1,255 matches
-
grăbit, acești vecini funcționează, și anume, se instalează în textura unei vieți de familie ușor fisurată și-și dau acolo legea lor, legea unei solidarități și a unei "cumințenii" acuzate, inamovibile. Sub această acțiune echivocă, în același timp bunăvoință și impostură, crevasele familiei "protejate" se adîncesc, caracterele se disparizează, conflictele se ascut, capul familiei afectat de eșec devine țintă de sarcasm și vindicte, membrii familiei oscilează între panică și înverșunare contestatară, și-o iau în cap, cum s-ar zice, și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de pe urma "tranziției", ar fi trebuit să dea socoteală. Cînd colo, ce să mai vorbim... Cu vehemența și clamorile lui, Octav e vocea noastră, a celor exasperați, a celor descurajați, a celor obosiți de spectacolul ignoranței, pe de o parte, al imposturii nerușinate, pe de alta. Intoleranța lui erupe dintr-o exigență ale cărei cote urcă absolut. Marea lehamite care îl surprinde e încărcată de toate drojdiile unei dezamăgiri de nelecuit. Ar vrea, ah, cît ar vrea să-ți zgîlțîie semenii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
asta e... Octav: (e mai mult uluit decît revoltat) Dumnezeule, și cînd îi aud pe ăștia cu "greaua moștenire" cu gîndul la strunguri și la pluguri îmi vine să vărs! Frica! Asta-i moștenirea cea mai grea! Frica, inerția, ignoranța, impostura și demagogia! Dumnezeule, cine ar fi crezut! Costache: (cu blîndețea lui, adică compromisul, renunțarea) Octav, trebuie să iei lucrurile așa cum sînt. Nu se poate face nimic. Octav:...Nimic... nicăieri... niciodată... atribute perfecte ale morții... Și-atunci?! Costache:...Și-atunci, mie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu atît mai modernă, fără ca acest atribut să conote axiologic) care are toate motivele să suscite dezbateri și să provoace contestații pornind de la reacționarismul ei, În sensul deja definit. Critica stilului, făcută de pildă de Ciprian șiulea În Retori, simulacre, imposturi, vine să sancționeze exact retorica imprecației și estetica sublimului care o caracterizează. Problema apare Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
înseamnă să crești/ Ne-ncetat spre mai mult și mai bine..." Autoare și de fabule, Nina Cassian pecetluiește în "Critica de jos" practici abominabile din lumea literară a perioadei staliniste. În ciclul "Muzeul cu antichități", comentează liric și satiric umilința, ipocrizia, impostura, patima. Un anume senzualism aprinde carnea versurilor Ninei Cassian, revărsându-se asupra trăirilor sau asupra naturii exprimate în plăcerile directe: "Călugărița ploii mătăniile-și bate/ Pe urma vinovatei, să facă în veci uitat/ Nepăsătorul hohot al verii deșănțate/ Culoarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Raportul unui scriitor cu timpul este un amestec de discontinuități și puncte de maximă trăire. * Care este temporalitatea specifică gândirii? Tind să cred că Jurnalul constituite o cale potrivită de a încerca deslușirea ei. Un risc al scrisului: poate dezvălui impostura în gândire pe care un noian de diplome încearcă s-o acopere. * Prin intermediul filmelor, romanelor, divertismentului și al altor lucruri de genul acesta, societatea se străduiește să ne injecteze doza de optimism necesară pentru a putea supraviețui. Romantismul transmis pe
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Orientul evoca tradiții și deprinderi „asiatice”, rămîneri în urmă pe planul mentalităților și al civilizației. Dimpotrivă, Occidentul însemna modernitate și seriozitate. Ambele cuvinte aveau o valoare bine marcată în conștiințe: în aluziile la „Orient” se concentra sarcasmul față de inerții și imposturi, în cele la “Occident” - nevoia de a da conținuturi veritabile formelor de viață contemporană. „Viața patriarhală - scria chiar un publicist băcăuan - se alungă cu năzuinți occidentale”. Neîndoielnic, Bacovia era în curent cu înfruntările dintre cele două atitudini. Detestînd “humorul”, adică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Respinsă de autoritățile Uniunii Sovietice pe motiv că era o practică "burgheză", aceasta a ajuns să fie recunoscută peste tot ca protecția supremă a alegătorilor și candidaților. Alte cerințe "negative" privesc reprimarea fraudei. Registrele permanente urmăresc să elimine de exemplu impostura și dubla votare. Alte forme precum mita, amenințările sau șantajul sunt mai dificil de eradicat, parțial pentru că unele dintre aceste practici nu sunt ușor de definit cu precizie: de exemplu, zvonul unor amenințări îi poate face pe alegători să voteze
