19,706 matches
-
să-și dea cu părerea dacă-i venea bine cutare toaletă veche, unele ciupite de molii și care, mînuite, răspîndeau și ele în odaie norul acela fin, asiatic, de praf, de colb; și dacă era o toaletă de primăvară, își imagina că este primăvară și se uita în oglinda înaltă abia ștearsă de praf, cu dîrele galbene rămase pe ea, imposibil de șters. Și face toate gesturile de oglindire a eleganței, în timp ce el, care e profesor, își amintește că, tot așa
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
s-a umplut iar de figurile patibulare ale anilor nouăzeci, fiind, de altminteri, copie a lumii în care ne mișcăm, masa de manevră care, prin număr, a decis recenta derivă a țării. Una dintre cele mai nenorocite. Și mai de neimaginat, în 1996. Cei care acum burdușesc cele două camere sînt rudele în linie dreaptă ale fedesenoilor care tropăiau în ilustra sală ori de cîte ori cîte un brav "romantic", ce făcuse grea pușcărie comunistă, încerca să explice tropăitorilor cam cum
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
Craiova. "Creierul" era asistentul lor, regizorul Vlad Mugur. Echipa a fost următoarea: Gheorghe Cozorici, Victor Rebengiuc, Amza Pellea, Silvia Popovici, Sanda Toma, Constantin Rauțchi, Dumitru Rucăreanu. I-au însoțit regizorii Radu Penciulescu și Dinu Cernescu și scenograful Ion Popescu-Udriște. Vă imaginați un teatru cu toți aceștia la un loc? Ce energii extraordinare, ce comunicare umană și spirituală! Iar teatrul era mai presus de orice. Chiar și de ființa lor. Lucrul acesta a rămas pînă în ziua de azi. Îi priveam, așadar
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
mi-am permis să reproduc fotografiile din această pagină) și, mai recent, în conversația Floricăi Ichim cu Vlad Mugur. L-am regăsit pe el, un mare actor, și spiritul extraordinar al marilor figuri, al unei generații. Zile întregi mi-am imaginat Craiova în intervalul '56-'58. Casa pe trei niveluri unde conviețuiau, atmosfera repetițiilor și serilor de la restaurantul Minerva, incendiul ce a vrut să ardă teatrul și curajul lui Ghiță Cozorici de a se cățăra unde nici pompierii nu îndrăzneau pentru
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
grandoare și aproape trist, pe măsura desenelor autorului, toate înfățișînd siluete subțiratice, pierdute undeva într-o lume parcă prea mare, în care nu există minuni ci doar învățăminte. Povestea stă sub semnul singurătății și al incomunicabilității, teme mai greu de imaginat în universul copilăriei, dar și al aflării prietenului potrivit, al confirmării temeiniciei unei legături. Nu știu cum reacționează un copil la lectura cărții, dar personajul micului prinț are ceva nespus de trist, în felul său de a se ivi pe neașteptate în
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
a cerceta (arhive, documente, martori - autorul scenariului, Stelian Tănase, a parcurs, printre altele, mii de pagini, la Muzeul Holocaustului) și de a încerca reconstituirea întregului pornind de la cîteva oscioare. Că o compensație regizorala a materialului documentar redus, Radu Gabrea a imaginat inserții de "docudramă" în documentarul clasic, momente în care istoria, pînă atunci redusă la informația rece, începe să palpite cu inima ficțiunii: umbrele trecutului mort intra în cadru, cu fetele lor, cu mersul lor, cu hainele lor, cu bagajele lor
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
pentru emisiunea de la televiziune, ar trebui să ne determine să nu-i mai pomenim nici numele!), fostul lacheu al lui Eugen Barbu și al Elenei Ceaușescu a împins în parlamentul României o încrengătură de escroci, șantajiști, infractori și demagogi parcă imaginată de mintea unui scelerat. Ce autoritate pot avea pentru mine legile ieșite de sub fruntea lui Ion Dolănescu, aceeași frunte pe care la nunți se lipea cu scuipat bancnota de-o sută de lei? Ce protecție a artistului să aștept din partea
(Slu)goi și flămânzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16532_a_17857]
-
cum e, îndeobște, activitatea parlamentară), e de presupus că P.R.M.-ul va funcționa fără o coloană vertebrală. El va fi o simplă mașină de vot, capabilă să blocheze ori să dea gir actelor legislative gândite de alții. E greu de imaginat că P.D.S.R.-ul nu va încerca să profite de această situație de fapt. Nu cred că între un Văcăroiu, să spunem, și un Ciontu există mari deosebiri de concepție asupra lumii și a vieții, după cum între Miron Mitrea și Onaca
(Slu)goi și flămânzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16532_a_17857]
-
