13,885 matches
-
se nuanțează: "Adevărul, adevărul gol-goluț, e că scriu bărbaților, pentru bărbați, pentru ei. Scriitura este firul care trebuie să ne unească. Scriind mă semnalez, atrăgîndu-le atenția". Aventura scrisului dublează permanent și explicit aventura ficțiunii. Senzualitate și sexualitate, obsesie și detașare, iluzie și realitate, provocare și supunere, dorință, gelozie, tristețe, resemnare, luciditate, fidelitate, maternitate, ruptură, singurătate, porniri și trăiri etern umane, toate acestea sînt racordate la mentalitatea actuală în care constrîngerile morale, sociale și chiar verbale au fost abolite. Existența bărbaților în
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
producerea dezastrului, iar la actuala putere pentru că n-are de unde să dea bani. în plus, e mai comod să arunci vina pe "dezastruoasa moștenire"! Promițând marea cu sarea, oamenii lui Iliescu vor avea, cât de curând, să dea seama pentru iluziile în numele cărora au venit la putere. Nu e suficient ca prim-ministrul să afirme că România e o țară a statului de drept, câtă vreme marile procese "cu cântec" au intrat în ceață. Nu poți duce de nas la nesfârșit
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
în Gorizzia și apoi în Bucovina contemporană, cu tot cu ceea ce Michel Foucault va numi, mai tîrziu, "rețeaua de formule discursive". Pretenția lui Franzos de a practica o poetică a "tipurilor" în descendența lui Goethe nu constituie, în consecință, decît o infatuată iluzie. Acele "constructe" ideatice, de care vorbesc exegeții săi, teze pe care se mulțumește să le ilustreze obsesiv în propriile texte, coincid cu așa-numitele "Bilder im Kopf", "imagini înrădăcinate" în creier, ce preced percepția directă a realității și o influențează
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
fi, însă, anexa unei monografii serioase, unui document profesionist pe care istoria acestei instituții îl cerea cu prisosință. Socotesc că este un gest ireverențios față de un trecut strălucit, față de care, în ultimul timp, s-a adîncit o prăpastie. Practic, de la Iluzia comică al lui Alexandru Darie n-am mai văzut nimic semnificativ (stagiunea 1998-1999). Și atunci, îmi pun întrebări serioase privind strategia repertorială, existența unui program pe termen scurt sau lung, tacticile de a atrage regizori importanți care să pună în
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
pe cale de a se îneca. În contextul de pernicioasă nevroză de pe plajă, Bunicul este veritabilul salvamar al familiei, propunând evadarea într-un contagios imaginar de simulare. Parametrii psihici în care locuiesc și personajele din "Celuloid", devoratoare de filme, prizoniere ale iluziilor prefabricate: "sclavii acestor imagini, sclavii care-și devoră stăpânii, imagini false care devoră oamenii vii..." Cea mai bună piesă a cărții, "Ionescu sau o ipoteză absurdă", îl aduce pe scenă în premieră absolută chiar pe Eugène Ionesco, dramaturgul și academicianul
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
Ne putem juca cel mult de-a zeii, în nici un caz cu zeii. * Înșelătoarele adevăruri, dar și înșelătoarele minciuni: Există adevăruri care umblă prin lume destul de înzorzonate ca să le luăm drept minciuni și cu toate acestea sînt pure adevăruri" (Lichtenberg). * Iluzia salutară a erorii: "Pînă și desele noastre erori păstrează meritul de a ne deprinde pînă la urmă cu credința că totul ar putea fi altfel decît ne închipuim noi" (Lichtenberg). * Mizantropie? Sau...? Un om drăguț este un om cu idei
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
Cu timpul, prima autoritate, cea directă, e doar întrezărită, pentru că nu mai sîntem conștienți de ea decît prin intermediul celei de-a doua, comentariul. Distanța dintre exegeză și text se reduce în însuși actul intepretării, ca act performativ, care menține vie iluzia textului pe care îl intepretează, creînd însă altul. Acest altul este ceea ce Iser numește emergență. Cartea se poate descrie cel mai bine ca fiind o antropologie a intepretării. Un fost teoretician literar se străduiește să ofere nu o metodă de
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
vieții, Splendeurs et Misères des Courtisanes. Baronul de Nucingen, bancherul îndopat cu afrodisiace, client asiduu al bordelurilor... Prostituata supranumită Torpila, după care Balzac a scris romanul La Torpille și de care se va îndrăgosti tînărul aristocrat Lucien de Rubempré din Iluzii pierdute. Viciul, în literatura franceză, atinge, estetic, sublimul. Ajunge să citești Legăturile primejdioase.
