu măsoară nimic, nu surprinde nimic din munca efectivă, din munca vie a celor care muncesc: ei au stat opt ore la uzină, la birou, însă ce au făcut
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
curând, deoarece aceasta din urmă se cufundă în noaptea subiectivității sale absolute, principiul acestei valori va fi ceea ce i-a fost pur și simplu substituit, adică măsura obiectivă a timpului obiectiv al muncii obiective. Această măsură matematică determină toate entitățile ideale ale economiei politice valoare, bani, capital, profit, interes industrial, comercial, financiar, cu ratele lor respective în așa fel încât ele se situează toate pe același plan, au toate în acest fel același statut, cel, tocmai, al idealității, al irealității, în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale, când ea nu se mai confundă cu comportamentul practic al oamenilor care fac în mod spontan schimb de produse potrivit unei estimări aproximative, când ea a devenit o știință. În calitate de știință, economia politică este sistemul teoretic al echivalenților obiectivi ideali care au luat locul vieții, nicidecum pentru a o cunoaște această cunoaștere tocmai este iluzorie -, ci pentru că, și asta încă din stadiile cele mai primitive ale activității sale, viața avea nevoie de aceste repere pentru a se putea înfăptui și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
științei galileene aplicate omului, adevărul "științelor umane" în general ne izbește drept în față: pe de o parte, această știință nu se clădește decât printr-o serie de abstractizări pornind de la viață, în procesul care îi substituie acesteia echivalenții obiectivi ideali cuantificabili și matematizabili, în așa fel încât aceștia din urmă care constituie obiectele științei (munca drept muncă "abstractă", "socială", mai precis drept durată obiectivă a acestei munci obiective, valoarea drept reprezentant al acestei munci abstracte și, astfel, drept reprezentare a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în beneficiul altora mai semnificative, sau se străduiește să introducă noi parametri cu scopul de a obține ceea ce îi pare a fi o abordare mai precisă a fenomenelor studiate. În spiritul său nici măcar nu se conturează ideea că această abordare ideală nu privește decât reprezentații obiectivi ai vieții și niciodată pe aceasta din urmă. Singura capabilă a înțelege că a-i substitui vieții reprezentanți care se dau drept echivalenți ai săi este actul proto-fondator al economiei politice, ca și al oricărei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
doar teoretică, ea nu se mărginește doar la a arăta cum se construiește sistemul entităților economice muncă, valoare etc. care se prezintă ca echivalând cu viața și care, pe de altă parte, se pretează în obiectivitate la o determinare matematică ideală. Motivul pentru care are loc o astfel de substituire, construcția fantastică a acestui dublu ireal în care viața nu se "reprezintă" decât pierzându-se ne este sugerat tainic de geneza transcendentală a economiei politice: deoarece în Corpropriația originară a naturii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și pe locul unui principiu și unui nucleu de inteligibilitate. Istoria filozofiei nu mai este ea însăși decât istoria ideilor, o simplă facticitate cufundată într-o totalitate ea însăși empirică și comprehensibilă pornind de la ea. Cu toate acestea, în măsura în care universul ideal în ansamblul său este funcție a societății și a organizării sale prealabile, atunci Universitatea, unde se desfășoară acest univers și care se identifică în mod concret cu el, nu mai este nici ea decât un efect al acestei societăți și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
muzica aveau de obicei drept temă sacrul, în orice caz, sporirea puterilor vieții până la descoperirea exaltată a esenței sale. Mijlocul însuși era arta, adică trezirea acestor puteri prin mijlocirea sensibilității care le purta pe toate celelalte. Imaginea estetică, vizuală, sonoră, ideală era obiectul unei contemplații. Ea era ceea ce rămâne, la care revenim fără contenire pentru a ne face, în repetarea proceselor transcendentale care au dus la crearea sa, contemporanul său mai exact: a reproduce în sine aceste prestații, aceste puteri sporite
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sunt modelate de apartenența la anumite comunități etnice, regionale și religioase, ale căror valori pot fi diferite de cele ale societății predominante. Jean B. Elshtain (1991, p. 268) susține că „familia constituie precondiția oricărei forme de viață socială”, iar „un ideal specific al familiei este necesitatea de a crea o societate mai umană”. Mariajul nu este și nici nu a fost în primul rând o relație între doi oameni, ci posibilitatea perpetuării generațiilor. Rolurile și îndatoririle familiale sunt privite ca o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ei. În societatea contemporană, se recunoaște, din ce în ce mai vizibil, valoarea în sine a individului: Bineînțeles că în societatea noastră există relații între indivizi, se creează legături, se formează cupluri și familii... Dar aceste legături, cel puțin în principiu și în mod ideal, trebuie să fie în fiecare clipă dorite și reînnoite. De îndată ce le considerăm de la sine înțelese, naturale, ele ne alienează libertatea, deci adevărata natură care este de a fi indivizi (Pierre Manent, 2003, p. 224). Cel ce dă semnificație relațiilor în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
întâmplase: Creierul bunicului fusese uscat prin congelare. Congelându-le, spunea el, celulele și conținutul lor pot fi fixate într-o stare care se află extrem de aproape de cea vitală. în această privință alte metode de conservare sunt departe de a fi ideale. Celulele parcurg un număr de transformări morfologice și chimice. Dar la congelare are loc o întrerupere instantanee a proceselor vieții toate substanțele solubile rămân la locul unde se aflau în momentul fixării lor. Dispar doar vaporii de apă, nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ar vrea, ar putea să ne enumere sute de sfinți, numele lor, cum au trăit și mai ales cum au murit. S-a dedicat cu un zel pe care nici ea însăși nu-l înțelege studiului și descrierii sfințeniei umane ideale și catalogate cu grijă. Dar ultimele decenii nu a mai lucrat. Ogorul muncii ei a devenit pârloagă. Cu toate acestea, acum s-a ridicat - dacă îi e permis să se exprime așa - din scaunul ei de odihnă ca să pună punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]