3,483 matches
-
seama că eram foarte aproape de ceea ce căutam: din fundul unei curți peste care se-ntindeau frânghii de rufe puse la uscat a-naintat spre mine o fetiță de vreo nouă ani, îmbrăcată mizer, împin gând un cărucior de copil din imitație de piele albă lăcuită grosolan, care arăta ca un porțelan crăpat, și fără cauciucuri la roțile strâmbe. În cărucior era o păpușă cu cap de carton, de asemenea smălțuit. A venit hotărâtă spre mine (eram în uniformă de liceu, croită
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Se holbă la el. El se cufundă pur și simplu între cearșafuri, ascunzându-se până avea să treacă pericolul. —Doamne, Mark. Ai vorbit. Poți să spui chestii. —Doamne, Doamne. Mark. Doamne, spuse el. Apoi tăcu. Ecolalie, o numise doctorul Hayes. Imitație. Îngână ce aude. Karin n-avea de gând să se lase descurajată. Dacă spune un cuvânt, trebuie să însemne ceva, nu-i așa? Ah! Vă loviți de întrebări la care neurologia nu poate răspunde încă. Vorbirea lui Mark urma aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aventură neprevăzută... Era mai bună decât o carte. Putea s-o țină la nesfârșit cu poveștile amuzante despre traiul într-o căruță cu coviltir de pe autostradă, care nu reușea niciodată să ajungă chiar în ținutul coloniștilor. O dată apăru costumată în imitația ei de ținută de pionieră. Mark o privi uimit, pe jumătate băiat la petrecerea de ziua lui, pe jumătate violator de copii. Bonnie îi aduse un CD player și căști, chestie care lui Karin nu-i trecuse prin cap. Veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așa de rău și tu știi asta. Haide. Hai să mergem afară. Afară nu e tocmai un loc de încredere. Mult mai sălbatic decât era înainte de bușitura lui. Ei zic că e aprilie, dar un aprilie smintit, care face o imitație destul de reușită de ianuarie. Vântul pătrunde prin haina lui, iar țeasta îi îngheață, chiar și sub căciulă. Mai nou, îi e frig la cap tot timpul. Părul îi crește la loc cu viteza melcului; e ceva legat de mâncarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Are măcar dreptul ăsta. Blackie? Cred că faci mișto de mine. Jos! Poate că face o mișcare ca și cum ar vrea să lovească animalul, pentru că Barbara se bagă între Mark și creatura urlătoare. Ia câinele în brațe și-i face semn imitației de Karin că e momentul să intre înapoi în mașină. Mark o ia un pic razna. Credeți că sunt țicnit! Credeți că sunt orb. Vă trebuie ceva mult mai tare decât chestia asta ca să mă păcăliți. Barbara face pachet animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
afle căcaturile alea de oriunde. Mark se zvârcolea pe perne, cu pumnii aproape de față, ca un fetus care se ferea de primele lovituri ale lumii. Tocmai când am mai multă nevoie de adevărata mea soră, mi se cere să accept imitația asta. —De ce crezi că se întâmplă așa ceva? Mark se îndreptă în scaun și se uită la Weber: —Ei, asta-i o întrebare a dracului de bună. Cea mai bună întrebare pe care am auzit-o de multă vreme. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la fișele medicale. Bărbat alb, douăzeci și șapte de ani, un metru șaptezeci și cinci, șaptezeci și două de kilograme. Pierduse destul de mult sânge, mai ales din cauza unei tăieturi între a treia și a patra coastă, unde se înfipsese în țeapa unei imitații de cască prusacă, fixată pe schimbătorul de viteze al mașinii. Avea zgârieturi adânci pe scalp și față. Brațul drept îi era dislocat; prezenta fractură de femur drept. Restul corpului era foarte zgâriat și tumefiat, dar altfel era uimitor de întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark o cercetă cu atenție. De unde știi că nu poate? Se uită întrebător la Bonnie, care ridică din umeri. Își întoarse din nou privirea către copia în mărime naturală a casei lui, clătinând din cap a neîncredere. Karin stătea pe imitația de canapea, în timp ce părți mari din ea agonizau. Ceața asta nu se va risipi niciodată. În curând, fratele ei va avea dreptate: întreaga lor viață, o copie. În timp ce Bonnie aducea lucrurile lui Mark din mașină, Karin încercă să se adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vedere psihic? Hayes îi dădu o adresă. Karin o notă, învăluită într-o speranță urâtă. Să te folosești de lege împotriva fratelui tău. Să-l protejezi de sine însuși. Cât de convins e fratele tău că locuința lui e o imitație? întrebă Hayes, fascinat. Pe o scară de la unu la zece? Un șapte, aș zice. — Cum explică schimbarea asta? Crede că e ținut sub observație de la accident încoace. Păi, are dreptate, nu-i așa? Păcat că scriitorul nostru nu-i aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vederea lui se îngustează. Corpul lui vrea să se lase în jos, dar el îl forțează să se îndrepte. Se întoarce la Farview în fugă. Din creierul lui ies scântei ca dintr-un tăciune încins bătut cu vătraiul. Ajunge la imitația Homestar, chinuit de un junghi într-o parte. Cum de și-a ieșit din formă în halul ăsta? Se năpustește pe ușa de la intrare, dornic să spună cuiva, chiar și celor cărora ar fi mai bine, poate, să nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