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
Ioan Holban Meseriile și pasiunile lui Constantin Popa - profesor de iluzii la Universitatea de Arte " G. Enescu", actor, dramaturg, regizor, filosof, poet - sînt, cu propria-i vorbă, falimentare în ordinea traiului, substanțiale însă, capabile să umple cu sensuri profunde existența sa, provocînd și îmbogățind mereu ființa interioară. este titlul unui poem
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
lin/ trenul tocmai intra în gară lin/ lin/ (ca penisul într-un vagin/ bine lubrifiat)" Se aștepta cineva la un asemenea final? Bineînțeles că nu. Zamfira Zamfirescu ne poate uimi oricând, ca pe niște copii. Și în zadar ne facem iluzia că am înțeles mecanismul surprizei. Imediat după ce ne-am obișnuit cu ideea că poeta e capabilă să devină pe neașteptate indecentă-impertinentă-insolentă, ea devine, spre stupefacția noastră, duioasă și melodramatică. Așa se întâmplă, de exemplu, în scurtul poem Borș de miel
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
Năstase va trage de timp, încercând dacă nu să mulțumească pe toată lumea, măcar să nemulțumească pe cât mai puțini. Din nefericire, România acestei clipe tocmai de o astfel de politică nu are nevoie! A trage de timp și a încerca să dai iluzia că lucrurile se vor rezolva de la sine e nu doar contraproductiv, ci și tragic. Or, dl. Năstase tocmai asta face: nici n-a ajuns în Palatul Victoria, și a transmis spre forurile internaționale un mesaj plin de țâfnă! Sigur că
(Slu)goi și flămânzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16532_a_17857]
-
de artist, dar e un om politic responsabil, spun de câtva timp încoace peremiștii pe care mass-media îi întreabă cum se simt conduși de CV Tudor. Nevindecați de reacțiile categorice ale presei internaționale și ale cancelariilor occidentale aceștia își păstrează iluzia că alegerea ca președinte a șefului lor ar fi putut fi un bine pentru România. Alții, mai pătrunși de mesajul lui CV Tudor, sunt convinși că România e victima unei conspirații internaționale antiromânești care, din acest motiv îl izolează pe
Curtea Miracolelor peremiste by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16530_a_17855]
-
primul vers sub semnul - doar aparent brutal - al morții: "În ziua când vom muri, totul va fi la fel [...] oricine îi va supraviețui oricui/ fiecare va putea trăi fără oricare dintre noi" ( Când vom muri). De altfel, apelând la aparențe, iluzii, vise, indiferență, probabilități sau ascunderea sub măști, poetul încearcă deseori să găsească fețele ascunse sau doar întoarse ale unei lumi extrem de nesigure, dacă nu chiar paradoxale: "Nu chiar totul este imposibil atunci când/ imposibilul devine posibil/ negăsindu-se pe sine pentru
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
cu josul în sus. Fără o lege a lustrației, care să stipuleze limpede cine, de ce și pentru cât timp pierde dreptul de a ocupa anumite funcții publice, totul e vorbă în vânt. Prin înființarea Consiliului, s-a oferit cu cinism iluzia că lucrurile se vor rezolva de la sine și că în viitorul parlament și în alte instituții publice nu vor intra uneltele fostei Securități! Or, în clipa de față s-a ajuns în situația incredibilă ca membrii Colegiului Consiliului să fie
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
mai pot răzgândi, dacă am un semn de la Dumnezeu cum că nu-i așa). Ca toate formele de artă, romanul trăiește prin inovație. Cred totuși că va supraviețui prin adevărul pe care îl redă (specia noastră iubește în egală măsură iluzia și adevărul), și datorită faptului că alte forme de artă nu pot reda adevărul așa cum o face romanul. Filmul e un rival miraculos, care e mai bun pe alocuri, dar care nu se poate pune cu romanul când vine vorba
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
la fel de departe de a înțelege această realitate ca și înainte de a demara demersul. S-ar părea că Infinitul este neobișnuit de evaziv. Înseamnă aceasta oare că progresul pe care Mireasa dă toate semnele că l-ar face este doar o iluzie - că în realitate, ea nu face decât să alerge pe loc? Sfântul Grigorie crede că nu. Autorului îi place să citeze următoarele cuvintele din epistola Sfântului Apostol Pavel către Filipeni, asupra cărora mintea sa a stăruit îndelung și frecvent: „Nu
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
matematiciană, era fiica fostei Ministru al Sănătății, Florica Bagdasar. Deși era, ceea ce se numea pe atunci transfugă, Alexandra a venit la București, escortată de celebrul ei soț, proaspăt laureat al Premiului Nobel, pentru a sta la căpătîiul mamei ei (în iluzia că i se va permite) aflată pe patul de moarte la spitalul Elias. Eu tocmai traduceam Darul lui Humboldt și sosirea lui Saul Bellow la București mi-a picat ca o incredibilă mană cerească. L-am cunoscut la o întîlnire