care s-au băgat sub umbrela imunității peremiste - câteva nume circulă în presă - pentu a scăpa de pedepse de drept comun sau, pur și simplu, atrași de salariu și de alte beneficii parlamentare. Dacă tragem linie și încercăm să ne imaginăm ce rol vor juca în Parlament reprezentanții PRM, e de presupus că o parte dintre ei s-ar putea desolidariza de CV Tudor cu prilejul primei crize politice mai serioase și vor fi absorbiți de PDSR, din motive tactice. Cea
Curtea Miracolelor peremiste by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16530_a_17855]
-
a literelor, ori provoacă frustrarea și resentimentul față de modelul tiranic. De fiecare dată, însă, această nobilă "melancolie" descătușează forțele creatoare. Contrar opiniei curente, nu avem de-a face cu o maladie specifică literaturii acestui secol și nici măcar postmodernismului, așa cum își imaginează unii. O spune autoarea cît se poate de clar: "Constantă a oricărei arte, afilierea retroactivă reprezintă o dimensiune esențială și perenă a literaturii (s.m.)". Tendința regresivă și "melancolia descendenței" care o însoțește fac, deci, parte din informația genetică a literaturii
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
larg căscate, gata să le astâmpere gustul de cocleală după noaptea de amor promiscuu și băutură contrafăcută. Printr-un straniu proces de transfer al responsabilității, votanții - îngrijorător de mulți - rămași și după turul al doilea sub vraja lui Vadim își imaginează că amenințările răcnite de acesta nu-i privesc defel pe ei, ci pe ceilalți. Fatală eroare! Dacă iubitorul de maidanezi va avea vreodată prilejul să-și pună în practică ideile, după ce-i va lichida pe stadioane, cu mitraliera, pe țigani
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
iubitorul de maidanezi va avea vreodată prilejul să-și pună în practică ideile, după ce-i va lichida pe stadioane, cu mitraliera, pe țigani, pe unguri, pe evrei, va fi obligat să dea în continuare de muncă asasinilor plătiți (nu-mi imaginez, totuși, că pe trăgaci va apăsa el însuși! Și nici Dolănescu, Gheorghe Zamfir sau Irina Loghin! Ce e drept, de Ilie Neacșu n-aș garanta!) Logic, vor urma la rând românii: mai întâi intelectualii ("trădătorii de țară", "jidăniții", "gedesiștii" etc.
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
să se uite urît la cei care l-au atacat în cei patru ani cît a stat în opoziție. Dar, cum se știe, dl Iliescu ține minte și cine l-a sprijinit și cine l-a atacat. Cei care își imaginează că ar putea intra în grațiile sale, pentru a avea ușa deschisă la Cotroceni, s-ar putea să se înșele din greu, în ciuda piruetelor pe care le fac, în ultima vreme. Asta nu înseamnă însă că realesul președinte va arăta
Puterea noii Puteri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16548_a_17873]
-
să stabilească relații - de la cele politice la cele economice și comerciale - cu o țară dominată de indivizi a căror singură calificare politică e instigarea la ură iar suprema viziune economică - amenințarea cu etatizarea? Resentimentari blocați în utopia anilor cincizeci își imaginează că în relațiile economice se mai tratează, astăzi, de la stat la stat. Bieți prostănaci idiotizați de odele, scrise și nescrise, la adresa lui Pingelică și a Analfabetei! Or, când investitorul străin e anunțat în propoziții simple, clare (despre care iresponsabilii spun c-
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
bine, tocmai în asta constă ticăloșia: contează al dracului de mult ce spun ziarele și televiziunile occidentale! Dacă la București politicieni de două parale își permit să ignore opinia presei, la Washington, la Berlin sau la Londra așa ceva e de neimaginat. Dacă "New York Times"-ul scrie (cum a și scris!) că România nu mai are ce căuta în N.A.T.O. , să fie limpede că părerea editorialistului e automat însușită de politicieni! Dacă "Frankfurter Allgemeine Zeitung" sfătuiește ca românilor să nu li
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
douăzeci, un extraordinar portret, publicat, mai întîi în franțuzește și, apoi, tradus, în 1930 și în limba română, socotește, în stilul ei inimitabil, că trăsătura dominantă a regelui Ferdinand era timiditatea. " Cine nu l-a cunoscut nu și-ar putea imagina ce nenorocire poate fi timiditatea atunci cînd timidul e chemat, prin natura poziției sale, să facă zilnic gesturile de autoritate, de prioritate pe care i le cere rangul". Martha Bibescu, care l-a cunoscut încă de pe vremea copilăriei, își aduce
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
