17,610 matches
-
livrescul homeric interpretat cu simț critic de Ulise și analiza finală de secol XX, desacralizantă a Ziaristului. Conștiința soldaților, câtă e, e repede redusă la tăcere, devenind, printr-o metaforă imposibilă, "piese sau organe în această mașină, în acest trup imens construit pentru luptă...". Pierderea identității, reificare, anihilarea oricărei tresăriri spre comuniunea umană, în numele diktatului patriei abstracte, de fapt al victoriei lui Ulise, un perfecționist al războiului în disprețul și defavoarea literaturii cu care tot îl amenință Ziaristul. Venind din stirpea
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
generalului Averescu (mai ales cele de ordin militar) sînt reale și incontestabile. Întrebarea este de ce, mereu și mereu, ele se îndreptau împotriva lui Ion I.C. Brătianu? De ce era el constant făcut unicul vinovat? Chiar cu eșecurile militare catastrofale și cu imensele victime omenești, Ion I. C. Brătianu s-a dovedit a fi, de fapt, un mare bărbat de stat care n-a angajat țara în război decît atunci cînd tratatul politic cu Antanta ne garanta revendicările teritoriale. Nu el era vinovat, repet
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
și auzite ca și cum nu ar mai fi fost niciodată executate... niciodată distorsionate" stârnise scandal. Dar de atunci, la mijlocul distanței dintre pozițiile extreme, muzicieni de excepție ca însuși Harnoncourt, Gustav Leonhardt, Rliot Gardiner, Sigiswald Kuijken, William Christie ș.a. au revelat un imens tezaur de muzici necunoscute, de sonorități inedite și un univers estetic seducător. Toată această mișcare de revival producându-se într-o epocă în care eram rupți de curentele vieții muzicale contemporane, rare au fost încercările de a duce aceste idei
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
perioadă, nici încercările de înlocuire a hedonismului de tip art nouveau, confortabil și decorativ, cu o atitudine frustă, cu exprimări directe și cu caractere susținute de energii elementare. în mod cert, tînărul pictor se regăsește estetic și temperamental pe această imensă plajă de oferte. Desenator prin practică și prin opțiune, el are ce admira ca știință de a defini forma prin desen atît la academiști cît și la Ingres, fovii îi excită, cu energia lor cromatică, propriile lui energii, iar culoarea
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
fi decît despre cel ce ești. Mărturisirea aprofundată e mai grea decît se crede, căci presupune să treci peste orgoliul tău, peste vanitatea ta și - poate faptul cel mai dificil - peste locul comun căruia, vrînd-nevrînd, îi aparții într-o măsură imensă. * Pînă și sacrificiile tale se concurează între ele.
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
am bătut joc și al democrației nemeritate. E inutil, acum, să reamintesc responsabilitatea celor care timp de zece ani au dus-o din minciună în minciună, din escrocherie în escrocherie și din incompetență în incompetență. Răul făcut României e oricum imens. O populație frustrată, oligofrenizată de mizerie și încurajată să coboare adânc în subsolurile neființei de posturi de televiziune iresponsabile și de-o presă cotidiană rapace nu găsește alt răspuns decât bâta, cuțitul și mitraliera. Nu știu, în clipa de față
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
iubesc repetițiile, acel timp privilegiat în care se caută și se prepară drumul spre ficțiune, acel timp dăruit în care fiecare se redescoperă pe sine și pe celălalt, în care o alchimie ciudată face și preface stări, umori, amestecă bucuria imensă cu disperarea fără de margini, ziua cu noaptea, siguranța cu îndoiala, putința cu neputința. Puțini mai au fior în fața misterului teatrului care îți dă energia de a putea descoperi în fiecare zi ceva nou, nerevelat în tine, în celălalt, în cuvînt
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
amănunte și îmblînzit?... Marii bogătași ai planetei, - dacă va mai fi așa ceva, - Utopia mondială a Comunismului american, rezolvînd problema, un comunism făcut de americani, de rasa anglo-saxonă, cu puritanii lor în frunte sărbătorind ORDINATORUL SUPREM,... acești oameni cu mijloace materiale imense, morți și renăscuți, bogații, să zicem, reînviind, de astădată concret și adevărat prin clonările umane de mult intrate în obișnuință... își vor petrece revelionul pe ultimul corp ceresc confortabil amenajat?... Filme greu de deslușit și îmbătrînite de pe la 1999 vor arăta
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
