1,880 matches
-
sfârșitului. - Și de câte ori îmi zâmbește cineva, descifrez pe fruntea luminoasă chemarea sfîșietoare: "Apropie-te, vezi prea bine că și eu sânt muritor!" - Sau când ochii mi s-au întunecat de noaptea mea, glasul zâmbetului îmi flutură pe lângă urechi avide de implacabil: "Privește-mă, este pentru ultima oară!" ...Și de aceea zâmbetul te oprește de la singurătatea din urmă, și oricât nu te-ar mai interesa colegii de respirație și de putrefacție, te-ntorci spre ei ca să le sorbi secretul, să te îneci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îndemînă, fața lui - de care el poate fi perfect străin - te va învăța mai mult ca înțelepții. Căci sânt încrețituri care dezvelesc acțiunea Timpului mai nemilos decât un tratat de zădărnicie. Unde să găsești cuvinte care să zugrăvească eroziunea lui implacabilă, înaintarea lui destructivă, când peisajul deschis și accesibil al bătrâneții ți se oferă la toate colțurile ca o lecție decisivă și o sentință fără apel? Neastâmpărul copiilor în brațele bunicilor să nu fie oroarea instinctivă de Timp? Cine n-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lume, adierile melancolice îți dovedesc iluzia apropierii tale de spirit. Forțele vitale ale sufletului te atrag în jos, te obligă să te scufunzi în adâncimea primară, să-ți recunoști sursele, de care te izolează vidul abstract al spiritului, seninătatea lui implacabilă. Melancolia-i o distanță de lume prin mijloacele vieții, iar nu ale spiritului; dezertarea din imanență a țesuturilor. Prin apelul neîncetat la spirit, bărbații i-au adăugat o nuanță reflexivă, ce n-o întîlnim la femei, care, nerezistând niciodată sufletului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tainică de a se distruge. A trăi, a te afla înlăuntrul existenței înseamnă a nu putea adăuga nimic vieții. Când însă ești în afară de ea, apucat pe o cale primejdiaosă, urmărit de scandalul neîntrerupt al fatalității, ros de mândria disperată a implacabilei ursiri, deschis primăvăratic prăbușirii, cu ochii țintuiți în crimă și în nebunie sau învinețiți de povara măreției - atunci încarci viața de tot ce-n tine n-a fost ea. Din chin se naște tot ce nu-i evidență. N-ai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
posibil sentimentul iremediabilului, care ni se impune ca o necesitate ineluctabilă împotriva tendințelor noastre cele mai intime. A fi absolut convins că nu poți scăpa de o soartă amară pe care ai dori-o altcumva, că ești supus unei fatalități implacabile și că timpul nu va face altceva decât să actualizeze procesul dramatic al distrugerii, iată expresii ale iremediabilului și ale agoniei. Nu este atunci neantul o salvare? Dar cum poate să existe o salvare în nimic? Dacă este aproape imposibilă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
E.M.CIORAN Paris, 22 februarie 1990 CAP.I Tragedia culturilor mici Cele câteva milenii de istorie de care ne dispensăm numai în ignoranță sau în extaz - două poluri a-istorice, - ne obligă la o viziune macroscopică și la o selecțiune implacabilă a desfășurărilor omenești. Cine nu simte nevoia să fie judecător al trecutului se desolidarizează de o întreagă lume ce l-a precedat, chiar dacă instinctul îl integrează prin legături invizibile; nu mai puțin este lipsit de existență în viitor acel ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Lupta pentru hegemonie s-ar termina în favoarea aceleia care a avut prioritatea sistemului. În speță, Rusia. Comunismul continuă visul rusesc al dominației universale. Mesianismul slav are aspecte multiforme, pe care naivii nu vor să le recunoască, dar care se descoperă, implacabile,acelor ce înțeleg lupta exasperată pentru hegemonie. Orice idee mesianică exprimă direct sau camuflat o pornire spre putere, așa încît nu există mesianism fără implicații politice. Elanurile mesianice sânt expresii eterate sub care se ascund realități ce sfâșie națiunile. Diversitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
avea-o, o vom inventa. Nu vom putea deveni întîia forță balcanică, decât lichidând ceea ce este balcanic în noi. Și prin întîia forță în Balcani nu înțeleg conștiința națională a puterii noastre, ci proiectarea României în conștiința europeană ca fatalitatea implacabilă a unei regiuni istorice și geografice. Dacă în întreg sud-estul Europei, România nu se va defini ca singura realitate politică și spirituală, atunci viitorul mi se pare searbăd, superfluu, stupid. Cum pot exista atâția care pot crede că respirația actuală
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