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și-un pumn de-mpotrivire". Asocierea cu înșelător fragila năpârcă (anguis fragilis), posesoarea unui venin ucigător, nu este deloc întâmplătoare. Vulnerabilitatea acestui poet ce pare a-și juca, abil, propria marginalitate, se întoarce, mai ales când e vorba să sancționeze impostura celor postați "la centru" (nu numai social, ci și literar vorbind), în energie pernicioasă. Referințe critice (selectiv): Ovidiu Nimigean, în "Contrafort", nr. 7, 1996; Al. Călinescu, în "Monitorul" din 12 noiembrie 1999; Mariana Codruț, în "Monitorul" din 12 noiembrie 1999
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dar nu mai puțin ostili, ai ființei poetice. Prima direcție este vizibilă în textele din primul grupaj al volumului, Prostul satului și visul Îngerului ideologic, acolo unde perspectiva asupra lumii contemporane este aceea, necruțătoare, a unui cronicar fidel al mizeriei, imposturii și kitschului unei lumi întoarse în terMitologie destrămată, numai bună de caricat/ parodiat ("hai la groapa cu termite, vino!/ și pentru noi soarele strălucește/ chiar dacă negru și negru// tot cuminți de-om fi/ n-om fi nici voioși,/ nici teferi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la o ordine socială în care ar fi din nou posibil "să pătrunzi în fiecare inimă fără mijlocirea cuvîntului", în care, tocmai prin faptul că legăturile afective se vor stabili de-acum înainte în afara intermediarului dubios care este schimbul verbal, impostura va fi definitiv înlăturată. E o armonie pierdută, dar la care ți se îngăduie să speri. Pentru a o realiza, ar fi de ajuns să repudiezi convențiile actuale ale limbajului pentru a reveni la un sistem de comunicare prin semne
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
măscăriciul piraților sau Capcana sau Cine îndrăznește să verifice dacă împăratul are chelie falsă și în Dirijorul. Prima piesă reface înălțarea și pierzania lui Cezar în versiune parodică, iar Dirijorul exemplifică într-un cadru grotesc triumful prin crimă al mediocrității, imposturii și imoralității. Un dirijor, Nan, e omorât pentru că, după cum afirmă unul dintre virtualii succesori (care se numește Spânul, Dințosul, Înaltul ș.a.m.d.), „nu ia bacșiș” și astfel le „insultă meseria”. Metaforic și problematizant prin excelență, teatrul lui P. (căruia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
lit., II, 707-720; Răzvan Voncu, Secvențe literare contemporane, București, 2001, I, 85-93, II, 53-55, 172-173; Negrici, Lit. rom., 331-338; Sorin Crișan, Circul lumii la D.R. Popescu, Cluj-Napoca, 2002; Mirela Marin, Antiutopia și utopia valorilor, București, 2003; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 55-60. D.Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
relația cu bătrânul domnitor, hulită de toată lumea, aduce aminte de stratagemele unor personaje precum Anca din Năpasta lui I.L. Caragiale sau Nastasia din Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu. Finalul piesei este unul în notă pesimistă, virtutea dovedindu-se copleșită de impostură: Anița și iubitul ei, cântărețul Dan, vor sfârși tragic. L. izbutește uneori studii de caracter relevabile, ca în Chiajna, unde căutările personajului central sunt ecoul unei conștiințe neliniștit-active, meditând la șansele de împlinire fără a apela la vanități, concomitent cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
luptă; • Marcarea, însemnarea eroul este însemnat; • Victoria răufăcătorul este învins; • Remedierea nenorocirea sau lipsa inițială este remediată; • Întoarcerea eroului; • Urmărirea eroului; • Salvarea eroul scapă de urmărire; • Sosirea incognito eroul se întoarce acasă sau în altă țară și nu este recunoscut; • Impostura falsul erou formulează pretenții neîntemeiate; • Încercarea grea eroul este pus în fața unei grele încercări; • Îndeplinirea încercarea este trecută cu succes; • Recunoașterea eroul este recunoscut; Demascarea răufăcătorul sau falsul erou este demascat; • Transfigurarea eroul capătă o nouă înfățișare; • Pedepsirea răufăcătorul este
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și de o parte, și de cealaltă. Mă refer aici la acei prezicători care nu diabolizează celelalte căi instituționale recunoscute de rezolvare a problemelor, dar și la acei specialiști care nu ridiculizează divinația (excludem de aici formele kitsch: șarlatania și impostura) și o pun sub semnul blând al "gândirii sălbatice". Înclinația oamenilor pentru alternative de cunoaștere am explicat-o prin eșecul parțial al versiunilor gnoseologice oficiale, recunoscute: subiecții sunt nemulțumiți că nu-și găsesc rezolvarea problemelor pe căi raționale și oficial
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
al infirmilor și accidentaților din întreg cuprinsul țării. Dr. Ion Ghiulamila a avut un rol important la nașterea și evoluția ortopediei pe baze științifice în România. Unul din obiectivele activității sale profesionale a fost să alunge din practica acestei specialități impostura, empirismul, ignoranța și să ridice ortopedia - alături de Școala de chirurgie ortopedică reprezentată de profesorul Ion Bălăcescu la rangul aceleia din marile centre europene. Probleme importante au făcut obiectul studiilor bazate pe vasta sa experiență și au fost publicate în reviste