devenite simultan piese de arhivă. Pariul unei asemenea instituții cu publicul și cu propriul său viitor este cu atît mai important cu cît ea trebuie să se înscrie, fie și prin acțiuni prudente, în ceea ce este realmente contemporan. Or, pe imensa orizontală pe care se așază contemporaneitatea se găsesc de toate: de la culorile de pămînt și angobele neolitice și pînă la cele mai complexe construcții fictive de tip hollywoodian sau pînă la reconstrucția vieții înseși în cheie ficțională. Pe această plajă
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
cromatică, fragilitatea sau amploarea gestului, suprafața și configurația pînzei rămîn singurele elemente purtătoare de informație și de sens. Corneliu Vasilescu se autoplasează într-un univers nestructurat, într-o lume ingenuă care nu a găsit încă utilități clare pentru un stoc imens de materii prime și, înspăimîntat parcă atît de prelungirea vidului, cît și de alunecarea în retorica măruntă și precară, încearcă, printr-o gesticulație eroică și tandră, să înzestreze materia însăși cu virtuți expresive și capacități informale. Elementele constitutive ale lumii
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
un joc intelectual și un simplu paradox de lectură, pictura lui Vasilescu are o miză mult mai mare decît aceea care ține strict de forța gestului, de spectacolul retinian și de încărcătura afectivă: în adîncurile sale fierbe, abia perceptibilă, o imensă retortă în care, prin complicate procese de distilare succesivă, lumea se transsubstanțiază și concretul se evaporă. Așa cum și în expoziția gîndită de Corneliu Vasilescu lucrările individuale dispar, ramele devin transparente, și totul se topește într-o lucrare mult mai mare
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
mult edificat asupra faptului că pierderea legitimității sistemului comunist, chiar în ochii celor, puțini în România, ce luptaseră sincer pentru "implementarea" lui, se datora desăvîrșitei sale ineficacități, în toate domeniile vieții, și că supraviețuirea lui se explica nu atît prin imensul aparat represiv care-l apăra, ci prin frica instinctivă și subconștientă a milioane de oameni cărora spiritul natural de competiție le fusese înlocuit cu mincinoasele "întreceri socialiste", de riscurile libertății, în fața unor certitudini mizerabile, dar totuși certitudini". Iar prin introducerea
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
recurentă în toate romanele sale, o constituie drama intelectualului alienat într-o lume superprogramatică, supertehnicistă, superconsumistă; intelectualul debusolat în fața unei tot mai ample crize de valori. în discursul ținut cu prilejul decernării Premiului Nobel, Bellow spune: Există, într-adevăr, o imensă și dureroasă nevoie de o explicație mai largă, mai flexibilă, mai completă, mai coerentă a ceea ce sîntem noi, ființele omenești: cine sîntem și care este sensul vieții? în centrul preocupărilor umanității stă lupta pe care o duce omul împotriva dezumanizării
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
recurentă în toate romanele sale, o constituie drama intelectualului alienat într-o lume superprogramatică, supertehnicistă, superconsumistă; intelectualul debusolat în fața unei tot mai ample crize de valori. în discursul ținut cu prilejul decernării Premiului Nobel, Bellow spune: Există, într-adevăr, o imensă și dureroasă nevoie de o explicație mai largă, mai flexibilă, mai completă, mai coerentă a ceea ce sîntem noi, ființele omenești: cine sîntem și care este sensul vieții? în centrul preocupărilor umanității stă lupta pe care o duce omul împotriva dezumanizării
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
cum îmi oblig tinerețea la penitență,/ cum refuz să cred că dincolo de ferestre/ se naște ceva care nu-mi seamănă./ Și cui aș putea explica/ dorința ascunsă/ (viermele gânditor)/ de a mi se întâmpla lucruri obișnuite?/ Uneori îmi imaginez/ o imensă piață publică/ în care ideile sunt jupuite încet/ (pielea lor foșnitoare)/ și aprind un rug din carne de om.// Numai atunci mi se întâmplă/ să înțeleg gândul/ îmbălsămat doar de demnitatea ta, frumusețe." (Elegie XX). Autorii de viziune și expresie
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
tribunal unde se desfășura, și pe autorul - nu numai moral - al întregii, hidoase, întâmplări, Miron Cozma. Era, ce-i drept, un alt personaj decât cel cu care, în cincisprezece ani de nebunie fesenisto-pesedistă, ne-au obișnuit televiziunile. Protejat de claia imensă de păr, el imita postura unor martiri religioși, coborâți de pe frescele murale ale bisericilor în sala de tribunal. Bine sfătuit sau posedând un instinct de conservare cu totul ieșit din comun, Cozma părea însăși imaginea neputinței și suferinței, a unui
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
