1,395 matches
-
sticlind că de o convingere sacrè, Sfântă Fecioarè mè cheamè! De unde știi? îl întreb, Asta se simte, Matei! E mai greu de explicat, dar un lucru e sigur! În cazul credinței, trebuie sè primeze simțirea și nimic altceva! Are dreptate Ilarie! Nu-l contrazic și, totuși, nu-i, oare, credința un fel de somnambulism al rațiunii de care se servește sufletul, tèinuind fațè de noi înșine planul de întoarcere la patria pierdutè de dinaintea nașterii noastre, un plan inuman și metafizic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de dinaintea nașterii noastre, un plan inuman și metafizic pe care, în secret, îl nutrește împotriva noastrè și a vesmântului de carne în care a fost azvârlit, neținând cont de viață noastrè de aici? Aceste gânduri nu i le împèrtèșesc lui Ilarie, mulțumindu-mè sè-l ascult ca si cum i-aș dă dreptate, dar, în sinea mea, continuând firul gândurilor, îmi propun că, în cadrul sistemului de configurare a platformei STM, sè analizez și influența acestui server oglindè, sufeltul metafizic, si sè testez capacitatea lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
continuând firul gândurilor, îmi propun că, în cadrul sistemului de configurare a platformei STM, sè analizez și influența acestui server oglindè, sufeltul metafizic, si sè testez capacitatea lui de a crea linii de comandè suplimentare, adiacente și autarhice sistemului de bazè, Ilarie se înfierbântè, de parcè mi-ar auzi gândurile, contrazicându-mè, Matei, ascultè-ți, mai întâi, sufletul! Nu trebuie sè ne folosim numai urechile pentru a auzi chemarea cea adevèratè! Fiecèrui simt din sistemul anatomic de simțuri îi corespunde unul similar în sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
strèine, un miros pe care numai prezența lui AnM îl face sè disparè, joi seara, de pildè, când a fost la mine, apariția ei fècând sè se risipeascè în aer acest miros, Vreau sè scriu un e-mail! îl anunț pe Ilarie, încercând sè risipesc starea asta de vrajè stânjenitoare pe care prezența lui mi-o inspirè în permanențè, Te rog! el se îndepèrteazè ascultètor în întunericul din spatele biroului meu, Sunt pandit de un înger, mè gândesc în timp ce scriu, sau de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
permanențè, Te rog! el se îndepèrteazè ascultètor în întunericul din spatele biroului meu, Sunt pandit de un înger, mè gândesc în timp ce scriu, sau de un demon, totuna, E duminicè dimineață! mè întâmpinè, mirându-se, portarul de la Institut, nu e tatèl lui Ilarie, e celèlalt portar, Da, am venit sè lucrez puțin! Nu stau mult! îi explic eu, apoi urc la mine în birou, Ioana mi-a propus sè ieșim astèzi, undeva în oraș, dar eu am refuzat-o tandru pretextând cè mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
chestionare așa cum cerea Regulamentul Poliției Franceze din anul curent 1855. Când au aflat că vin din Brăila, m-au tratat ca pe un oaspete ales, bucurându-se nespus că le vizitez Capitala deja înfrățită cu Orașul Nostru de pe vremea lui Ilarie Voronca și Panait Istrati, care aveau să bântuie în viitor prin orașul-lumină, evaluând în operele lor omul ca posesor al măreței sale nimicnicii, exprimată prin fapte înălțătoare care conferă aure de Zei unor destine lăsate la voia întâmplării, vor explora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din joc și rânjeau. Hai Dragoș! își continua Ciurea zeflemeaua. Dă fuga la gard! Fă ceva! Nu poți lăsa fata fără niciun răspuns! Departe de a se supăra, Viviana dispărea, amuzându-se, pe după zidul de cărămidă al școlii dinspre strada Ilarie Chendi. Dragoș ar fi vrut să-l șteargă pe Ciurea de pe fața pământului. Și o dată cu el, să-i șteargă pe toți ceilalți. Nu reușea decât să se îmbibe de ură. Și totuși, în toiul orbirii sale provocate de