hiperventilație. El se întoarse spre ea, s-o ajute pe cât putea. Ea îl respinse cu ambele mâini. —Lasă-mă în pace. Nu mă atinge. Astea nu sunt lacrimi adevărate. Tot n-ai înțeles? Eu nu sunt ea. Sunt doar o imitație. Ceva ce-ai inventat tu în capul tău. Nici ea nu-și înțelegea propriile cuvinte umede și elastice. Cu un mugure de spaimă crescândă, incandescentă, îi trecu prin cap că avea chestia aia despre care-și dădeau cu părerea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că mușchii se mișcau crea emoții. Cei cu leziuni la nivelul insulei nu mai aveau reprezentările mimetice, integrate, ale stărilor corporale necesare pentru a descifra sau imita mușchii altora. Atunci, comunitatea sinelui se restrângea la o unitate. Pasărea își continua imitațiile de pe o creangă de lângă fereastra dormitorului lor, fragmente de fraze muzicale furate de la alte specii și înghesuite în cântecul tot mai amplu. Folosindu-și aceleași regiuni cerebrale ca pentru văzul real, Weber privea, în spatele pleoapelor, un băiețel pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
personal o oripilează acum, totul, în afară de broșurile astea sortite eșecului. Apa voia ceva de la ea. Un lucru pe care doar conștiința îl poate duce la bun sfârșit. Ea e un nimeni, e la fel de toxică precum tot ceea ce are ego. O imitație; o prefăcătorie. Nimic demn de recunoscut. Și totuși, râul are nevoie de ea, mintea lui lichidă, modul lui de a supraviețui... Lumea se umple de extravaganțe pe care ea nu și le poate permite. Somnul e una dintre ele. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să înțeleagă. —Ăsta e. Carhenge. Uriașele pietre cenușii se transformă în automobile. Trei duzini de rable vopsite cu spray așezate la verticală sau cruciș, ca niște lintouri. O copie perfectă. Ies din mașină, dând ocol cercului vertical. El reușește o imitație chinuită de veselie. Iată-l: monumentul ideal pentru ascensiunea orbitoare a oamenilor, experimentul trecător pe care selecția naturală l-a făcut cu conștiința. Și, peste tot, mii de rândunele și-au făcut cuib în arborii ruginiți. Cinează în orașul vecin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
timpul cine era ea. Nimic solid nu se revarsă la loc în ea. De fapt, întreaga structură pare încă și mai fragilă, fără nici o leziune pe care să poată da vina. El se întinde și-și încrucișează picioarele, într-o imitație de relaxare. — Deci Cain ajunge la bulău sau de-astea? Nu, am uitat. E total nevinovat. Știi ce-ar trebui să-i facă tipului ăstuia? Să-l trimită în următorul Irak. Să-l folosească pe post de ostatic. Ridică ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
au găsit locul semințele. Ciupercile, sub căptușeala de vinilin a cabinei. Dincolo de micul geam de lângă el, înghețați în aerul lipsit de aer, archaea, niște superinsecte, și extremophiles trăiesc din nimic, în întuneric, la mai puțin de zero grade, prin simplă imitație. Fiecare cod care a supraviețuit până acum e mai genial decât gândul lui cel mai subtil. Și e chiar și mai genial, când gândurile lui mor. După ce se perpelise tot drumul până în estul statului Ohio, bărbatul din scaunul de lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dicotomii, stau două concepții estetice diferite: ideea muzicii ca asceză, care duce cu mintea la estetica pitagoreică a numerelor și muzica, sunet sensibil, obiect de plăcere, care trimite cu gândul la estetica aristotelică și la concepția muzicii înțeleasă ca o imitație a pasiunilor. Aceste două concepții caracteristice antichității grecești, opuse între ele, vor continua să coexiste de-a lungul întregului Ev Mediu creștin și chiar după. 2.5 Severino Boezio (476-525 d. Cr.) De origine roman, Boezio a fost autorul căruia
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