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
dintr-un teatru și dintr-un spital, unde se întâlnesc protagoniștii romanului, doctorul Radu Harega și solista de operă Domnica, două destine similare prin obstacolele sociale și morale ce le stau în cale. Ei au de luptat cu favoritismele și impostura, cu demagogia și oportunismul, cu minciuna și spiritul de șicană, cu ticăloșia, tare pe care le încarnează personaje ca „marele regizor” Eunucul și Le Petit (nume antitetic și simbolic pentru tipul ambițiosului), „fâșneața” Vipereasca sau directorul Bârsa, un fel de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
Taine descrie în Vie et opinions de M. Frederic-Thomas Grainborge, subintitulat Note sur Paris (1867), o capitală strălucită, dar instabilă, unde a părea ia locul lui a fi. Aparențele încurajează și fac posibile, în condițiile anonimatului marilor orașe, travestiurile și imposturile. Astfel devine posibilă o permutare a ierarhiilor tradiționale. Cum demonstrează R.Stierle [p.13], Parisul este locul unei extreme intensificări a conștiinței, dar și a aparentelor, a lipsei de sinceritate. Este de notat că "viața urbană se bazează pe o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
încercare afină cu cea a lui Sorin Adam Matei este culegerea de eseuri a altui fost membru în „Grupul de la Brașov” (pentru a rămâne, cu toată ironia cuvenită, în această perspectivă simplistă de dinamică a grupurilor), Ciprian șiulea: Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologii în România, Compania, București, 2003. Mai recent, Ciprian șiulea a revenit la atac, prin articolul „Cultura neointerbelică și problema filiației” (Timpul, decembrie 2005, pp. 18-19), în care apare acest termen rebarbativ, neointerbelic (interbelic ar trebui înlocuit cu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ale genului, în special, La Fontaine, dar și Fedru, L. Pignotti, Florian și Krâlov, care servesc acțiunea moralistului. Sub vălul alegoriei, sunt atacate vicii general-umane și sociale, „străinomania” ce bântuie epoca. Pervertirea cosmopolită a educației duce la inadaptare (Castorii), iar impostura provoacă răsturnarea valorilor (Momița la bal masché). Satirele, la rândul lor, sunt imitații: epigrama după Marțial, Satiră asupra omului, după Boileau, iar după I. Krasicki, Soția de modă. Această satiră dezvoltă un scenariu dialogat, susținut de tânărul conservator, repede depășit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
sînt ca maimuțele, avînd aceeași dibăcie ca ele; te uiți la ei de jos În sus, le admiți agilitatea la cățărat; dar cînd ajung la culme, nu mai vezi decît părțile lor rușinoase.” (H. de Balzac) Mediocritatea ajunsă sus, prin impostură, lasă, pînă la urmă, să se vadă falsa onorabilitate a celui În cauză. * „Noi lăudăm ceea ce-i lăudat mai mult, decît ceea ce-i lăudabil.” (La Bruyère) De aceea se și ajunge, adesea, la situații de genul celei menționate de Mark
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
autoarea manualului Limba română. Origini și dezvoltare (Editura Humanitas, București, 1996). Așa cum se procedează În astfel de cazuri, autoarea articolului din Observator cultural pune În paralel textul inițial și cel plagiat, arătând că e vorba despre „un exemplu grăitor de impostură intelectuală, prezentat drept etalon al calității”. Concluzia autoarei este cât se poate de tranșantă: Ca și manualul de clasa a XI-a de anul trecut, realizat de aceeași echipă de autori, și manualul pentru clasa a XII-a este un
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
imediat după comunicarea numelui său către Ministerul de Interne pentru a fi luat în evidență 17. Să precizam că acest regulament de validare și recunoaștere a diplomelor de doctor în medicină obținute în străinătate avea printre obiective, dincolo de necesitatea eliminării imposturii ori de nevoia de a reglementa o profesie, cea medicală, care era în curs de definire și autodefinire în spațiul românesc în anii '60-'70 ai secolului al XIX-lea, instituirea unui alt set de criterii pentru controlul accesului în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
structurile religioase s-au îmbinat cu cele militare și politice, sprijinindu-se reciproc. Această tradiție obscurantistă a relațiilor sociale europene, înclinată către scindare, a fost de natură a genera resentimente populare, acestea fiind cultivate de regimurile tiranice, care au legitimat impostura, exact pentru a-și asigura un control cât mai ferm asupra maselor. De abia după cel de-al Doilea Război Mondial au început să germineze speranțele unei construcții europene comune. Aceasta s-a datorat, în esență, începuturilor globalizării, determinate de
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]