3,653 matches
-
După al doilea război mondial a progresat exploziv, antrenând noi tehnologii. Dar aceste noi tehnologii, botezate high-tech, erau (sunt) profund diferite de cele anterioare. Toate uneltele create de om, din preistorie și până în preajma secolului XXI, au slujit supraviețuirii, în conformitate cu imperativele inflexibile dictate de organul pe care-l numim stomac. Uneltele au fost însă concepute de alt organ al corpului omenesc - creierul. Vreme de aproximativ 50 de milenii - adică de la apariția primului Homo sapiens și până astăzi - nobilul creier a fost
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sluga tiranicului stomac. La sfârșitul secolului XX s-a produs eliberarea creierului de sarcinile de rutină. Tehnologiile informatice permit preluarea lor de către sclavii numiți „roboți”, conduși de computere prin rețele de microprocesoare. Iar biotehnologiile par capabile să rezolve, definitiv, toate imperativele stomacului. Creierul eliberat de rutină are, pentru prima oară în istoria lumii, șansa de a se dedica singurei activități demne de el: creația. Activitatea creativă este autotelică și motivată intrinsec. Este, în fond, o activitate ludică. Munca ordinară este heterotelică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
școli. Există însă și latura pozitivă a gândirii hiperraționalizate, care constă în adoptarea logicii mereologice și a tehnologiilor digitale sau holografice. Doar incipientă, pedagogia hiperraționalizată pozitiv pare a deschide o nouă cale benignă. Dar pedagogia hiperraționalizată nu se mai supune imperativelor tradiționale ale pragmatismului și eficienței, ea încercând să răspundă într-un mod cât mai riguros unor probleme noi. Sunt provocările pe care lumea de azi și cea de mâine le adresează școlii ca instituție. Lor nu li se poate răspunde
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
opacizat al compoziției, semnalează discret, într-un text cu aparențe tradiționale, pierderea inocenței autorului și a cititorului său și apartenența ambilor la vârsta literară de după „păcatul originar” al metacunoașterii de tip modernist. V. este unul din scriitorii încă neatinși de imperativul conjuncturii, fiind, probabil, actual și atunci când îi va fi trecut „vremea literară”. Mai puțin simptomatic - excesele în ambele direcții, în partea realului și în cea a livrescului, îi sunt străine -, V. rămâne tocmai de aceea rezistent. După 1989, în afară de activitatea
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
simțămintele dominante fiind însingurarea, tristețea trecerii timpului (un comentator vorbea de „obsesia târziului”), comunicate pe trama unor regrete, reverii și autoscrutări lucide. Înstrăinarea de sine, mirajul nostalgic al iubirii pierdute sunt contrabalansate de dârzenia autocontemplării pătrunzătoare și de adeziunea la imperativele etice. Atitudinea eului liric față cu vulnerările existențiale este una de „resemnare înseninată” (Liviu Grăsoiu): „Ce-ai făcut, suflete, cu-acest interval dintre mine și mine ? / E-o depărtare, o despărțire de sine ?/ Și cine să îmi spună unde să
VOICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290624_a_291953]
-
capului, rotirea în jurul axului propriu, stări de anxietate extremă, aparent ilogică: control corporal scăzut în contexte specifice; - deficiențe în vorbire, vorbire întârziată, stereotipii verbale, ecolalie, repetarea unor vocale sau consoane în pronunțarea unui cuvânt, utilizarea frecventă a substantivelor, numelor proprii, imperativelor și evitarea folosirii pronumelor sau utilizarea inversiunii pronominale datorită confuziei dintre Eu și non‑Eu; - întârziere în dezvoltarea psihică, rigiditate în gândire și acțiune, coeficientul de inteligență la limită sau ușor sub medie (dificultate în apreciere din cauza dezinteresului la examenul
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
toți elevii clasei. Mai mult chiar, colaborarea între elevi și educatori, parteneriatul în învățare și deschiderea școlii față de cerințele tuturor categoriilor de copii și ale comunității conferă instituției școlare rolul de componentă fundamentală a sistemului social, aptă să răspundă concret imperativelor de moment ale evoluției din societatea contemporană și să rezolve o serie de probleme referitoare la nevoile de acceptare/valorizare socială a ființei umane și la capacitatea fiecărui individ de a se adapta și integra cât mai bine într‑o
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
diversitatea ei contradictorie. Meritul lui P. stă în abordarea comprehensiv-detașată, din unghiul perioadei traversate de scriitor și pe care acesta o ilustrează exemplar. Faptul că Heliade n-a putut „să urmărească o problemă până în amănuntele sale ultime” coincidea cu însuși „imperativul epocii sale: în locul explorării intensive, în adâncime, care duce la specializare, activitate extensivă, care duce la enciclopedism”. Istoricul literar urmărește cum, sub eclectismul și disparitatea suprafețelor diverselor scrieri, se încheagă comandamentele ce conferă operei o unitate de adâncime: ideea de
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
