KorAP: Find »[drukola/base=idiot & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...71 >

1,774 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

ca să-mi petrec vacanța mare cu mîna pe lopata pentru mortar și pe firul cu plumb! Iar mama zîmbea! Așezat alături de ea pe un scăunel capitonat, străduindu-mă să nu-mi mișc picioarele, eram vexat, jignit, furios. În mod vizibil idiotul ăla nu bănuise nici o clipă bravele Întrebări pe care mi le punea tribunalul lăuntric al conștiinței, iar mama Îl aproba, Îi mulțumea! Eram umilit pînă În străfundul sufletului. Nu eram lipsit de un anume simț al bricolajului - știam să tai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
află acolo. Așteaptă cumva ca eu să dau ortul popii pentru a o face pe Felice Bauer nr. 2 și a se grăbi să vîndă toată corespondența de la mine, astfel Încît nimeni să nu se mai Îndoiască de cît de idiot eram? Astfel Încît oricine să-l ia peste picior pe cel care Îi povestea cuminte vizitele la muzeul Luvru În loc să-i scrie că aștepta cu nerăbdare să se culce cu ea În weekend-ul următor? (Îl aud pe Zscharnack foindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Nu sînt chiar fitecine!“. Cuvîntul „frică“ nu e cel mai potrivit. Luptam atît de mult cu dorințele mele indecente de atotputernicie Încît nu mai aveam putere pentru altceva. Nu gîndeam: „Faceți-mi loc!“, ci: „Ștergeți-o de aici, bandă de idioți! În genunchi! În genunchi În fața Înălțimii Sale Eu Însumi!“. CÎt o binecuvîntez pe mama că a aruncat toate scrisorile pe care i le-am trimis tatei! O Înțelepciune de femeie sfîntă! Nu-i place să răscolească trecutul. Îi dau dreptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

trebuie să fii feciorul pălărierului, zise Jorge, fără răutate. Tata vorbește mult despre tine În ultimul timp. — Din cauza noutății. Sper să nu mi-o iei În nume de rău. Sub mutrișoara asta de știe-tot băgăcios, nu sînt chiar atît de idiot cum par. Jorge Îi zîmbi. Julián se gîndi că zîmbea ca un om care nu are prieteni, cu gratitudine. — Vino. Am să-ți arăt restul casei. Lăsară În urmă biblioteca și se Îndreptară spre intrarea principală, mergînd Înspre grădini. CÎnd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

Idiotul PARTEA I Itc "I" Întrun sfârșit de noiembrie, pe moină, un tren al căii ferate Petersburg-Varșovia se apropia în viteză de Petersburg. Era atâta umezeală și ceață, încât cu greu se luminase de ziuă; pe fereastra vagonului de-abia se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
întâi o guvernantă, apoi un pedagog; de altfel, prințul declară că, deși își amintește totul, poate explica satisfăcător doar puține lucruri, deoarece de foarte multe dintre ele nu-și dădea seama. Frecventele crize ale bolii făcuseră din el aproape un idiot (prințul chiar așa spuse: un idiot). Povesti, în sfârșit, că Pavlișcev se întâlnise odată la Berlin cu profesorul Schneider, un elvețian care se ocupă tocmai de aceste maladii, are un stabiliment în Elveția, în cantonul Valais, face cure prin metode