ură, într-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fronturi. Personalități puternice, mai apropiați de spiritul popular și de „tradiția autohtonă”, atipicii, „neefeminații” Arghezi și Minulescu vor fi acceptați, către 1911-1912, de criticii antisimboliști cu o reală comprehensiune estetică (G. Ibrăileanu îndeosebi, dar și Ion Trivale, Mihail Dragomirescu sau Ilarie Chendi). Recuperarea lui Arghezi și de către linia ruralismului demofil al Vieții românești, situarea ambiguă a lui D. Anghel pe linia unui „moldovenism” nostalgic, articolele naționaliste ale lui Ștefan Petică (între acestea, cel despre „Naționalitatea în artă”), redimensionarea modernistă a eminescianismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inclusiv la cele mai conservatoare și mai tradiționaliste (Sămănătorul cu D. Anghel și I. Minulescu, Viața românească cu D. Anghel, I. Minulescu și T. Arghezi, Convorbiri critice cu I. Minulescu, Al.T. Stamatiad și N. Davidescu, Viața literară a lui Ilarie Chendi cu I. Minulescu ș.a), fără a mai vorbi de colaborările „pe toate fronturile” ale unor N. Davidescu și N.D. Cocea, indică o diseminare a modernității artistice, care va sfîrși prin a ocupa, după război, prim-planul (pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e plasată ca editorial în primul număr al Vieții sociale: „O! dă-mi puterea să scufund/ O lume veche, lîncezîndă,/ Și să țîșnească-apoi din fund/ O alta, limpede și blîndă”) începuse să fie apreciat și de critica, pînă atunci, ostilă. Ilarie Chendi în Tribuna, G. Ibrăileanu în Viața românească salutaseră vigurosul său talent. Semnificativ e faptul că, deși apropiat (pe linie ideologică) pînă prin 1910 de Viața românească, Cocea se delimitează de poporanism pe criterii estetice (deși, nu numai...), intrînd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fără ieșire... Atît în cazul lor, cît și în cel al lui Tzara, Fondane sau Ionesco, „inadaptarea” la condiția periferică a fost depășită printr-o ruptură modernă, voluntaristă, prin evadarea în universalitate... Un descendent mai tînăr al simbolismului moldav este Ilarie Voronca, și el expatriat mai tîrziu (după o lungă „navetă” avangardistă) în Franța. Debutul său editorial din 1923, cu volumul Restriști, arată un melancolic, puternic influențat de poezia „de sanatoriu” a lui Bacovia și Camil Baltazar, poet al tristeților provinciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
interfață a colaborării dintre arte. Este de ajuns să ne gîndim la cooperările Iser - Minulescu și Iser - Arghezi, Adrian Maniu - Th. Pallady, Marcel Iancu - Ion Vinea - Tristan Tzara și, după război, Marcel Iancu - Ion Vinea - Jacques G. Costin - Milița Petrașcu, Ilarie Voronca - Victor Brauner, Ilarie Voronca - Brâncuși - Robert Delaunay etc. În siaj francez (dar nu numai), ia naștere o „critică a poeților” opusă instituției critice denunțate drept mediocră, obtuz-conservatoare, provincială, didactică, explicativă și pozitivist-clasificatoare. În ceea ce-l privește pe Tudor Arghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arte. Este de ajuns să ne gîndim la cooperările Iser - Minulescu și Iser - Arghezi, Adrian Maniu - Th. Pallady, Marcel Iancu - Ion Vinea - Tristan Tzara și, după război, Marcel Iancu - Ion Vinea - Jacques G. Costin - Milița Petrașcu, Ilarie Voronca - Victor Brauner, Ilarie Voronca - Brâncuși - Robert Delaunay etc. În siaj francez (dar nu numai), ia naștere o „critică a poeților” opusă instituției critice denunțate drept mediocră, obtuz-conservatoare, provincială, didactică, explicativă și pozitivist-clasificatoare. În ceea ce-l privește pe Tudor Arghezi, după război, preocupările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de critică plastică vizînd încurajarea artiștilor independenți și novatori lasă locul