narație, a practicat „comentariul ironic”, a „tratat în caricatură” o seamă de personaje, le-a „desființat prin grotesc”. Cu alte cuvinte, a aplicat categoriei personajelor pe care altădată le-ar fi prezentat, obligatoriu, ca pozitive tratamentul menit - tot printr-un imperativ categoric - acelora ce incarnau, în viziunea de atunci, abjecția claselor exploatatoare osândite de istorie. Ca majoritatea prozelor din epocă, și acest roman [Străinul] făcea loc conflictelor sociale, respecta viziunea maniheistă și schemele psihologiei de clasă, rezolva „corect” raportul dintre libertate
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
creații populare: metaforice (sau alegorice) și nemetaforice, în proză sau în versuri. Din punct de vedere gramatical, p. sunt propriu-zise - cele ce apar sub forma unei propoziții enunțiative, afirmative sau negative, care exprimă în mod direct o judecată completă - și imperative, sub forma unor propoziții imperative, afirmative sau negative, care prin conținutul lor implică ideea de bine și impun un sfat, un îndemn. Derivate din p. propriu-zise sunt p. exclamative și p. dialogate. Tematica relevă cele mai variate aspecte ale existenței
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
Programul periodicului se schimbă brusc începând cu 1944: din octombrie, pe prima pagină se imprimă secera și ciocanul, înmulțindu-se articolele despre Uniunea Sovietică și „glorioasa” ei armată. Prin schimbarea formatului, R. se adaptează „dificultăților” și mai cu seamă noilor imperative ideologice. Promovează, prin urmare, „reportaje scoase din lupta popoarelor pentru libertate”, iar din țară se aleg „aspecte încă inedite și de multe ori dureroase prin amărăciunea socială”. Temele predilecte sunt acum lupta antiimperialistă, experiența stahanovistă, lupta pentru pace, depășirile de
REALITATEA ILUSTRATA (SAU LUCRURILE ASA CUM LE VEDEM CU OCHII). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289157_a_290486]
-
scriitorul toarnă materialul experimentelor sale, „cât însuși acest material”, care, traversând paginile în ipostaza unui „fluid de autenticitate”, nesocotește constrângerile reperelor formale cu superbia unei neobișnuite și tainice suveranități. Intuițiile lui Perpessicius au meritul cardinal de a orienta discuția către imperativul logic al unei întrebări revelatoare: care este, de fapt, natura acestui „fluid” - evocat de fiecare dată, în disocieri analitice sau în simultaneități descriptive, ca substrat sangvin al „autenticității”, „lucidității”, „anticalofilismului” sau „documentarismului psihologic”? Ce este acest material, „așa de omogen
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
posibilitatea unei existențe nedivizate de antinomii etice, trăiește evidența incompatibilității dintre caracterul intersubiectiv, patronat de schimburi și compromisuri, al vieții sociale - materializat în tranzacțiile imunde pe care i le propune Șerban Saru Sinești - și claritatea desăvârșită, narcisistă și autosuficientă, a imperativului kantian absolut. Pus în situația de a redeveni uman - prin acceptarea, odată cu adevărul despre moartea tatălui, a contingenței și failibilității propriei sale persoane -, Ruscanu nu se mai poate întoarce dincoace de bariera care desparte perfecțiunea transcendenței de dimensiunea întunecată și
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
O asemenea perspectivă are, neîndoielnic, meritul de a vedea în literatură mai mult decât o simplă asamblare de semnificanți. Cu atât mai mult cu cât în anii ‘80 „o deschidere proaspătă și încordată spre lume” a criticului era aproape un imperativ deontologic. Această „deschidere” constituie, de altfel, partea cea mai rezistentă a lecturilor lui M., vizibilă îndeosebi în analiza prozei „realiste”, care provoacă mult mai bine observația lui lucidă și pătrunzătoare. Însă „prețul” pe care îl plătește în schimbul unei asemenea clarviziuni
MORARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
minuțios, alcătuind o lume mai degrabă stranie, unde se desfășoară drame teribile. În romanul Via și rodul (1971) un medic ciudat, cu o psihologie morbidă, o împușcă, în circumstanțe atenuante, pe logodnica prietenului său, bolnavă incurabilă, care se zbătea între imperativul de a trăi alături de iubitul ei și dorința de a muri pentru a-l elibera, iar în La nord de Nerej (1975) un țăran ucide fata care urma să-i fie soție și pe iubitul acesteia, lăsând orfană o fetiță
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
caracterul de clasă, locul luptei sociale în folclor etc. N. este pretutindeni un susținător îndărătnic și pătimaș al pozitivismului și al determinismului social în artă (Direcția urmată de „Contemporanul”, Baza pozitivă a artei, Menirea artei ș.a.). Imposibilitatea gratuității în artă, imperativul angajării artistului, rolul artei în lupta de clasă, devize ale ideologiei lui C. Dobrogeanu-Gherea, sunt preluate și afirmate din nou. Deși nu era un critic literar atunci când privea spre contemporani, știa, în schimb, să-i prețuiască pe Mihai Eminescu („superior
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
Pământuri a lui Marin Preda, ci trebuie să recurgă la tot felul de stratageme pentru a învinge prejudecățile și a restabili ordinea firească a lucrurilor. Pentru bunul mers al vieții de familie preotul satului e obligat să țină seama de imperative sociale, recurgând chiar la falsuri, ca în cazul lui Gavrilă, înșelat de nevastă, sau la așa-zisul sacrificiu personal, ca în Sfântul satului, unde un cioban viril asigură continuitatea cuplurilor atunci când legile firii dau greș. Nuanțele de umor și satiră
