2,489 matches
-
de servitor la cel de oaspete la un cocteil. Pentru a completa această imagine, se rezeamă de peretele de lângă el, trecându-și un picior peste celălalt. Ca într-o fotografie de revistă. Un om de lume. Peretele nu are nimic impunător, ba chiar este destul de prost construit. Se ridică mai mult sau mai puțin până la nivelul ochilor unui bărbat adult, împărțind curtea, și așa strâmtă, în două părți inegale. În cea mai mică, unde se află tânărul rezemat, peretele s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-i trateze pe aceștia cu blândețe, dar este ignorat. Când Idris îl pocnește pe unul din localnic peste ceafă în fața soțiilor și copiilor lui, Jonathan înțelege că nu poate continua așa. Poposește în noaptea aceea la umbra unui copac impunător. După ce însoțitorii au adormit, se așează pe scaunul său din lemn cu pânză care scârție și încearcă să gândească. Știe că a ajuns la capătul unui drum. O simte ca pe un șoc, ca și cum ar sări de pe un panou înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un stegar, cu excepția faptului că trebuie să învețe să-și încheie nasturii cum trebuie. Fetele și familiile lor sunt strânse la Poarta Zenitului. Stau în lectică. E frig. Degetele de la mâini și de la picioare îmi înțepenesc. Poarta are o înfățișare impunătoare pe fundalul cerului purpuriu. În poartă sunt încrustate nouăzeci și nouă de cupe de culoarea cuprului, ca niște țestoase înșirate pe un panou gigantic. Acestea acoperă piroanele imense care țin lemnul laolaltă. Un cărăuș îi spune mamei că poarta, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de mari convulsii sociale și de răsturnări spectaculoase. Întărirea prestigiului artei nu e posibilă decât prin crearea de opere durabile, în care cuvântul, asemeni unor pietre cioplite, să se așeze unul lângă altul până ce edificiul se va ridica trainic și impunător. Nu exista altă cale pentru destinul creator al cuvântului. Arta creează în inamicul ei reținere. Opera de artă dă naștere la o temere superstițioasă, ca în fața unei zeități, despre care dușmanul ed știe că o dată creată nu mai poate fi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
altminteri comună, ci din cea a expresiei perplexe cu care autorul o clamase. Urcînd cu noi pe culmi extatice, mierosul reuși atunci să convertească rîsul într un sentiment sublim, fapt pentru care l-am admirat deoarece nimic nu e mai impunător decît să întorci opinia publică pe dos. Cea mai populară figură a cenaclului rămînea însă un pompier care, cu falca aruncată în jos, răcnea: P.C.I.-ul ne păzește contra flăcărilor care... În răutatea noastră de adolescenți, la ieșire intonam pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ignoranța satelor și să deschidă tunele de lumină în care întunericul moștenit se va prăbuși. După discurs nu ne simțeam mai buni, dar nici mai răi. Încrederea acestui înalt personaj ne măgulise. Ministrul era un om cu trupul plin și impunător; încadrat de o coamă bogată, chipul său oacheș trăda noblețea omului de spirit. Avea expresia îndurerată a celui care se jertfește pentru o idee căreia i-a închinat întreaga viață. Mai tîrziu am aflat că fiică-sa își ucisese propria
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
furat un sac; unul își tăiase porcul contractat iar un vecin avea de stampilat un act... Tovarășul Șoptelea nu scăpa nici un prilej pentru a prinde, cum se spune, omul la țîțîna ușii. Îmbrăcat într-un raglan negru, activistul avea statura impunătoare și o privire aspră, mărită de ochelari. Știa să stîrnească frica. Se interesă și de dosarul meu. Cînd ne-am întîlnit, s-a uitat la mine ca prin sticlă. Am avut senzația că sînt o bacterie. Rezultatul strategiei lui Șoptelea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
povestit și ție, la una dintre bețiile noastre crâncene, când Încercam să punem, fiecare de capul lui, ordine În univers și chiar În galaxie - cum zicea unul poreclit Odraslă și care-și Închipuia că galaxie sună mai frumos și mai impunător decât un de tot oarecare univers. Printre altele, Colonelul mi-a spus că dorința lui de nestrămutat era ca după moarte să fie ars, iar cenușa să-i fie dusă Într-o urnă de fiul său către nepot, căci aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bucuria. Încet, mi-a apărut În ochi gardul curții lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu - cum Îl poreclisem pe bătrânul ce se Învecina cu școala. Era scund, crăcănat, avea ochii mici și un nas enorm - n-am