1,350 matches
-
Iluminismului omenirii nu i-a reușit să intre într-o stare „cu adevărat umană”. "„Din toate timpurile, Iluminismul a urmărit în cel mai larg sens al gândirii progresiste ca să elibereze oamenii de frică și să îi utilizeze ca stăpâni. Programul Iluminismului a fost dezvrăjirea lumii. Ea urma să elimine miturile și să doboare imaginația prin cunoaștere.”" Autorii au pus întrebarea, cum de credința în raționalitate sub forma unei rațiuni instrumentale a putut orbi subiecții gândirii. După Horkheimer și Adorno abstractizarea este
Dialectica Iluminismului () [Corola-website/Science/308197_a_309526]
-
stăpânire totalitară. Progresul devine distructiv. În loc de eliberare din constrângerile naturii, sunt promovate adaptarea la tehnologie și dictatura pieței. În locul omului capabil de autodeterminare în sensul lui Kant apare interesul politic și economic de a manipula conștiința oamenilor. Astfel, în fond, Iluminismul devine o înșelătorie în masă.
Dialectica Iluminismului () [Corola-website/Science/308197_a_309526]
-
-lea al Prusiei (1858-1865). În aceasta Carlyle a încercat să arate cum un lider eroic poate funda un stat și ajuta la crearea unei noi culturi morale pentru o națiune. Pentru Carlyle, Frederic era simbolul tranziției de la idealurile liberale ale Iluminismului secolului XVIII, la o cultură modernă a dinamismului spiritual, reprezentată de Germania, prin gânditorii și politicienii săi. Cartea este cunoscută în primul rând pentru redarea animată a bătăliilor lui Frederic, prin care Carlyle a încercat să transmită viziunea sa de
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
este cea germană. În această perioadă, în Principatul Transilvaniei, limba maghiară devine pentru prima dată limbă de stat. Codurile de legi "Compillatae Constitutiones Regni Transylvaniae" (1671) și "Approbatae Constitutiones Regni Transylvaniae" (1677) sunt redactate în maghiară. Această perioadă începe odată cu Iluminismul, al cărui act de naștere se socotește a fi piesa în versuri "Ágis tragédiája" (Tragedia lui Agis), de György Bessenyei, apărută în 1772. Epoca se caracterizează prin mișcarea numită de „înnoire a limbii”, la care participă aproape toți cărturarii, în
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
este atât de diluată, încât pe alocuri devine transparentă. Când pasta este groasă, se observă urmele firelor de pensulă după fiecare trăsătură energică. Printre cele mai cunoscute se numără portretul lui Denis Diderot, unul din cei mai mari reprezentanți ai Iluminismului, pictat în aceeași tehnică vibrantă. "Inspirația", sau "Portretul unui tânăr artist", unul dintre cele mai frumoase și mai vii portrete ale lui Fragonard, prezintă un artist în momentul inspirației, presupus a fi filosoful și poetul Jacques-André Naugeon (1738-1810). Mult mai
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
s-a dezvoltat în perioada modernă timpurie, alături de secularizarea europeană a eticii iudeo-creștine. Precursorul real al discursului privind drepturile omului a fost conceptul de drepturi naturale, care a apărut, ca parte a tradiției medievale Dreptul natural, a devenit proeminent în timpul Iluminismului, cu filosofii, cum ar fi John Locke, Francis Hutcheson, și Jean-Jacques Burlamaqui, precum și o poziție importantă în Discursul politic al revoluției americane și a revoluției franceze. Din această fundație modernă mișcarea pentru drepturile omului apărut în a doua jumătate a
Drepturile omului () [Corola-website/Science/306853_a_308182]
-
și cu succes, într-o curte de justiție într-un caz ce milita contra sclaviei (vedeți cazul, ). În spiritul limbii române, acest paragraf al Articolului I al Constituției statului Massachusetts devine: Aceste formulări ilustrează ideea drepturilor naturale, concept filozofic al Iluminismului. De asemenea, multe din ideile Declarației au fost împrumutate din ideile liberale ale lui John Locke, celebrul filozof englez al politicii. Spre deosebire de Declarație, Locke s-a referit mai degrabă la "viață, libertate și proprietate" (conform, "Life, Liberty and ") decât la
Toți oamenii sunt creați egali () [Corola-website/Science/308303_a_309632]
-
cele ale lui Lagrange. La 28 de ani (în 1746) a fost ales ca membru al Academiei de științe din Berlin, iar în 1748 membru al Royal Society. Prieten cu Voltaire și implicându-se constant în pasionatele controverse ale perioadei iluminismului, D'Alembert frecventa în mod regulat și principalele saloane pariziene, ca cele ale Mariei-Therese Geoffrin, Marie du Deffand, Julie de Lespinasse. Acolo l-a cunoscut pe Denis Diderot, în 1746. În anul următor, ei au pus bazele proiectului Enciclopediei. În
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