sprijinirii autorilor de avangardă. În revistele înființate de poet vor fi publicați majoritatea lor: de la Urmuz, pe care îl „debutează” în Cugetul românesc, pînă la Geo Bogza, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Jonathan X. Uranus ș.a., găzduiți consecvent în liliputana Bilete de papagal (revistă al cărei format este, el însuși, „avangardist”), chiar dacă Arghezi se va ține la distanță de militantismul dogmatic al radicalilor care îl „curtează”. În aceeași perioadă, Guillaume Apollinaire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Vinea: nn promotor critic al postsimbolismului Nu există, în această etapă, nici un centru de autoritate critică al noilor orientări apt să trieze corespunzător o producție literară eterogenă: faptul devine alarmant chiar pentru unii simboliști. N. Iorga, G. Ibrăileanu, M. Dragomirescu, Ilarie Chendi, Ion Trivale erau, în forme diferite, adepți ai tradiționalismului ruralizant și/sau adversari ai modernității „înstrăinate”. Apologet declarativ al „poeziei orașelor” și al „sufletului nou în literatură”, mentorul Vieții noi, Ovid Densusianu era un academist neoclasic, fără prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
liberalism burghez), ci și de sensibilități artistice incompatibile. Oricum, dincolo de tonul pamfletar și de parti-pris-urile evidente, obiecțiile „contimporane” cu privire la dubioasele simpatii ale criticului sînt - privite din unghi modernist - valabile. În schimb, în nr. 12 al revistei Integral, la rubrica „Note-cărți-reviste”, Ilarie Voronca (încurajat la debut de Lovinescu, căruia tînărul Eduard Marcus îi datorează și pseudonimul) semnala entuziast apariția Istoriei civilizației române moderne: „Primele două volume, din cele șase consacrate ideologiei contimporane, ale D-lui E. Lovinescu (...) constituie un efort prețios - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românești, cuvînt-înainte de Marco Cugno, postfață de Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela 45, Pitești, 2004)? Cîtuși de puțin. Integral se situa, în acel moment, pe poziții avangardiste mai radicale. Iar relațiile personale cu E. Lovinescu ale lui Ion Vinea, respectiv Ilarie Voronca, primează în raport cu programele revistelor la care aceștia din urmă activează... În cei aproape zece ani de existență, Contimporanul va deveni o interfață intelectuală, un intermediar între modernismul moderat al Sburătorului, expresionismul autohtonist și neo-bizantinismul de la Gîndirea, stînga ruralistă - colorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sub numele de „prințul roșu”, pe atunci - încă - membru al Partidului Țărănesc Democrat condus de dr. Nicolae Lupu. Ultima fuziune va fi însă o victorie à la Pyrrhus, căci redactorul-șef Stephan Roll - alias Gh. Dinu - va fonda imediat, alături de Ilarie Voronca și de disidentul „contimporan” Maxy, o nouă revistă (Integral), mai combativă, în care eclectismul lax al Contimporanului (centrat pe abstracționism și nonfigurativism) lasă loc unei „sinteze” avangardiste mai coerente și mai agresive. Potrivit lui Marin Mincu (1983), avem de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
perioadă, v. Opere IV. Publicistica, ediție critică, note și comentarii de Elena Zaharia-Filipaș, București, 2001). O recenzie a aceluiași Vinea despre Mercure de France și despre comentariile elogioase ale lui A. de Montandon cu privire la Șt. O. Iosif, Panait Cerna și Ilarie Chendi reține atenția prin antifraza sarcastică: „Să ne felicităm totuși că avem pe cineva care să amintească mai departe că Belgia Orientului există” (Rampa, an II, nr. 525, 29 septembrie 1913). Oricum, acțiunea lui vizează deopotrivă pătrunderea literaturii române în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poezia expresionistă