văzut altul mai impunător - atins, probabil de vreo boală, lung, gros, roșu vara și vânăt iarna. Mingea cu care jucam fotbal ajungea mai mereu În curtea lui, printre aracii cu viță de vie, și săream cu rândul gardul de ciment cu ochiuri Închipuind niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și de teamă. Glasul blând al dascălului o liniștește, Însă. El Îi cere mâna, ca s-o poată mai ușor conduce prin beznă, și o Înconjoară cu vorbe bune. Pe dibuite, ținându-se de mână, cei doi se apropie de impunătoarea catedră. Profesorul se oprește brusc, iar eleva se lovește de el. Are treisprezece ani, sâni rotunzi și mari, șolduri arcuite de femeie Împlinită. Mai târziu, la proces, s-a consemnat În dosar că scârbavnica pătrundere s-ar fi făcut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Templul Namban, cum era cunoscută, în popor, biserica misionarilor, se afla în apropiere, pe Strada a Patra. Dimineața, în mahalale se auzeau imnurile slujbelor religioase din Templul Honno, iar seara, clopotul bisericii răsuna pe alei. Poarta Templului Honno era foarte impunătoare, iar călugării care locuiau acolo mergeau pe străzi cu expresii trufașe, însă misionarii, când treceau, se arătau umili și prietenoși cu localnicii. Văzând un copil cu plăgi pe față, îl mângâiau pe cap și-i explicau cum să și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
curte, Ano, continuă să-i pună în mâna dreaptă săgeți după săgeți, refuzând să plece, oricât de mult insista seniorul. Nobunaga trăgea mai mult cu noblețe și grație decât cu precizie, mai mult cu curaj decât cu mare putere. Bâzâitul impunător al săgeților lui părea să spună că până și săgețile însele erau prea distinse pentru nemernicii aceia, că vârfurile săgeților erau daruri de la omul care avea să conducă națiunea. Dar și săgețile pe care i le adusese Ano se terminară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
său de chelie, părea un războinic dârz. Gamo Ujisato era cel mai tânăr, dar, cu genealogia sa respectabilă și noblețea lui de caracter, avea un puternic simț moral. Ca demnitate și stăpânire de sine, Ikeda Shonyu era și mai puțin impunător decât Hideyoshi, dar, din ochii săi, strălucea o anumită lumină. Și mai era și Hosokawa Fujitaka, aparent deschis și blând, dar a cărui maturitate îl făcea de nepătruns. Astfel, deși avea o înfățișare obișnuită, Hideyoshi arăta de-a dreptul jerpelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi făcut decât să-i stârnească lui Hideyoshi bănuielile (Afurisitul ăsta de Sakichi a aflat) și, fără îndoială, l-ar fi făcut să se simtă prost mai târziu. Dovada era aceea că, în clipa când întrebase, stânjenit, despre Chacha, expresia impunătoare a lui Hideyoshi se risipise și chipul, aparent autoritar, i se înroșise. Arăta peste măsură de jenat. Sakichi îi observă imediat stinghereala și nu-și putu stăpâni un zâmbet în colțul gurii. După căderea Castelului Kitanosho, Hideyoshi le îngrijise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
își părăsi taburetul și, complet singur, porni în grabă spre dânsul. — A, Senior Nobuo! dădu el din ambele mâini, ca și cum ar fi fost o întâlnire neașteptată și complet întâmplătoare. Nobuo rămase uluit, în timp ce vasalii din jurul lui, care arătau atât de impunători cu lăncile și armurile lor, se uitau cu gura căscată de uimire. Dar acesta nu fu singurul lor șoc. Hideyoshi îngenunche la picioarele lui Nobuo, prosternându-se la pământ, astfel că aproape atingea cu fața sandalele de paie ale celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oameni îngenunchiați în fața unei peșteri. Scena a douăzeci și doua este inspirată din Schimbarea la față, și este cunoscută sub numele Hristos dezlegătorul de păcate, îl reprezintă pe Mântuitorul în picioare, cu o figură expresivă, într-o atitudine sigură și impunătoare, rupând pergamentul încheiat de Adam cu diavolul. La stânga și la dreapta Mântuitorului i se închină mai mulți oameni. Ultimile două scene sunt dedicate Maicii Domnului. Prima este denumită Maica Domnului adorată ca Biserică vie, are un fond arhitectural laic, cu
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mâneci, dar brodată cu flori de aur și dintr-un caftan de culoare roșie, cu mâneci brodate. În mâna stângă ține și el semnul ctitoricesc. Nicolae Iorga ni-l descrie pe Gheorghe Duca ca fiind bogat, abia matur, frumos, mândru, impunător și răzbunător: „De o parte un om bogat în avere și în experiență, fără prieteni, doamna ea însăși fiindu-i necredincioasă și între soți neexistând nici o legătură, deși o întreagă mică lume de copii frumoși, așa cum apar în hainele lor