orice analiză, este simplificatoare. Viața este mult mai complexă, și la fel oglinda sa, care e istoria. Nu toți antifasciștii evrei au ajuns comuniști, unii dintre ei au reușit să vadă adevărul și s-au oprit din drumul ce părea implacabil. Unii au refuzat comunismul, În numele credinței pentru valorile umaniste și democratice. Un exemplu În acest sens este scriitorul Mihail xe "Sebastian"Sebastian, care, după o clipă de entuziasm pricinuită de căderea regimului fascist, acceptă să intre În redacția ziarului comunist
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
intrării în vigoare a Tratatului de aderare, în sensul de efecte juridice și anume, cele care sunt în mod specific menționate în acest document, în cea de-a doua categorie de implicații intră consecințele care derivă, în mod necesar și implacabil, din noua postură pe care România o are în prezent. Avem în vedere mai întâi, efectele înscrise, în mod explicit, în Tratatul de aderare, un document cadru, original, cu rol director pentru circumscrierea ansamblului reglementat; prin acesta, se proclamă că
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de viață în India, aprecia:"cauze istorice au generat, de fapt, anumite forțe motrice, care, în măsura variabilă, au operat în toate partidele politice din India de azi"; "nu am nici o ezitare în a afirma că guvernul indian actual este implacabil hotărât să facă tot ce depinde de el, pentru a preveni înființarea Pakistanului pe baze ferme"1 aprecia un comandant englez, aflat în India în aceea perioadă. Anii care au urmat declarării independenței au fost plini de situații în care
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
quel la etajul practicii politice. Imperativul etic valabil pentru un singur individ nu este univoc transferabil în sfera de acțiune a statelor suverane. Umbra lui Mars sau Ares cade, așadar, asupra oricărui protest în fața agresiunii, definind limita tragică a oricărei implacabile alegeri. Prin urmare, nici arta perorației înalte, nici oftatul resemnat al vulgului nu vor da răspunsul decisiv în confruntarea oamenilor cu formele istorice ale răului. Realismul adaptării la exigențele „războielor culturale” - văzute și nevăzute - a fost dintotdeauna un punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
amendată În numele unei proiecții ideale a poetului, În evidenta prelungire a unor atitudini romantice: „Un surîs onctuos comercial se substituie rictusului de răzvrătire și scîrbă. În locul singurătății și a[l] cățărării pe stînca aridă a visului, pentru atingerea unui edelvais implacabil: Înclinarea sufletului de carne dinaintea prostimei bucuroase de ridicarea totalului ei cu o unitate. Un meschin simț al confortabilului, al necesității pîinii cotidiene; un sentiment de certitudine facilă; o Închidere progresivă a ochiului dinaintea nevăzutelor, marilor taine. O paralizie crescîndă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Carlos Bousoño în Teoria expresiei poetice 193 introduce conceptele de „imagine vizionară”, „viziune”, „simbol”, „ruptură a sistemului”, care reprezintă, în fond, niște redefiniri, mai nuanțate și mai subtile, ale mai vechilor figuri. Roman Jakobson 194 impune ideea unui limbaj poetic implacabil autoreflexiv, conotativ prin excelență, bazat pe posibilitatea de a transmuta domeniul echivalenței paradigmatice de pe axa selecției pe axa combinării. În concepția lui Tzvetan Todorov 195, transparența, respectiv opacitatea, sunt trăsăturile care separă limbajul uzual și pe cel al poeziei (este
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
le sufăr toate pentru ceea ce-am iubit...” În același stil este compusă și Scrisoarea către Zulnia, poem complex și profund. Este istoria unei pasiuni scrisă de un Tristan care-a pierdui pe holda lui. Regele Marc este un tiran implacabil („aruncată de un tiran... În vron loc cu depărtare”). Acela care vămuiește sufletele? Iscusința lui Conachi e să țină poemul Într-un timp nedeterminat: un prezent al pasiunii. În el intră toate nuanțele temporare. Faptele s-au petrecut, se petrec
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ministeriabilul căută un termen mai slab) merituos, e cineva, nu-i un "ăsta", cum zici dumneata, Maman... Și cu această generozitate, Pomponescu se simți ușurat, aproape concepu posibilitatea de a conviețui în câmpul arhitecturii împreună cu Ioanide. Maman însă se arătă implacabilă: - Aici nu scrie că acest domn, căruia binevoiești a-i găsimerit, are și el o valoare, spune că e singurul arhitect român mare, face aluzie la tine, te atacă. Pomponescu deveni ușor nervos. - Maman, exagerezi, e un articol al vreunui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai extrage oarecare preciziuni și pronosticuri, și spuse: G. Călinescu - Fii liniștit! Totul merge bine. Copii!... Natura lucrează din plin. Natura are tainele ei. La te uită la Conțescu! Voinic, sănătos. Cu toată sperietura sa, Gonzalv, auzind de Conțescu, redeveni implacabil și-și arătă o îndoială malignă în remisiunea lui: - De, domnule, zise el, crezi c-o să dureze? Gonzalv Ionescu nu-și concedie fostele soții decât când fu absolut încredințat că copiii nu mai au nevoie de nici o îngrijire. Atunci își