germană (August Stramm, Stefan George). Pe de altă parte, avangardiști minori precum Romulus Dianu, Sergiu Dan, Filip Corsa (autoare de improvizații teribiliste, vioi-matematizate), Al. Tudor-Miu (viitorul coleg al lui Geo Bogza de la revista Urmuz), dar și - ocazional - Ilarie Voronca, Mihail Cosma și Stephan Roll (Gheorghe Dinu) dau publicației, prin poemele lor citadinist-cosmopolite, pline de rupturi, arbitrarietăți și stridențe, o identitate ceva mai bine precizată. Un autor în felul său simptomatic pentru linia revistei este ortodoxistul Sandu Tudor: poemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Lothar Schreier, iar comediantul George Ciprian a citit din „paginile bizare” ale lui Urmuz. Au fost citite, de asemenea, poeme de F.T. Marinetti, Ardengo Soficci, Max Jacob, Guillaume Apollinaire, Philippe Soupault, André Breton, Georges Linze, Tristan Tzara, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Ludwig Kassak, Tàmas Aladar, Serghei Esenin, Scarlat Callimachi — un adevărat cocktail reprezentînd tendințele „novatoare” ale momentului. Manifestarea a fost deschisă de către Eugen Filotti, directorul noii serii a Cuvîntului liber, om de stînga și prieten apropiat al lui Ion Vinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e încadrat între traducerea manifestului marinettian „Cuvinte în libertate“ și un text în limba germană de Hans Arp (Die Blumensphynx). Alte vecinătăți sînt: două ilustrații de Marcel Iancu, un poem de Ion Vinea („Alții“, datat 1920) și un poem de Ilarie Voronca („futuristul” „Cloroform“: „În suburbie cinematograf și bordel iată/geometria orașului logaritm stelar vals/ Pe fire electrice soneria Europei țipînd fals/ Luntre și pasăre de azur viziune descuiată”). În consonanță cu Marcel Iancu, dar mult mai confuz, autorul articolului stabilește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
manifestul lui Mihail Cosma, „De la Futurism la integralism“, publicat în nr. 6-7 al revistei Integral, era exprimat un crez asemănător: „cu pași giganți și siguri ne îndreptăm către o incandescentă epocă de clasicism”, iar în primul număr al aceleiași publicații, Ilarie Voronca pleda pentru „ordinea sintetică, clasică, integrală”, opusă „dezordinei“ bolnave, romantice, suprarealiste...). Refuzul „romantismului”, al stilurilor ornamentale, al tradiționalismului, paseismului și localismului constituie, după cum se vede, axul acestui credo. Tendințele majore ale evoluției societății conduc, în opinia autorului, spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
quand la révolution de la sensibilité, la vraie? - cea mai acută critică estetică din interior a avangardismului autohton. E de presupus că „mesajul” îi viza pe cei mai radicali, dar și pe cei mai mimetici insurgenți futuriști: Mihail Cosma, Gheorghe Dinu, Ilarie Voronca. În numărul 37-38, o notiță a lui Vinea anunța un număr special dedicat literaturii pornografice „în decursul veacurilor”, cu texte de Margueritte Crissay sau Cassanova, care „vor duce tirajul nostru la 2.000 de exemplare” (publicația avea doar cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la Integral, St. Roll și M. Cosma), toate acestea vor duce la ruptura - anunțată - dintre Contimporanul și unu. Sfîrșitul primei avangarde va fi parafat însă abia prin ruptura intervenită în interiorul revistei conduse de Sașa Pană, mai precis, prin „excomunicarea” lui Ilarie Voronca și prin victoria opțiunii lui Roll pentru o hardline ideologică bolșevizantă, antimodernistă, bref, pentru o „avangardă politică” în locul celei „estetice”, denunțată ca „emasculată”, „sterilă”, „mistică”, făcînd „jocurile burgheziei decadente și profasciste”. Același tip de argumente la adresa suprarealismului vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]