întrepătrund cu cele colective. Sau, mai precis, despre felurile în care se poate pune problema responsabilității morale a albilor în Africa de Sud. Chestiunea diferențelor de rasă inerente, discutate obsesiv ori de câte ori e vorba, într-un sens sau altul, despre această țară, este imaginată de Coetzee ca o variantă a diferențelor dintre oameni. Într-adevăr, înainte de a fi confruntat cu șocul personal al atacului fermei fiicei sale de trei bărbați negri, profesorul David Lurie s-a făcut și el, la rândul său, vinovat de
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
polemică riguros exactă în elanul său inversat: "Și într-un sens și într-altul falimentul lumii de unde veneam (agravat la noi de paranoia de tip Bokassa și Mobutu a unui om fără școală care nu muncise practic niciodată și se imagina pe sine ca al doilea Mihai Viteazul) era evident, fără a mai fi nevoie de analize filosofice, sociologice sau istorice: "socialismul real" era, în cel mai bun caz, o formă monstruoasă de capitalism etatist, de o brutalitate nelimitată de nici o
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
asumată, trepidantă și pasională asupra structurilor umane. A fost o încîntare să citesc acest volum, tradus bine și, uneori, chiar cu "patimă". M-am gîndit ce regizor va îmbrățișa în mod benefic unul din textele Yasminei Reza și mi-am imaginat chiar și o bijuterie spectacologică. Din păcate, nu a fost înghesuială. Probabil că există, undeva, și argumente pe care nu le pot aproba sau combate pentru simplul motiv că nu le cunosc. Totuși, într-o seară de toamnă-iarnă friguroasă și
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
ea trebuie să fie voluntară și liberă de orice constrângere”8. Pe cale de consecință, perfecțiunea sau virtutea care constituie țelul vieții nu este ceva static. După cum explică Jean Daniélou într un eseu asupra Sfântului Grigorie, „Este [...] o greșeală să ne imaginăm perfecțiunea ca o stare de totală imobilitate [...] perfecțiunea este progresul însuși: omul perfect este acel om care progresează continuu. Și acest proces nu poate avea limită”9. Întotdeauna deasupra, întotdeauna mai mare decât mine însumi Prin participarea la Transcendent, sufletul
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
op. cit., p. 22. Norme de redactare întunericul în care pătrunde Moise și în care sălășluiește Dumnezeu. Mai mult, se implică în mod evident faptul că, indiferent de perfecțiunea în virtute atinsă de Mireasă, perfecțiune în care să poată oglindi și imagina, adică surprinde realitatea lui Dumnezeu, ea este, în fiecare punct al demersului, la fel de departe de a înțelege această realitate ca și înainte de a demara demersul. S-ar părea că Infinitul este neobișnuit de evaziv. Înseamnă aceasta oare că progresul pe
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
adoptat hotărîrea de a muri de moarte naturală, ca tot omul. La viața mea am văzut mulți oameni murind, așa încît sînt pregătit. Poate că am țesut prea multă ficțiune în jurul gropii - frigul și umezeala din mormînt. Poate că am imaginat prea multe detalii legate de moarte și poate că sînt prea atașat - anormal de atașat - de morții mei... O persoană rațională nu și-ar da întîlnire cu morții în zona crepusculară..." Și iată că Saul Bellow a murit de moarte
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
poate că sînt prea atașat - anormal de atașat - de morții mei... O persoană rațională nu și-ar da întîlnire cu morții în zona crepusculară..." Și iată că Saul Bellow a murit de moarte naturală, că a aflat, sper, dacă a imaginat, sau nu, prea multe detalii legate de moarte și că s-a prezentat la întîlnirea din zona crepusculară cu morții lui de care era atît de atașat. Adică familia lui de imigranți evrei din Rusia, în mijlocul căreia s-a născut
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
adoptat hotărîrea de a muri de moarte naturală, ca tot omul. La viața mea am văzut mulți oameni murind, așa încît sînt pregătit. Poate că am țesut prea multă ficțiune în jurul gropii - frigul și umezeala din mormînt. Poate că am imaginat prea multe detalii legate de moarte și poate că sînt prea atașat - anormal de atașat - de morții mei... O persoană rațională nu și-ar da întîlnire cu morții în zona crepusculară..." Și iată că Saul Bellow a murit de moarte
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
poate că sînt prea atașat - anormal de atașat - de morții mei... O persoană rațională nu și-ar da întîlnire cu morții în zona crepusculară..." Și iată că Saul Bellow a murit de moarte naturală, că a aflat, sper, dacă a imaginat, sau nu, prea multe detalii legate de moarte și că s-a prezentat la întîlnirea din zona crepusculară cu morții lui de care era atît de atașat. Adică familia lui de imigranți evrei din Rusia, în mijlocul căreia s-a născut
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]