2,423 matches
-
nici mai deprimat, nici mai puțin lucid în urma ingurgitării de spirtoase. Whisky-ul are asupra lui aceeași influență pe care o au țigările Camel: un euforic ce nu reușește să-l binedispună. Un reflex prin care încearcă să-și găsească iluzoriul echilibru. Mai eficient decât băutura și fumatul pare a fi jocul de șah - și încă în forma sa cea mai stranie: jocul de unul singur. E o ocupație compensatorie, care-l particularizează pe Marlowe între colegii de breaslă: după confruntările
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
erau acțiuni care lezau ordinea lumii, iar detectivul era taumaturgul: prin înlăturarea actului profanator, lumea își revenea la starea ei ideală. Când Chandler apropie granițele între infractori și apărătorii legii la o distanță primejdios de mică, ordinea prestabilită se dovedește iluzorie: rezolvarea „cazului” nu constituie o reparație, ci constatarea, seacă, a imperfecțiunii lumii. Pentru autor, jocul și puzzle-ul au fost întotdeauna elemente de rangul al doilea al compoziției. Moartea ilustra isprăvile „normative” ale mediului criminal și nu nevinovăția unui învinuit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
oferită de bătrânul general contra unei munci deja prestate, doar pentru că ar avea impresia că se aștepta cu totul altceva de la ei? Câți inși fără statut social limpede ar renunța la instinctul de conservare, ofensându-i pe polițiști, în numele simplei, iluzoriei, contraproductivei convingeri că adevărul se află de partea ta? Toate aceste calități admirabile sunt însă parte a armăturii de artificialitate folosite în mod premeditat de Raymond Chandler. Un discurs de genul celui practicat de scriitor n-ar avea sorți de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
autopedepsire. Odată cu ofilirea sufletului, dispare și dorința de a supraviețui într-o lume care i-a luat libertatea de a fi ceea ce și-a dorit cu disperare să fie. Amenințată cu dezvăluirea identității reale, Helen Grayle se prăbușește din lumea iluzorie în care se refugiase, redevenind o Velma oarecare - cântăreața obscură dintr-un bar obscur. Puterea de seducție a „micii Velma” trebuie să fi fost remarcabilă de vreme ce între victimele ei se numără și un monstru primitiv precum Moose Malloy, și un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
urmează ilustrează alte patru fundamente ale altruismului prezentate deja în „Discutarea definiției” (p. 141). În cazul altruismului ca formație reacțională, Freud susține că s-ar produce „o transformare a egoismului în altruism”, sub influența societății. Este vorba de o transformare iluzorie a egoismului și a cruzimii în contrariul lor: altruism și compasiune. Pulsiunile ostile nu au dispărut, dar ele sunt refulate și menținute active de tendințele inverse. Împărtășind acest punct de vedere, A. Freud consideră că nu bunătatea, ci „răutatea inimii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
multe rânduri, în lucrări totuși bine documentate, o serie de confuzii între intelectualizare și raționalizare. Să reamintim că intelectualizarea este o abordare pur abstractă și generală a unei probleme care ne privește, pe când raționalizarea presupune recurgerea la motive logice (dar iluzorii) pentru explicarea reacțiilor. Cât despre apropierea dintre intelectualizare și izolare, ea este evidentă. Böhm (1951/1955) o subliniază, continuând astfel descrierea pe care o dă nevrozei de cerebralizare evocate mai sus: „Aceste persoane disecă totul prin cuvânt și nu simt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
înlăturarea este uneori binefăcătoare pentru individul care trăiește apropierea propriei morți sau a unei persoane apropiate, ea poate antrena două perturbări grave ale relațiilor sale cu anturajul (Ruszniewski, 1995). Pe de o parte, anturajul se poate lăsa înșelat de această „iluzorie indiferență”, punând-o pe seama unei incapacități de a înțelege gravitatea diagnosticului. Calmul aparent va fi o sursă de „necunoaștere, de neînțelegere și de nerăbdare” din partea apropiaților pacientului. Pe de altă parte, chiar dacă familia sau prietenii intuiesc ce se ascunde în spatele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu angoasă de pensionare, face dintr-o placă a materialului un monument dedicat morților. Explicația pe care o dă nu face nici o asociere între această construcție și tristețea pe care i-o inspiră viitorul, el invocând un motiv cu totul iluzoriu: „Am ridicat un monument închinat morților pentru că mulțimea vrea un astfel de monument. Dar dacă ar fi după gustul meu, aș fi preferat o fântână”. În cadrul testului „Satul”, fântâna exprimă dorința de reîntoarcere la tinerețe și la prospețime. Situând în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