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de altfel, prințul declară că, deși își amintește totul, poate explica satisfăcător doar puține lucruri, deoarece de foarte multe dintre ele nu-și dădea seama. Frecventele crize ale bolii făcuseră din el aproape un idiot (prințul chiar așa spuse: un idiot). Povesti, în sfârșit, că Pavlișcev se întâlnise odată la Berlin cu profesorul Schneider, un elvețian care se ocupă tocmai de aceste maladii, are un stabiliment în Elveția, în cantonul Valais, face cure prin metode personale, cu băi reci și gimnastică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în sufrageria soției. Vtc "V" Generăleasa ținea foarte mult la originea ei. Mare-i fu surpriza când, fără nici o pregătire prealabilă, află că acest cneaz Mâșkin, ultimul din spița lui, despre care auzise deja câte ceva, nu e decât un jalnic idiot, aproape un cerșetor și, de sărac ce e, primește de pomană. Generalul mizase pe efectul celor spuse, ca să-i trezească interesul și să-i abată gândurile într-o cu totul altă direcție. În situațiile extreme, generăleasa făcea de obicei ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
puternică... dădu prințul să înceapă. Uite, îl susținu nerăbdătoare Lizaveta Prokofievna, adresându-li-se fetelor, a și început. — Maman, măcar lasă-l să vorbească, o opri Alexandra. Acest prinț poate că e mare șmecher, dar în nici un caz nu e idiot, îi șopti ea Aglaiei. Cred că așa-i, și eu tot așa văd lucrurile, îi răspunse Aglaia. Și-i o mârșăvie din partea lui că joacă teatru. Oare o fi sperând să câștige ceva din asta? — Prima impresie a fost foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
m-am decis să fiu cu toți politicos și sincer; doar nimeni nu va pretinde mai mult de la mine. Și în această privință, poate, voi fi luat drept copil, dar nu-i nimic! Mereu, cine știe de ce, sunt luat drept idiot; ce-i drept, cândva am fost atât de bolnav, încât chiar semănam a idiot, dar ce fel de idiot sunt acum, când îmi dau singur seama că sunt luat drept idiot? Intru undeva și mă gândesc: „Iată, ei mă iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pretinde mai mult de la mine. Și în această privință, poate, voi fi luat drept copil, dar nu-i nimic! Mereu, cine știe de ce, sunt luat drept idiot; ce-i drept, cândva am fost atât de bolnav, încât chiar semănam a idiot, dar ce fel de idiot sunt acum, când îmi dau singur seama că sunt luat drept idiot? Intru undeva și mă gândesc: „Iată, ei mă iau drept idiot, însă eu totuși sunt inteligent, lucru pe care ei nici nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Și în această privință, poate, voi fi luat drept copil, dar nu-i nimic! Mereu, cine știe de ce, sunt luat drept idiot; ce-i drept, cândva am fost atât de bolnav, încât chiar semănam a idiot, dar ce fel de idiot sunt acum, când îmi dau singur seama că sunt luat drept idiot? Intru undeva și mă gândesc: „Iată, ei mă iau drept idiot, însă eu totuși sunt inteligent, lucru pe care ei nici nu-l bănuiesc...“ Am adeseori acest gând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-i nimic! Mereu, cine știe de ce, sunt luat drept idiot; ce-i drept, cândva am fost atât de bolnav, încât chiar semănam a idiot, dar ce fel de idiot sunt acum, când îmi dau singur seama că sunt luat drept idiot? Intru undeva și mă gândesc: „Iată, ei mă iau drept idiot, însă eu totuși sunt inteligent, lucru pe care ei nici nu-l bănuiesc...“ Am adeseori acest gând. De-abia la Berlin, când am primit din sat câteva mici scrisori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-i drept, cândva am fost atât de bolnav, încât chiar semănam a idiot, dar ce fel de idiot sunt acum, când îmi dau singur seama că sunt luat drept idiot? Intru undeva și mă gândesc: „Iată, ei mă iau drept idiot, însă eu totuși sunt inteligent, lucru pe care ei nici nu-l bănuiesc...“ Am adeseori acest gând. De-abia la Berlin, când am primit din sat câteva mici scrisori, pe care copiii apucaseră să mi le trimită, am înțeles ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
societatea pe acțiuni. Rămase perplex când prințul îi ceru portretul și îi povesti în ce fel se aflase de portret în salonul generălesei. — E-e-eh! Trebuia să vă dați drumul la gură! strigă el cu ciudă răutăcioasă. Doar nu știți nimic... Idiotul! mormăi el ca pentru sine. — Sunt vinovat, dar am făcut-o fără să vreau; pur și simplu așa a venit vorba. Am zis că Aglaia e aproape la fel de frumoasă ca Nastasia Filippovna. Ganea îl rugă să-i relateze totul mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în cel mai înalt grad sigur de faptul că acesta nu-i decât o nulitate. Însă deodată își luă seama și își veni în fire. — Dar în ce mod, i se adresă el brusc prințului, în ce mod dumneavoastră (un idiot! adăugă în sinea lui) i-ați câștigat încrederea la două ore după ce ați făcut cunoștință? Cum? Pe lângă toate chinurile lui, numai gelozia mai lipsea, iar aceasta îl înțepă pe neașteptate drept în inimă. — Asta chiar că n-aș putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
