1,242 matches
-
alcătuit volumul Al. Rosetti în evocări (1995). S-a impus în lumea literară cu deosebire prin activitatea de aproape o jumătate de secol ca redactor de revistă; un redactor erudit, discret, caracterizat de abnegație, tact, finețe, cu o memorie prodigioasă, „idealist până la exaltare” (Ioana Pârvulescu). „Ea a devenit - scrie Nicolae Manolescu - una cu hebdomadarul principal al Uniunii Scriitorilor. Spuneai «România literară», spuneai Andriana Fianu. Era, în felul ei, o instituție. Venea prima și pleca ultima din redacție. Știa tot ce se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286986_a_288315]
-
peste noapte. O serie de fenomene de continuitate ale vechiului regim sunt însă inevitabile. Detestabile, odioase, dar firești. Cine nu are percepția acestor realități face criza de dezadaptare psihologică de care vorbește întreaga carte a lui Octavian Paler. El este idealist și lucid în același timp. Situație, moral vorbind, care-l onorează. Nu mai puțin însă dintre cele mai incomode. Don Quijote putea fi român? Răspunsul este, categoric, negativ. Românul este lucid și sceptic, fără iluzii. Resemnat și fatalist, relativist (se poate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
la locura și pe Don Quijote. El n-are ce căuta în această zonă unde iluzia ratează invariabil (și ne vine să spunem) zi de zi, ceas de ceas și în proporții de masă. Nu o dată, Octavian Paler face figură de idealist inadaptabil, de izolat provincial inconformist. Pare uneori un personaj din Gârleanu, din Brătescu-Voinești, inhibat, neînțeles, retractil, izolat. Se regăsește în Don Quijote fiindcă acesta este un grandios iluzionist, invulnerabil la ridicol, cu nebunia gesturilor sublime în sânge. Ar dori, ca și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de o manevră de recuperare a lui Eliade în contul regimului din țară (care se poate să fi încercat să profite de inițiativa mea, dar nu cu voia mea). Pe de altă parte, în țară am fost atacat pentru că sunt idealist, antimarxist (ceea ce e riguros exact). în perioada aceea nu era comod. Am fost atacat în Scânteia și făcut praf în Revista de filosofie. S-a încercat într adevăr să i se ceară lui Eliade pentru că se acceptase publicarea acestei cărți
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
2005, p. 90. 95 În Vestea, VI, nr. 144, 1931. 96 Ș. Ciubotaru, Monografia orașului Botoșani, p. 254. 97 Emil Diaconescu, "Contribuția d-lui prof. N. Iorga pentru unitatea neamului", în Craiu Nou, I, nr. 3, 1919. 98 C. Iordăchescu, "Idealiștii", în Craiu Nou, I, nr. 4, 1919. 99 În Craiu Nou, I, nr. 5-6, 1919. 100 D.J.A.N. Suceava, Fond Prefectura județului Rădăuți, dosar 19/1938, fila 3. 101 Buletinul Asociațiunei Generale a Inginerilor din România (A.G.I.R.), nr.
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Un om politic prea curînd secerat, un creștin, un prieten". René Papoin, consilier municipal și secretar al Federației socialiste din Mayenne, îl descrie pentru Laval Demain ca pe un militant pasionat și sincer, "eu-ropean convins, cavaler, respectîndu-și adversarul de bună-credință, idealist, sentimental, luptător pentru eliberarea omului de toate servituțile sale. Ziarul Ouest-France îi laudă umanismul și activitatea în favoarea țărilor subdezvoltate: "...Ti-nerilor le plăcea verva lui caustică și entuziasmul, alții îl apreciau în primul rînd pe lansatorul de idei, pe "deschizătorul de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
să se întoarcă pentru a se bucura de presupusa ei inocență ; Libero, prietenul mai lucid, care încetase să viseze cînd a înțeles că nu era niciun sens de găsit în istorie și care se întoarce pe insulă locuit de furia idealiștilor decepționați ; în fine, Aurélie, sora lui Matthieu, arheolog, figură luminoasă, deși devenită cinică prin forța lucidității. În jurul lor, o preafrumoasă Corsica, împărțită între ritualurile tradiționale, adesea sumbre și primitive, și dezagregarea contemporană, adusă de invazia turistică și dezvoltarea nesătulei societăți
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ca sistem este imună la orice formă de ideologie, folosirea limbii sau limbajul, discursul, ca manifestări concrete ale limbii, sunt cele predispuse contaminării ideologice. Această idee reiese din afirmațiile lui Pecheux: „Sistemul limbii este același și pentru materialist și pentru idealist, pentru revoluționar și reacționar, pentru cel care dispune de o cunoaștere dată și pentru cel care nu dispune de ea. Nu rezultă de aici că aceste personaje vor avea același discurs: limba apare astfel ca o bază comună a proceselor
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
internă. Ea redefinea înțelesul și scopul politicii externe, și însăși modalitatea de a concepe relațiile externe. Disciplina relațiilor internaționale s-a născut cu această preocupare normativă pentru înțelegerea războiului și a păcii. Așa cum se va arăta ulterior mai în detaliu, idealiștii au găsit cauzele conflictelor armate nu în înclinația inerentă către război a mediului internațional, ci în prăbușirea irațională a potențialei comunități mondiale a națiunilor. Perioada idealistă interbelică a relațiilor internaționale a fost marcată de emergența criticii realiste și a disciplinei