psihologiei abisale”, nuvelistica sa cultivă trăirile consumate la palierele obscure ale conștiinței, care izbucnesc la suprafața gestului perceptibil prin reacții imprevizibile. Amănuntul, reținut și ordonat cu meticulozitate, tinde spre o uniformizare păstoasă a informației, pe terenul căreia personajele construiesc realități iluzorii, configurate asimetric și, de multe ori, ilogic. Atenția scriitoarei este reținută de cazuri speciale, contorsionate, uneori de-a dreptul clinice. Ambianța evocată este incertă, cețoasă, curiozitatea analitică preferând radiografierea stărilor emoționale prin apelul la retrospecție. Dragostea, motiv des întâlnit în
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
neplăcute, ci și la gândurile, dorințele sau acțiunile nerealizabile sau interzise. Pentru a evita, în caz de frustrare, o stare permanentă de tensiune, refularea va acționa prin drenarea energiei respective spre inconștient. De aici, tensiunea va fi domolită în mod iluzoriu, întrucât cantitatea de energie nu va fi epuizată prin trecerea la acțiune, ci va rămâne înăuntru. Numai în plan conștient se va constata dispariția tensiunii. Dorința nerealizată va deveni astfel inconștientă. Energia conținută în inconștient fiind negativă (nu ne refulăm
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mănăstirea Tanacu, unde un preot a încercat să exorcizeze o tânără presupus posedată de diavol până ce tânăra a murit? Și într-un caz, și în altul, evenimentul pornește de la un fapt real. Diferența stă în consistența faptică a acestei realități - iluzorie și neverificabilă pentru telefonul primului ministru, gravă și dramatică pentru cazul de la Tanacu. Se știe că cititorul adoră conflictul și moartea, că îi place să fie uimit și puțin speriat. Chiar și așa, trebuie să ne întrebăm de ce cazul de la
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să fie el însuși, firesc, sincer până într-un punct și mai ales atent la tot ce se petrece în jur. De altfel, a fi bun observator face parte din calitățile de bază ale meseriei. Relativ tăcut și retras în iluzoriul adăpost al unui birou, tânărul poate vedea multe: când vine și când pleacă șeful? Ce obiceiuri are? Ce anume îl enervează sau îi face plăcere? E foarte important. Nu e vorba de slugărnicie sau oportunism, ci de precauție. Cunoscând rigorile
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
una contrafăcută, rece, abstractă, esențializată, montată, predeterminată tot de om. A înlocui raporturile naturale cu cele artificiale conduce la o atrofiere a persoanei și la o desocializare a acesteia. Mai mult, se creează un spațiu ficțional evazionist și un mod iluzoriu de a exista. Prinși în capcana spațiului virtual, subiecții pierd legătura cu lumea reală, mult mai complexă și mai dinamică, netipizată și necuprinsă încă în construcțiile digitale. Din punct de vedere psihopatologic, se pot avansa trei ipoteze cu privire la funcționalitatea calculatorului
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
nici mari, nici mici) și că, de altfel, mult mai relevant este contextul În care acționează actorii, și nu tipul acestora. Diferitele dimensiuni ale puterii (politică, militară, economică etc.) fac analiza, În acești termeni, extrem de dificilă, iar clasificările devin uneori iluzorii și nu Întotdeauna relevante pentru practica politicii de securitate. Această viziune este Împărtășită, printre alții, de Ruxandra Stoicescu și Stefan Wolff. Nu În ultimul rând, controverse au generat și echivalarea În limba română a unor termeni consacrați În limba engleză
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
acest volum, ca și în următoarele, „perechi” antagonice de lumi: lumea copilăriei și a adolescenței cu lumea maturității, realitatea interioară cu realitatea exterioară, „lumea veche”, de dinainte de război, cu lumea nouă (a „omului nou”). Se configurează un model, ideal și iluzoriu, al autenticității, recuperabil doar prin intermediul memoriei sau al imaginației, de unde evazionismul eului narativ și cultul originilor (casa, orașul bunicilor sau al părinților ca spațiu aproape mitic, copilăria ca timp paradisiac). Minunații cai verzi, ultima nuvelă a volumului și cea mai
BALOTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
acum o anume lene, moliciune, întârzierea în mișcarea brațelor, a picioarelor ei.” S-ar zice că, pentru a-și păstra identitatea, iubirea trebuie să se degajeze de descompunerea prin moleșeală. Ca să se păstreze curată, iubirea pentru celălalt trebuie să fie iluzorie. Închisă în ea însăși, iubirea se iubește pe sine. De aceea, la modul simbolic, Felicia trebuie să-l ucidă pe Antipa: „Și pentru ca iubirea să rămână pură și neîntinată era nevoie de moartea lui. Numai așa ființa ei omenească s-
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