din repertoriul gregorian (misa lua titlul de la antifona omonimă din latină) sau dintr-un cântec profan (titlul, în limba populară, provenea de la cântecul omonim), sau era invenția autorului (titlul provenea de la denumirea notelor). Tehnica cea mai răspândită era aceea a imitației contrapunctice. Misa parodie, în schimb, dezvoltă în partida din superius (sopran), parafrazându-l, un motiv luat dintr-un motet sau dintr-un alt cântec, pe care îl imită în toate celelalte voci. Atunci când, pe lângă cele cinci fragmente din Ordinarium, autorul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sub formă de arie pentru solo și orchestră, iar altele sub formă concertantă (soliști, cor și orchestră). Este victoria stilului mixtus și a principiului eterogenității: stil vechi și stil galant, belcanto și soliști vocali, cor și orchestră, contrapunct, fugă și imitație (îndeosebi în „Cum sancto Spiritu” sau „Et vitam venturi saeculi” sau „Amen”), toate elementele confluând în aceeași compoziție. Lipsește doar recitativul solistic sec, element ce va rămâne caracteristic formelor oratoriale și operei; acesta este însă înlocuit cu o declamare corală
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
tiranizezi, sîntem niște biete asistente, doar. Nu sînt doctor! — Vai, nu refuza! Cei care refuză la început ne tiranizează cel mai mult după aceea. După ce plecară, Lanark se ridică și se îmbrăcă, fără să-și pună haina. Găsi pantofi din imitație de piele sub pat. îi încălță, intră pe coridor, ridică jaluzelele și văzu un catarg alb pentru steag în mijlocul unei terase calde și însorite, cu iarbă tăiată uniform. Pe ea alergau copiii, jucîndu-se cu o minge, într-o anarhie totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pînă jos. El o luă încet pe străduțe dosnice, spre casa lui Drummond, deschise ușa cu lacătul spart și se furișă într-o încăpere care dădea în hol. Lumina, reflectată a unui felinar de stradă dezvăluia privirii un fotoliu din imitație de piele, cu bibelouri de porțelan pe el. Le dădu la o parte și se așeză cu coatele pe genunchi și bărbia pe buricele degetelor, pînă cînd un soare rece se ivi pe acoperișurile care se vedeau de la fereastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din poșetă o tabacheră fină. ― Vrei una? Cutia sclipea în soare. Diamante, smaragde și rubine cânteiau pe suprafața de aur fin cizelat. O țigară, deja prinsă automat în tabacheră, ieși din distribuitor. Desigur pietrele puteau fi de plastic, iar aurul ― imitație; dar obiectul părea manufacturat manual și autenticitatea era tulburătoare. Gosseyn îl aprecie la vreo 25.000 de dolari. Își regăsi graiul. ― Mulțumesc, nu fumez. ― Este un amestec special, insistă fata. Dulce nemaipomenit. Gosseyn negă din cap. De astă dată ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
asiguri un avans serios. ― Mult succes, îi ură Gosseyn. O privi luând-o pe drumul de întoarcere. Femeia... cea care ne hrănește ― gândi el ―, cea care ne vindecă, ne educă, ne înțelege, ne este iubită. Femeia! Nu doar o simplă imitație a bărbatului. În tot ce o văzuse făcând sau spunând se dovedise cu adevărat o femeie în deplina accepțiune non-A a cuvântului; deși aflată acum sub povara unei teribile constrângeri, deci părea fără prea multă energie, făptura ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
toți venusienii, psihiatrul avea un control complet asupra cavităților de rezonanță ale corpului și ale capului. Cu amintirea proaspătă a timbrului vocii lui Prescott și cu Gosseyn alături pentru corectarea detaliilor, în mai puțin de 3 minute reuși o bună imitație, inclusiv o pronunție șoptită destul de clară. ― Și acum― zise Gosseyn tăios ― vom stoarce chiar de la domnul în cauză detaliile aranjamentelor cu amicii de afară. Se aplecă și-i scoase călușul. Dezgustul pe care îl resimțea i se ghicea, probabil, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
din poșetă o tabacheră fină. ― Vrei una? Cutia sclipea în soare. Diamante, smaragde și rubine cânteiau pe suprafața de aur fin cizelat. O țigară, deja prinsă automat în tabacheră, ieși din distribuitor. Desigur pietrele puteau fi de plastic, iar aurul ― imitație; dar obiectul părea manufacturat manual și autenticitatea era tulburătoare. Gosseyn îl aprecie la vreo 25.000 de dolari. Își regăsi graiul. ― Mulțumesc, nu fumez. ― Este un amestec special, insistă fata. Dulce nemaipomenit. Gosseyn negă din cap. De astă dată ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]