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
matematiciană, era fiica fostei Ministru al Sănătății, Florica Bagdasar. Deși era, ceea ce se numea pe atunci transfugă, Alexandra a venit la București, escortată de celebrul ei soț, proaspăt laureat al Premiului Nobel, pentru a sta la căpătîiul mamei ei (în iluzia că i se va permite) aflată pe patul de moarte la spitalul Elias. Eu tocmai traduceam Darul lui Humboldt și sosirea lui Saul Bellow la București mi-a picat ca o incredibilă mană cerească. L-am cunoscut la o întîlnire
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
cunoscută până în cele mai mici amănunte și editată integral, ca a lui Creangă. Recitat, nu cu multă vreme în urmă, la toate serbările școlare, la concurență cu Eminescu, George Coșbuc era un familiar al publicului școlar, iar această familiaritate dădea iluzia că e un scriitor care nu ne mai poate rezerva nici un fel de secrete. Ca scriitor popular, Coșbuc este, în poezie, echivalentul lui Creangă, cu o la fel de rafinată și densă erudiție a tradițiilor regionale și naționale. Dacă însă Ion Creangă
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
parte dintr-un vechi cult al durerii, ce a avut un rol atît de nefast în istoria artei și care mai face încă victime și încă mai posedă altare. De-sacralizarea este, în ultimă instanță, redevabilă acutizării homo-centrismului ce alimentează iluzia că omul este creatorul și beneficiarul autoritar al unei muzici capabilă să îl ridice, prin ea însăși, în trufașe universuri profane, grație exersării exclusive a capabilităților estetice, concomitent cu abandonarea deo-centrismului ce a guvernat manifestarea suverană a funcțiilor etice (: funcțiile
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
zboară aproape automat către baladele lui Villon. Alteori, trimiterile sînt mult mai subtile și ele vizează o anumită formă de sensibilitate. Un poem superb, Laudă, publicat în volumul Un potop de simpatii (1978) este un impresionant omagiu adus poeților ratați, iluziilor risipite sau redirecționate spre cu totul alte mize, sensibil mai mici: "Îi iubesc pe acești poeți fără loc în istoriile literare/ toată viața au fost chinuiți de soții cu pretenții absurde/ .../ toată viața și-au dorit o dragoste unică/ toată
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
de a consolida un sistem care să fie radical alternativ celui comunist - industria de produs nemăsurate suferințe unor zeci sau sute de milioane de oameni - nevoia implicită de a consolida și răspîndi libertatea și demnitatea persoanei individuale. Nu-mi fac iluzii: grozav nu stau lucrurile azi în lumea întreagă. Nădejdile oamenilor cu bună judecată și de bună credință se leagă de acea balanță incertă care, în fond, există mai cu seamă (să sperăm că nu exclusiv) în America. O înfrîngere acolo
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
în pijama. Dacă sunt într-adevăr extratereștri, or să mă considere cel mai demn de disprețuit membru al casei. în timp ce șovăi dacă să mă întorc în cameră și să mă îmbrac, lumea începe să revină de afară, vorbind despre o iluzie optică provocată de ceață și de un avion. Se reia dansul. Carlton a sărit, probabil, gardul din spate. Voia să fie singur, singular, în caz că extratereștrii ar dori să ia pe cineva cu ei. Cîteva nopți mai tîrziu aveam să mă
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
pe care trăiesc. Teatrul? Ce face el? Nici nu poate intra într-o asemenea competiție, ar zice unii. Oare? Nu ne duce el peste tot, și în noi înșine, ca vîntul și ca gîndul, nu ne trezește și ne întreține iluzia că totul este posibil, că poți parcurge în cîteva ore povești tulburătoare care sînt sau pot deveni, cîndva, și ale tale? Nu ne seduce cu misterul alcătuirii lui, cu forța cu care ne spune că cea mai sublimă relație între
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
recompun lumi, spectacole. Spațiul scenografei Nina Brumușilă de la Sala "Toma Caragiu" vorbește, prin fiecare obiect și prin tăcerea lui, despre lumea din memoria unui actor, a unui teatru, a unui interval, a noastră. Sîntem, din toate punctele de vedere, în spatele iluziilor, într-o realitate ciudată, alcătuită din fragmente de iluzii, de texte, de personaje, ce par, așa împrăștiate și abandonate, terne, moarte, devitalizate. Minute în șir, mi-a plăcut teribil momentul acesta de așteptare prelungită, pare că nu se întîmplă nimic
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]