pus-o lui Florin Zamfirescu. Mi-a plăcut mult răspunsul lui, și mi-l asum. E ca și cum m-ai întreba cu ce picior merg, cu stângul sau cu dreptul. Dar diferența dintre jocul pe scenă și jocul în film e imensă. În primul rând teatrul este viața sub lupă, dacă vrei... Cuvintele încep să devină mari, literele puțin cam deformate, și așa mai departe. În film, seamănă mai mult cu realitatea. Oricum, depinde de subiect. Mie îmi place meseria în sine
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
profund religios, încheie cu un citat care oferă ca suprem ideal "să nu te fi născut" (V. arioso-ul lui Oedip din actul II). într-un alt registru, cel al informației, Gianluigi Mattietti prezintă într-o foarte largă panoramă moștenirea imensă de modele și derivații lăsată de acest mit culturii occidentale. Sursa primară - Oedipodia, poem epic din secolul VIII a.C. - a fost reluată neîncetat, alimentând reflexia filozofică și literatura. în secolele XVIII - XX a determinat o producție foarte bogată mai ales
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
era singură. Pe strada Aviator Petre Crețu, la numărul 64 In apropiere de Cașin încep străzile aviatorilor. Nu le prea știam și am rătăcit puțin înainte să nimeresc, într-o zi toridă, eliadescă, pe strada lor. Era umbrită de copaci imenși, ale căror rădăcini spărseseră asfaltul și te făceau să te simți la munte, nu în mijlocul unui oraș. La numărul 64 am împins cu grijă poarta cu grilaj de fier și am pătruns într-o curte lungă și îngustă. Am urmat
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
fără să nu pierzi altceva în alt plan. Poți avea o excelentă carieră profesională, dar viața ta familială să fie un fiasco, sau te poți dedica total unei relații pentru ca într-un final să constați că ai trăit într-o imensă minciună. În viața tuturor, mai devreme sau mai tîrziu, vine o clipă a marii dezamăgiri, un moment al adevărului în care constați că de visele tale s-a cam ales praful, indiferent dacă ai fost virtuos sau ticălos, intelectual rafinat
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
inaccesibile, de parcă nu mai există nimeni pe pământ decât scena, reflectoarele și picioarele lor lungi aruncate în față unduitor. Vorbesc despre motociclete: așa mi se păreau și ele, ademenitoare, totuși distante în mândria lor, dar cu adevărat strălucitoare pe mozaicul imensei săli iluminate cu neoane puternice; m-au luat frisoanele privindu-le, poate de emoții, poate pentru că aerul condiționat era fixat la grade joase, iar afară arăta 39 grade Celsius, chiar atâta arăta, anul acesta a fost cea mai fierbinte vară
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
tare de el și cu cât înaintam, deși bătea vântul și era răcoros din cauza vitezei, el transpira și-l simțeam ud și grețos, atunci mi-am amintit cuvântul libidinos. Dar era tare bine să mergi pe motocicletă! Din cauza spatelui său imens eu nu vedeam nimic în față, însă vedeam lateral și priveam curioasă să văd dacă mă observă copiii din vecini, că doar nu e lucru mic să mergi pe o motocicletă, dar parcă i-a înghițit pământul pe toți. O să
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
spune, flatant, "specialiști") jucăm tot pe melodia "Bătuta pe loc". Pur și simplu, nu există oameni competenți, gata să preia frâiele administrației! N-am intrat prin prea multe ministere în ultimele două luni, dar știu că pretutindeni e o jale imensă exact pe această temă: nu există oameni dispuși să înlocuiască uzații, deprofesionalizații, corupții supuși ai pesedeilor. Explicația e pe cât de simplă, pe atât de neplăcută: sărăcia. Probabil că la nivelul țării s-ar găsi, cu chiu cu vai, suficienți oameni
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
era înăuntrul ei, liniște! Lenin pregătește asaltul final); ascuns sub un fular, deghizat într-un bolnav de măsele; în fine, vorbind de la tribuna Congresului Sovietelor, proclamând triumful revoluției socialiste. La începutul filmului, o șleahtă avântată se chinuie să răstoarne o imensă statuie a țarului, legând-o cu odgoane și tot trăgând cu revoluționare "hei rup"-uri. (Nici o aluzie la soarta statuiei lui Lenin din București, în 1990)... Nu știu cât de omagial a fost considerat "Oktiabr" în urmă cu aproape 80 de ani
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
două puștoaice. Ne ridicăm greoi. Aș vrea să o întreb pe cea din spatele meu ce a înțeles din film. Deocamdată, nici eu prea bine nu știu ce am înțeles din istoria evocată de "Oktiabr". Rămân cu imaginea unui cal alb spânzurat de imensa trapă a unui pod de peste Neva. Se tot ridică trapa. Când ajunge în poziția verticală, împungând cerul, calul se desprinde. Îmi sparge timpanele muta lui prăbușire în valuri...
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]