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe subtilul cu o minte lipsită de spontaneitate. Rezultatul fu supărător. Dan Bogdan, om mai degrabă inofensiv și obscur, se trezi atacat G. Călinescu violent în gazetele politice de toate culorile, primi amenințări anonime și fu notat ca un dușman implacabil și periculos al Mișcării (ceea ce nu era în realitate). Indignarea provocată de amenințări și mai ales încăpățînarea congenitală îl împinseră să joace cu mai multă tenacitate rolul de moralizator. Obsesia lui Dan Bogdan era de a fi un om obiectiv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sau bucurie sanguinară personală este exclusă. Nu ascund că trăind în două planuri deosebite - sub regimul inferior al orânduirii actuale și sub regimulîncă nelegalizat al concepției dinamice (Observația lui Ioanide: "Băiatul ăsta suferă de demență acută, caracterizată prin logică sofistică implacabilă! Dacă psihoza lui se lățește, omenirea e pierdută!") - încerc adesea șovăiri. Acesta este motivul pentru care, cu toată sila mea de literatură, am consimțit să jucăm Julius Caesar de Shakespeare, în special pentru scena asasinării lui Caesar în Senat. Eu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a nu atrage atenția câtorva cetățeni așezați pe scaune învecinate. Când vru să profere numele de botez, "Jean", il izbi prima dată prin ne-seriozitatea lui. - Pe mine mă cheamă Ion! răspunse el. . - Tu ce meserie ai? Își urmă implacabil interogatoriul copilul. . - Fac case! zise Pomponescu sculîndu-se și scuturând închip de "la revedere" mâna băiețașului. . Se ridicase pentru că se simțea stânjenit. Avea sentimentul că a fi ministru nu-i o meserie și că mințise declarîndu-se constructor de case, întrucît de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adevărat? . - Ioanide nu se vâră în politică, e cu desăvârșire inaptpentru acțiune. . - Mulți par așa nevinovați și în realitate sunt tari în intrigă.Unde e jurnalul, domnule Hagienuș? Orientalistul se prefăcu complet zăpăcit și declară că l-a pierdut, însă implacabila madam Pomponescu îl găsi, dîndu-i-l să-l citească tare. " Cu toată dezmințirea dată de rectoratul Școalei de Arhitectură - glăsuia articolul - noi persistăm a crede că s-a petrecut la acea instituție o manifestație împotriva arhitectului Ioanide, legitimată de purtarea profesională
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se auzi interpelat de la spate de un glas cunoscut: - Ce zici? Nu e așa că cimentul a biruit? Întorcând capul, văzu pe Ioanide îmbrăcat ca lucrător, cu șapca pe cap. Pomponescu, încă sub impresia că arhitectul trebuia să fie un dușman implacabil al său, privi înspre el incert. Ioanide însă era acela de totdeauna și-i vorbea exact ca în cancelaria Școalei de Arhitectură sau la cercul lui Saferian, brusc cordial și mai ales profesional. . - În fond, continuă el, asta e opera
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ostile. De altfel, mi s-a spus azi la minister că va ieși în curând în Monitor decretul de destituire a profesorilor ostili Mișcării. G. Călinescu Pomponescu, cu un gest distrat, acceptă și acest pahar. - Ioanide e tare acum, conchise implacabilul Gulimă-nescu, numai el ar putea opri decretul. Din nefericire, e supărat pe dumneata. Ex-ministrul renunță a mai pofti la masă un oracol atât de sinistru și-i întinse mâna foarte obosit. Ar fi preferat să se întîlnească cu Ioanide. Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de ciudă când, întoarsă acasă, băga de seamă că a fost înșelată la un magazin, reținîndu-i-se mai mult. Uneori, dacă mai era posibil, mergea să reclame. "Îngerii, zicea Ioanide, au în iconografii aspect efeminat ca să se poată înțelege de ce sunt implacabili. Numai cine are sentimentul zădărniciei neglijează valorile diurne. Ce importanță are dacă la construirea Colisseului arhitectul a primit sau nu toți banii? Monumentul e atât de impunător, încît arhitectul trebuie să fi fost însuși emoționat de opera lui și să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ne dezechilibreze, să ne strivească. Teama de mediocritate intră (tot mai) adânc în cele mai ascunse fibre ale existenței și actelor noastre. Ni se cultivă și ni se întărește în și prin actuala ideologie un eu hiperexigent, care ne evidențiază implacabil infirmitățile, neputințele, ratările. "Sentimentului greșelii i se substituie obsesia eșecului", punctează M. Lacroix (2009, p. 58). Nu numai că trăim sub presiunea concurenței, a comparației (sau tocmai de aceea!), dar și sub cea a excelenței. Ea atinge pentru mulți dintre
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]