i-a dat posibilitatea de a formaliza gândirea sa filosofică. "Discursul preliminar" la Enciclopedie (publicat în 1751 ca prefață la primul volum al acesteia), inspirat de filosofia empirică a lui John Locke, este adesea considerat ca un veritabil manifest al iluminismului. Acest manifest afirmă existența unei legături directe între progresul cunoașterii și a progresul social. D'Alembert a fost un filozof idealist și a criticat filozofia carteziană și societatea feudală, în special în ceea ce privește repartiția inechitabilă a bogăției în cadrul societății. Contemporan al
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
Separarea puterilor în stat, numită adesea doar "separația puterilor", este un termen politic creat și folosit pentru prima dată de gânditorul politic francez al epocii Iluminismului Charles de Secondat, Baron de Montesquieu, constituind un model de guvernare a tuturor statelor democratice de astăzi. Conform acestui model, puterea statului trebuie divizată în diferite compartimente cu puteri și responsabilități separate și independente. Cea mai normală separare a acestor
Separația puterilor () [Corola-website/Science/308362_a_309691]
-
mulțime de lucruri pentru "a deveni un om de afaceri lustruit", în anii următori, a lucrat mult și din greu pentru a se educa. Când era șef al Statului Major al Armatei a 2-a, în lecturile lui erau lucrările iluminismului francez și publiciști secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea, autorii antici, lucrări despre istoria și economia politică.. Până la sfârșitul vieții, în conformitate cu jurnalele pe care le-a ținut timp de mulți ani, el a fost interesat de cele
Pavel Kiseleff () [Corola-website/Science/302322_a_303651]
-
trebuie să maximizeze condițiile de exprimare a creativității umane și să depășească represiunea și opresiunea, care există ca reminiscențe istorice în orice societate. Chomsky a declarat că preferințele sale personale „sunt unele anarhiste tradiționale, în bună măsură cu originea în iluminism și în liberalismul clasic” și că apreciază socialismul libertarian . Este un simpatizant al anarhosindicalismului, prin care înțelege un sistem descentralizat de asocieri libere între instituții economice și sociale. Chomsky consideră că există două sarcini intelectuale importante în sfera politică și
Noam Chomsky () [Corola-website/Science/302380_a_303709]
-
al XV-lea (numită acum Place de la Concorde) și a Școlii Militare din Paris, ambele construite de protejatul ei Ange-Jacques Gabriel. Marchiza era liberală și-a susținut în mod constant "Encyclopedie" împotriva atacurilor Bisericii. Ea a fost un susținător al Iluminismului și a încercat să-l influențeze pe rege cu aceste idei noi. A fost criticată pentru luxul pe care l-a expus. Oficial, marchiza stătea la etajul doi al Palatului Versailles într-un apartament mic însă confortabil. Acolo ea a
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
a domnit între 1801 și 1825), a suit pe tron ca urmare a uciderii tatălui său, în moartea căruia zvonurile susțineau că ar fi fost implicat. Pregătit ca să devină țar de către bunica lui, Ecaterina a II-a, crescut în spiritul iluminismului, Alexandru avea o înclinație către romantism și misticism religios, tendințe manifestate în special spre sfârșitul domniei. El a modificat structura guvernamentală, înlocuind colegiile înființate de Petru cel Mare cu ministere, dar fără a desemna și un prim-ministru coordonator al
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
alcătuit din tinerii și entuziaștii săi prieteni (Viktor Kociubei, Nicolai Nicolaevici Novosilțev, Pavel Alexandrovici Stroganov și Adam Jerzy Czartoryski) pentru a concepe un plan de reformă domestică, care trebuia să pună bazele stabilirii unei monarhii constituționale în concordanță cu învățăturile Iluminismului. De asemenea, Alexandru dorea să rezolve o altă problemă importantă din Rusia: viitorul șerbilor, deși acest lucru nu a fost realizat decât în 1861. Chiar la începutul domniei lui Alexandru au fost făcuți câțiva pași notabili, inclusiv acordarea libertății de
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
și pe filosofii creștini ca Toma de Aquino și Albertus Magnus și, într-o oarecare măsură, gândirea lui Spinoza. În secolul al XVIII-lea, filosoful Moise Mendelssohn a prelucrat opera lui Maimonide, în încercarea de a armoniza iudaismul cu ideile iluminismului. Moise Maimonide a mai publicat lucrări în domeniul astronomiei, logicii, matematicii și 10 dizertații de medicină. Maimonide a murit la 13 decembrie 1204 la Fustat și a fost înmormântat, conform dorinței lui, la Tiberia, Palestina (Eretz Israel). Mormântul său poate
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