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nici n-a stîrnit vreo contra-reacție a comunității internaționale. Sistemul s-a prăbușit în întregime cînd Germania nazistă a obținut prin presiune militară o parte din Cehoslovacia, o țară suverană. Ca o ironie, acest act a fost recunoscut în termenii idealiști ai autodeterminării, cu prilejul acordurilor de la München (1938), pe care marile puteri europene, cu excepția URSS, le-au semnat în speranța evitării unui conflict major. Propaganda Germaniei naziste a reușit să prindă în propria lor plasă puterile care au triumfat în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
politicii ar putea fi nu cel mai puternic, ci cel mai slab punct al cărții sale. Ideea lui Rob Walker că "orice analiză care îi așează în mod forțat pe Platon și pe Woodrow Wilson în aceeași categorie amorfă a "idealiștilor" este, în cel mai bun caz, perversă" (Walker 1980: 27) se aplică și conceptului său de realism, în care Machiavelli se întîlnește cu Marx și cu Hitler. Realismul apare ca o categorie reziduală, care reunește toți materialiștii economiei și ai
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
exactă a amestecului de realism și idealism pe care l-a folosit, nici să propună în mod pozitiv o politică coerentă. În încercarea sa de a reda lecțiile diplomatice ale trecutului, Morgenthau s-a împărțit între critica timpurie (1946) a idealiștilor, care confundaseră politica cu știința, și propria sa încercare de a detrona idealismul, revendicînd superioritatea științifică a realismului (1948, 1960). Rezultatul a fost o teorie care trebuia să creeze legături conceptuale între legile eterne ale naturii umane, trecînd prin ideea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
bine un obstacol, ca și o condiție pentru o ordine monetară internațională stabilă (Walter 1993: 78-79). Ca urmare, pentru a apăra teza că hegemonia este necesară și conduce la o ordine internațională liberală stabilă, Kindleberger are nevoie de un salt idealist la sacrificiile hegemoniei pentru interesul internațional (vezi pp. 157-59). Ideea că puterea dominantă ar renunța voluntar și permanent la controlul principalelor instrumente politice, deși o anumită ordine internațională ar fi mai costisitoare pentru ea, este prea puțin convingătoare pentru un
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
teorie realistă din economia politică internațională, o caracterizare ce ridică unele probleme, deși comparația cu realismul clasic, dar și cu neorealismul arată că această etichetare este corectă. Cu toate acestea, teoria stabilității hegemonice a ilustrat și cel mai neașteptat salt idealist al unui scriitor realist. Încercarea lui Kindleberger de a blama "pasagerii clandestini" europeni a produs o contradicție internă în teoria sa; astfel încît preocuparea legitimă a oamenilor de știință americani pentru politica externă a SUA i-a jucat o festă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
probleme, în care un stat se poate presupune că are sub control mijloacele cele mai eficace de influență. Comparativ cu neorealismul lui Waltz, teoria stabilității hegemonice contribuie în mod clar la extinderea sferei analizei și definește diferit granițele disciplinei. Saltul idealist al lui Kindleberger pentru a apăra interesele SUA cu ajutorul teoriei stabilității hegemonice Argumentînd că rolul conducător al Statelor Unite a fost în general benefic ordinii internaționale liberale, Kindleberger a stîrnit desigur o contradicție. După războiul din Vietnam, acest tip de argument
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sistemului Bretton-Woods și de a legitima ulterior cererea americanilor de împărțire a sarcinilor. Angajarea lui Kindleberger explică poate contra-dicția internă a teoriei sale: pentru a salva cauza Statelor Unite, teoria sa trebuia să se bazeze pe o asumpție centrală de tip idealist. Asumpția devine destul de vizibilă atunci cînd el le răspunde criticilor teoriei sale. El scria: "Sînt realist în ce privește regimurile. Mi se pare că energia pusă în mișcare de o putere hegemonică [...] se pierde destul de repede dacă nu este susținută printr-un
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
realiste ale scepticismului și prescripțiile politice într-o abordare rațională și științifică. Morgenthau a contribuit la salvarea Statelor Unite de idealism. Dar cum realismul devenise paradigma noii discipline, criteriile academice ale științelor sociale americane subminau din ce în ce mai mult unele dintre asumpțiile lui. Idealiștii erau poate îngroziți de ce făcuse realismul din disciplina relațiilor internaționale, dar și unii realiști au devenit îngrijorați de felul cum disciplina relațiilor interna-ționale influența realismul. Fundamentul antropologic al realismului, incomod tovarăș de drum al științei empirice, a fost înlăturat, o dată cu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