propria viață, ca ritm și scop, În vederea satisfacerii dorințelor sale schimbătoare și crescânde, scăpate de sub controlul rațiunii și puse sub semnul patimilor, fără a face distincție dintre bine și rău, confundând răul cu binele, pe care-l preferă datorită plăcerii iluzorii pe care i-o dă. Dacă atitudinea activă pozitivă este cea care cultivă binele În conformitate cu principiul rațiunii și al datoriei morale față de sine, față de ceilalți și de viață, atitudinea activă negativă este cea care nesocotește binele și principiul rațiunii, pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
romanul în șantier perpetuu Cartea Milionarului, în jurul căruia gravitează un sistem de scrieri-satelit: eseuri, proze scurte, scrisori imaginare și reale, bucăți inclasabile etc. Dacă nu este sesizată unitatea profundă a operei, scriitorul poate părea divers și chiar dispersat. De aici iluzoria sa disponibilitate de a fi afiliat, derivat, înseriat, de a i se găsi precursori. De la Nicolae Gane la Anton Pann, la Odobescu sau I. L. Caragiale, Urmuz sau Pavel Dan, de la Mircea Eliade, Rebreanu, Mihail Sadoveanu la Eminescu, Panait Istrati, Voiculescu
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
e mai bine decât în deșert! -Aici e mai bine decât oriunde! -Aici putem fi fericite! -Și putem fi împreună! Lumea incredibilă a Suzanei Deac În lumea miraculoasă a Suzanei Deac nu trebuie înghițite pastile în încăperi, aparținând unor lumi iluzorii, trebuie pășit cu grijă în castele de sticlă, învăluite în ceață, pe insule necunoscute pline de verdeață, unde nimeni nu-l mănâncă pe celălalt. Această lume te face să înțelegi cuceririle unor inimi de regi rătăciți pe plaiurile îndepărtate de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ar pofti la niscaiva delicatețuri năstrușnice? Sărmanele dobi toace! Bine că nu știu că există ierburi care cresc doar pentru cei bogați. De câte ori nu i-a zis că roata se poate întoarce oricând să încerce să aducă egalitatea - fie ea iluzorie - între cei pe care banii îi despart. Vorbe-n vânt! Tânăr fără minte! Își imaginează probabil că așa o va impresiona pe fetișcana aia. Sau, mai degrabă, pe părinții ei. Oftează abătut. O extravaganță periculoasă, și inutilă pe deasupra. Niște patricieni
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
persuasiv: — În felul acesta, lanțul intermediarilor poate fi eliminat sau cel puțin redus, barierele vamale ocolite, prețurile scăzute și posibilitățile de desfacere crescute. Ce zici? Scribonius Libo ezită. — Și cu cealaltă problemă? Asta e preocuparea lui actuală. Nu eventualele câștiguri iluzorii. — Cu ce mă acuză ei pe mine? Gallus înțelege că nu-i va da pe moment un răspuns sigur. Nu-i nimic. Lasă-l să reflecteze de unul singur. Trage un pic de timp și rostește tărăgănat: — Pedeapsa legii se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care le întunecă rațiunea, Gerilă acționând prin răcirea fizică, dar mai ales spirituală, care restabilește echilibrul în fața încercărilor interioare. În continuarea drumului său, feciorul întâlnește ocazia de a-și exercita încă o data unicul atribut eroic și anume convertirea unor ființe iluzorii, fragmente ale propriei persoane,în instrumente adjuvante și reintegrarea lor în sinele de care s-au detașat odată cu nașterea acestuia în cosmosul teluric. Obliterați sub nume simbolice sugestive ce favorizează conservarea spiritului comic născut din grotesc prin satira folclorică a
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
presupune o anumită imagine a lumii și a celor omenești: este vorba de o lume finită, actuală și perfect bivalentă. Stările de lucruri care o compun ascultă în ultimă instanță de disjuncția exclusivă: există sau nu există, sunt reale sau iluzorii, într-un fel sau în altul. Nu poți vorbi în acest caz de alternative reale, nici de un posibil interval între cele două variante. Cu atât mai puțin despre un „spațiu intermundiar“, ce ar lega lumi diferite, asemeni celui în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
presupune o anumită imagine a lumii și a celor omenești: este vorba de o lume finită, actuală și perfect bivalentă. Stările de lucruri care o compun ascultă în ultimă instanță de disjuncția exclusivă: există sau nu există, sunt reale sau iluzorii, întrun fel sau în altul. Nu poți vorbi în acest caz de alternative reale, nici de un posibil interval între cele două variante. Cu atât mai puțin despre un „spațiu intermundiar“, ce ar lega lumi diferite, asemeni celui în care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tot ceea ce istorisesc miturile despre activitatea lor creatoare, ține de sfera sacrului, deci ia parte la Ființă. În schimb, ceea ce oamenii fac din proprie inițiativă, fără a urma un model mitic, ține de profan, fiind așadar un lucru zadarnic și iluzoriu, prin urmare ireal. Cu cât omul este mai religios, cu atât are la îndemînă mai multe modele exemplare pentru comportamentele și acțiunile sale. De asemenea, cu cât omul este mai religios, cu atât este mai integrat în real, riscând mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]