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
tare, mergând și până la cumplite răzbunări și până la plăcerea crudă pentru suferințele poruncite de dânsul, un aspru monarh, întrebuințând toate mijloacele de stăpânire și hotărât a păstra până la sfârșit, cu orice jertfe, puterea. De alta, un om abia matur, frumos, impunător, mândru de ce-i venise din averea părintească, păzită ca de o stăpână de maică-sa, domnița Elina, și, la nevoie, gata și de un război fără cruțare cu dânsa, și mai ales îmbrăcat de împărătescul său nume, puindu-și pajurea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și refăcută, fiind gata în 1807. În anul 1786 este înălțat și turnul clopotniță, rezidit apoi în 1808. În 1862 însă i se modifică acoperișul din formă bulbară în formă de culion, pe care o păstrează până astăzi. Statura lui impunătoare a făcut ca să i se spună San Marco al Iașilor. De o parte și de cealaltă a intrării pe sub turn se află două cișmele. Mai întâi însă trebuie să spunem că biserica a fost pusă sub epitropia breslei negustorilor, care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
minți. — încep să înțeleg sistemul, spuse dr. Pittman. Doamna Wilt era... este pasionată de joaca de-a personajele. Asta sugerează o relație instabilă, în care dumneavoastră n-ați reușit să vă vă impuneți un rol al dumneavoastră, bine individualizat și impunător, cel de soț... — Dr. Pittman, îl întrerupse Wilt, un giroscop poate să se învârtă - ba chiar trebuie să o facă -, dar când face așa ceva ajunge la o stabilitate care este, practic, de neegalat. Așadar, dacă înțelegeți principiul giroscopului, ați putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
stâlpi și o seră abandonată etala mândră câteva ochiuri de sticlă acoperite de licheni. în fine, se mai vedeau un adăpost pentru bărci lăsat în paragină și o barcă cu vâsle. în totului tot, domeniul emana un aer sinistru și impunător, care nu era în nici un caz atenuat de prezența unei bisericuțe ascunse în stânga, după niște copaci, și un cimitir neîngrijit ce se întindea dincolo de un vechi gard de fier ruginit. Eva scrută locul cu privirea de lângă salcia plângătoare și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a luat apărarea slovacilor, cică asupriți de cehi. La sfârșit: ultimatum. Asta însemna după Führer tehnica gradației.“ Degeaba încerca ascultătorul să ramina absent, să nu audă nimic, se prăbușea, ca o muscă, drept în fața transatlanticului, care nu era altceva decât impunătoarea labă 46 a pantofului Gafton. „Să repetăm, deci, profesore, încă o dată. Sir Neville Henderson, ambasadorul englez. Convocat de caporalul bufon, în seara de 29 august. Nemții cer Danzigul, dar și Coridorul, până miercuri 30 august. Telegrama ambasadorului ajunge la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
soare, i-a zis el. Veselia ta e sănătatea sufletului meu, iar tristețea lui Zi-zhen este otrava lui. Pentru mine, e o figură paternă. E tot ce mi-am dorit vreodată de la un bărbat. Ca tată, e înțelept, iubitor și impunător. Când l-am întrebat de ce a decis să se însoare cu mine, mi-a replicat că am capacitatea de a face un cocoș să ouă. Iau remarca drept compliment. Presupun că vrea să spună că scot ce e mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bătea șaua. Intermezzo informativ: Pentru unele mame, o supărare poate fi un prilej de nobilă mândrie. După liturghia pentru cei patruzeci de martiri creștini de la Sevastia, clucereasa Elenca reveni în casa ei părintească, în casa Dudescului, una dintre cele mai impunătoare case din centrul Bucureștiului, copleșită de sentimentul ciudat al unei întoarceri în timp. Intră în odaia ei și rămase în picioare. Se gândea la vechimea nobilimii românești, la istoria familiilor de boieri. Noblețea română fusese în apogeul ei până la 1700
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nimic prea evident. Jenny nici nu fuma, nici nu bea, așa că singurul ei răsfăț era acela de a merge de două ori pe săptămână la coaforul din zonă, ca să-și aranjeze părul negru, ușor albit pe la tâmple, într-o tunsoare impunătoare gen Margaret Thatcher. Imaginea de ansamblu astfel obținută era aceea de nevastă de membru în partidul conservator. Jenny avea cam cincizeci și cinci de ani și, cu toate silueta și felul în care se îmbrăca ar fi trebuit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]