i-a arătat bătrânei biletul? — Pot să vă garantez că nu i l-a arătat. Tot timpul am fost acolo; de fapt, nici nu a avut când s-o facă. — Da, poate că n-ați băgat ceva de seamă... O! Idiot blestemat! exclamă Ganea, ieșindu-și cu totul din fire. Nici să povestească ceva nu se pricepe! Începând o dată să vorbească urât și neîntâmpinând rezistență, Ganea își pierdea treptat toată stăpânirea de sine, cum se întâmplă adesea cu unii oameni. Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ca o momâie, privind-o; când ea izbucni în râs, zâmbi și el, însă tot nu-și putea mișca limba. În prima clipă, când îi deschisese ușa, era palid, însă acum sângele îi năvăli subit în obraji. — Ce-i cu idiotul ăsta? strigă furioasă Nastasia Filippovna, bătând din picior. Hei, unde te duci? Pe cine o să anunți? Pe Nastasia Filippovna, bâigui prințul. — Cum de mă cunoști? îl întrebă ea repede. Nu te-am văzut niciodată! Du-te și anunță... Ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
amândoi cu sinceritate. — Nu mi-am închipuit deloc, deloc că sunteți așa, spuse, în sfârșit, prințul, oftând din greu. Credeam că nu sunteți... capabil... — Să-mi recunosc vina?... De unde și până unde am scos-o eu mai înainte că sunteți idiot? Remarcați ceea ce alții nu remarcă niciodată. Cu dumneavoastră s-ar putea vorbi atâtea, dar... mai bine tac! — Iată cui trebuie să-i mai cereți iertare, spuse prințul, arătând spre Varia. — Nu, în cazul acesta am de-a face cu dușmani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
banii la ruletă, ai căror tați erau nevoiți să slujească în armată ca iuncheri și locotenenți, murind de obicei în timp ce erau judecați din pricina unei inocente găuri făcute în buzunarul statului și ai căror copii, precum eroul povestirii noastre, sau cresc idioți, sau ajung autorii unor delicte de drept comun, pentru care, de altfel, cu scop de povățuire și îndreptare, sunt achitați de către jurați; sau, în sfârșit, termină prin faptul că scornesc una dintre acele anecdote care uluiesc publicul și fac de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
copilul nostru de suflet nu a învățat să vorbească în nici o limbă, fără s-o excludem nici pe cea rusă. Ultima împrejurare e, de altfel, scuzabilă. În sfârșit, în capul iobăgesc al lui P. și-a făcut loc fantezia că idiotului ar putea să i se toarne minte cu lingura în Elveția, fantezie, de altfel, logică: trântorul și proprietarul putea, firește, să-și imagineze că, pe bani, chiar mintea poate fi cumpărată la piață, mai ales în Elveția. S-au scurs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să-și imagineze că, pe bani, chiar mintea poate fi cumpărată la piață, mai ales în Elveția. S-au scurs cinci ani de tratament în Elveția, la un profesor celebru, și bani s-au cheltuit mii și mii: se înțelege, idiotul nu s-a deșteptat, dar se zice că totuși a început să semene a om, cu chiu cu vai, desigur. Deodată P. moare subit. Firește, nu lasă nici un testament; ca de obicei, treburile sunt în neorânduială, apar o mulțime de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mulțime de prieteni și amici, s-au găsit chiar și rubedenii, dar mai ales puzderie de domnișoare de familie bună, doritoare și însetate să se căsătorească legitim, și chiar că nu puteau râvni la o partidă mai reușită: aristocrat, milionar, idiot - toate calitățile de-a valma, un astfel de soț nu mai găsești nici căutând cu lumânarea, nici la comandă nu ți-l face nimeni!...“ Asta... asta chiar că n-o mai înțeleg! strigă Ivan Feodorovici, ajuns la cel mai înalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
făcută în gura mare, când erau de față și persoane străine. „Trebuia să am răbdare și să-i ofer banii mâine, între patru ochi, se gândi imediat prințul, însă acum greșeala nu mai poate fi îndreptată! Da, sunt idiot, un idiot veritabil!“ își dădu el verdictul în sinea lui, într-o criză de rușine și nespusă întristare. Între timp, Gavrila Ardalionovici, care până atunci stătuse deoparte și tăcuse cu încăpățânare, ieși în față la invitația prințului, se opri lângă el, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
sunt vinovat, spui, că am îndrăznit să vă ofer capital“... iar tu, fanfaronule, mai ai curajul să râzi! se repezi ea deodată la nepotul lui Lebedev - „noi, cică, refuzăm capitalul, noi pretindem, nu cerem!“ Ca și cum n-ar ști precis că idiotul ăsta chiar mâine se va târî la ei, ca să le ofere prietenia și banii lui! Nu-i așa că o să te duci? Te duci sau nu? Mă duc, rosti prințul cu vocea înceată și smerită. — Ați auzit! Păi tu tocmai pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]