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
când, în domeniul prozei, se afirmă o serie de scriitori de excepție care redescoperă modernismul interbelic. De acest moment privilegiat se ocupă P. Criticul vede romanele lui Augustin Buzura, scriitor în opera căruia „nevoia de adevăr și verticalitatea conștiinței sunt imperative etice primordiale”, ca mărturii ale unui timp dramatic, ca un act de responsabilitate civică, dar și ca o formă de împotrivire la ceea ce Mircea Eliade a numit „teroarea istoriei”. Este vorba de prima generație postbelică, ce depășește atât dogmatismul proletcultist
PISTOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]
-
își dezvăluie șantierul de creație, în care experimentează mereu, cu o mare consecvență și încredere în propria vocație, noi posibilități de expresie și de supunere a sensibilității la rigorile formei literare, reconstituind astfel elementele definitorii ale unei existențe dominate de imperativul artistic. Deși temele rămân oarecum aceleași, în Prizonier al provizoratului. Jurnal. 1957-1970 (2002) diaristul privilegiază reflexul interior al întâmplărilor. Nu lipsesc totuși notele de lectură, reproducerea unor citate (spre exemplu, din jurnalul lui Delacroix), sunt consemnate scene cotidiene, unele grotești
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
sunt funcție de așteptările și de cognițiile „grandioase” pe care subiecții le elaborează. In acest model, emoțiile sunt consecințe ale „sistemelor de credință irațională” dezvoltate de către subiecți. Principiile terapiei se vor baza în primul rând pe identificarea obligațiilor morale sau a imperativelor pe care și le formulează subiectul, apoi pe reperarea consecințelor iraționale care provin din această situație. Această primă analiză, odată realizată, urmează inițierea unei competiții critice între sistemele iraționale de credință și un demers alternativ prin intermediul unui dialog socratic, utilizând
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai ușor de identificat și testat, dar, în același timp, acesta va reuși mai puțin să reprezinte domeniul complicat al convingerilor, tipurilor de comportament și instituțiilor umane. Scopul, foarte dificil de atins în practică, este să se armonizeze aceste două imperative aflate în opoziție și să se realizeze un model economicos, dar totodată plauzibil. Hubert Blalock, în Inferențele cauzale în cercetarea ne-experimentală scrie: „Dilema omului de știință este să selecteze modele care să fie în același timp destul de simple ca să
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
a unității contrariilor și poate fi considerată și un „curs practic” de poietică, o cale de aproximare a mijloacelor de „captare” a ceea ce poeți romantici precum Nerval înțelegeau prin „poezie organică” sau „poezie transcendentală” ori poeți moderni precum Rimbaud prin „imperativul vizionarismului”. Drumul de acces spre poezie ar fi tot fizica cuantică, înțeleasă ca metafizică pornind de la premise științifice. Astfel, imaginarul poetic nu este altceva decât imaginarul cuantic, în care cuvintele sunt cuante etc. Comentând aspirația lui N. spre revelarea unității
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
În anii ’90, În schimb gustiștii au intrat aproximativ două decenii Într-un con de umbră din care au Început să iasă abia În ultimii cinci-zece ani. Dar acest reviriment al Școlii gustiene ascunde și capcane. Acestea și, mai ales, imperativele depășirii lor merită să fie amintite. Capcana cea mai frecventă constă În abordarea fenomenului gustian printr-un rechizitoriu - implicit sau explicit - adresat modului În care a fost repusă În drepturi În anii ’60 Școala monografistă. S-a creat impresia că
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
românesc și subordonării experimentului politic comunist, paradigma marxistă a fost excomunicată nu doar din practica politică, ci și din sfera de reflexie teoretico-metodologică. Culpabilizarea, latentă sau manifestă, a celor care au participat, ca universitari, la „Întemeierea teoretică” sau la „diseminarea” imperativelor „dezvoltării multilaterale” este o tristă răfuială politicianistă de sorginte stalinistă ce dă un ton contraproductiv tinerei generații. Cel puțin pentru prezent, este clar că paradigma marxistă aparține istoriei României și viitorul apropiat nu o poate resuscita deoarece studiul ei se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
their model is a theoretical one, they succeed in explanations by applying it to a specific context, those of post-social Chinese cities. So doing generalized deductions regarding other post-social societies can be made if only we have in mind the imperative of context. Of course, using the macro and micro interplay, triangulations like quantitative-qualitative-contextual these last two researches are at first sight very similar to those made in the so called first Chicago School regarding the improvements of immigrant policies or
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]