trebui să existe: este singurul ideal accesibil - dat fiind scepticismul îndreptățit. Destinul l-a păcălit pe Waltz, atunci cînd succesul său a lansat un program de cercetare care a subminat în cele din urmă scepticismul, nu pentru că a oferit argumente idealiștilor, ci pentru că a neglijat cu totul atitudinile etice. În fața literaturii interdependenței, mai înclinată spre idealism, versiunea sa era menită să salveze o versiune mai restrînsă a scepticismului realist, anume materialismul puterii (pentru aceasta și ceea ce urmează, vezi cap. 9). Referințele
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
scopul științei politice ca fiind crearea unei ordini bune, de obicei bazată pe o concepție religioasă sau umanistă asupra naturii umane. Această metateorie corespunde perfect primului stadiu al disciplinei relațiilor internaționale, cînd aceasta și-a căpătat statutul de disciplină independentă. Idealiștii din perioada interbelică (capitolul 2) urmăresc pacea internațională și își bazează încercarea de a o obține pe o viziune specifică asupra omului ca ființă rațională. În replică, unii realiști din prima perioadă s-au referit de asemenea la fundamentele antropologice
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Herring jr., George C. (1973) Aid to Russia, 1941-1946: Strategy, Diplomacy, the Origins of the Cold War, New York: Columbia University Press. Herrmann, C.F. (ed.) (1972) International Crisis: Insights from Behavioural Research, London: Collier-Macmillan and New York: Free Press. Herz, John (1950) 'Idealist Internationalism and the Security Dilemma', World Politics II, pp. 157-80. Hodgson, Geoffrey M. (1988) Economics and Institutions: A Manifesto for a Modern Institutional Economics, Cambridge: Polity Press. Hoffman, Mark (1991) 'Restructuring, Reconstruction, Reinscription, Rearticulation: Four Voices in Critical International Theory
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
22-9. -(1989) Non-governmental Interactions among Social Formations as the Bridge between the Structuralist Theory of the State and the Study of International Relations, London: London School of Economics and Political Science, PhD thesis. -and Brook M. Blair (1993) 'On the idealist origins of the realist theory of international relations', Review of International Studies 19, 4 (October), pp. 385-99. Palma, Gabriel (1980) 'Dependency and Development: A Critical Overview', in Dudley Seers (ed.) Dependency Theory: A Critical Reassessment, London: Frances Pinter, pp. 20-73
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pe Mite, femeie care, ca orice femeie, vrea totuși să fie dorită întreagă, cu sufletul și cu trupul deopotrivă. Zadarnică dorință: când nu e "fetișist" (poetul adoră ba brațul, ba rochia femeii), amorul bărbatului (care e o conștiință scindată) devine... "idealist", având în vedere că îndrăgostitul dorește ca împreunarea "să nu se facă prin organele de evacuare, într-o promiscuitate jignitoare de funcțiuni, ci prin organele superioare ale facultăților intelectuale: iubirea să stea din împerecherea a două suflete ca două flori
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și creativitate, într-o epocă (cea interbelică) deloc lipsită de prejudecăți. Interesant e că nici Călinescu nu s-a lăsat mai prejos. În sclipitorul eseu intitulat Poezia "realelor", de pildă, el împarte scriitorii (în funcție de "sexualitatea" lor) în două mari categorii: "idealiștii" și "realiștii", primii având o viziune dualistă, gnostică (asemeni lui Lovinescu), din perspectiva căreia condamnă realitatea (întrupare a răului absolut), pe când ceilalți sunt moniști și înclină spre anularea contradicțiilor dintre suflet și trup, "realitate" și "idee". Or, dacă e să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
trebuie să fie "realist" id est să creadă în realitatea "ideii", și numai din unghiul acesta va fi el îndreptățit să privească viața, per speculum et in aenigmate. Din păcate, artistul român nu procedează cu înțelepciune și devine (atunci când devine) "idealist", adică incapabil să vadă legăturile ascunse dintre cele două lumi, percepute ca ireconciliabile. Scoțându-l pe Eminescu din joc, pe motiv că e un poet "prea mare", ce ilustrează toate nuanțele posibile ale erotismului, Călinescu reproșează creatorului autohton misoginismul, suficiența
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
noștri de azi. Critica adresată poeților și prozatorilor nu-i privește Însă numai pe ei, ci și pe lingviști, deși În alt sens. Cu rare excepții, studiul limbii literare n-a fost abordat În direct de lingviștii români. (Ă). Caracterul idealist al concepției dezvoltate În lingvistica occidentală de elevii lui F. de Saussure a fost demascat de I.V. Stalin În genialele sale studii asupra marxismului În lingvistică. I.V. Stalin arătând că vocabularul reflectă direct activitatea productivă a omului și În general
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]