regală. Bernard de Montfaucon (13 ianuarie 1655-21 decembrie 1741) a fost călugăr și savant benedictin, unul dintre fondatorii paleografiei, a scris "Antichitatea explicată și reprezentată prin figuri". În 1702 a scris "Diarium Italicum", iar în 1708 a publicat "Paleographia graeca". Iluminismul numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii a fost o mișcare ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din secolele XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fost o mișcare ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din secolele XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase. Iluminismul este o replică la adresa barocului, în încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga luminarea maselor pe baza experienței proprii. Curent ideologic și cultural, promova raționalismului, avand caracter laic, antireligios, anticlerical. Combătea fanatismul dogmelor și era pentru răspândirea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
popor și o literatură preocupată de problemele sociale și morale. S-a remarcat Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 - d. 2 iulie 1778), un filozof francez de origine geneveză, scriitor și compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului. A influențat hotărîtor, alături de Voltaire și Diderot, spiritul revoluționar, principiile de drept și conștiința socială a epocii; ideile lui se regăsesc masiv în schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789. A scris "Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității între oameni
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
comparativ, concentrat asupra a trei tipuri de guvernare (republică, monarhie și despotism), fiind realizat sub influența ideilor lui John Locke. Voltaire (n. 21 noiembrie 1694, la Paris - d. 30 mai 1778, la Paris), a fost un scriitor și filozof al Iluminismului francez. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le redă în batjocură, a fost întemnițat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
politic francez, a scris "Schița asupra tabloului istoric al progresului spiritului uman". David Hume (n. 26 aprilie 1711 - d. 25 august 1776), un filozof, istoric și economist scoțian, un adept al empirismului, unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai Iluminismului scoțian, a scris, în "Istoria Angliei", că geografia și clima influențează caracterul națiunilor. William Robertson (19 septembrie 1721-11 iunie 1793), istoric scoțian, a scris "Istoria Scoției" și "Istoria Regatului împăratului Carol al V-lea". Edward Gibbon (n. 27 aprilie, 1737-
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Gottfried Wilhelm von Leibniz (n.1 iulie 1646- d. 14 noiembrie 1716 ) este un filozof și matematician german, unul dintre cei mai importanți filozofi de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de al XVIII-lea, unul din întemeietorii iluminismului german, a sustinut existența științifică a lui Dumnezeu si consideră, în spiritul unui optimism conformist, că lumea noastră, creată de Dumnezeu, este "cea mai bună dintre toate lumile posibile". Immanuel Kant (n. 22 aprilie 1724 - d. 12 februarie 1804 ), filozof
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
consideră, în spiritul unui optimism conformist, că lumea noastră, creată de Dumnezeu, este "cea mai bună dintre toate lumile posibile". Immanuel Kant (n. 22 aprilie 1724 - d. 12 februarie 1804 ), filozof german, unul din cei mai mari gânditori din perioada iluminismului în Germania, socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene, prin fundamentarea idealismului critic. A exercitat o enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne. A scris ." Critica Rațiunii Pure -" o celebră lucrare filosofică. În iluminismul german
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
perioada iluminismului în Germania, socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene, prin fundamentarea idealismului critic. A exercitat o enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne. A scris ." Critica Rațiunii Pure -" o celebră lucrare filosofică. În iluminismul german s-au mai remarcat Johann Joachim Winckelmann, Justus Möser ("Istoria Principatului Osnabruck"), Johann Gottfried von Herder cu lucrarea "Idei asupra filosofiei istorice a omenirii". Romantismul s-a ridicat împotriva rațiunii și credinței în perfectibilitatea omului, împotriva soluțiilor reformatoare aristocratice
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
au mai remarcat Johann Joachim Winckelmann, Justus Möser ("Istoria Principatului Osnabruck"), Johann Gottfried von Herder cu lucrarea "Idei asupra filosofiei istorice a omenirii". Romantismul s-a ridicat împotriva rațiunii și credinței în perfectibilitatea omului, împotriva soluțiilor reformatoare aristocratice reformatoare, împotriva iluminismului și proiectelor sociale. S-a axat pe primatul imaginației, pe intuiție, pe sentimente, afectivitate, identitate și unicitatea valorii fiecărui om. Iluminismul reprezenta elementul rațiunii, pe când romantismul reprezenta imaginația și sentimentele. Despotismul luminat și iluminismul au fost reformatoare în concepția lui
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]