2,424 matches
-
ateu încrîncenat pentru care nu există decît ceea ce crede el că există, ce poate fi tematizat și turnat în concepte, dl. Liiceanu consideră capodopera heideggeriană drept "o investigație în caracterul misterios al banalului și familiarului accesibil, și nu în cel inaccesibil al unui exotic "dincolo" prezumat". Filosofia are din plin ce face "aici", așa cum ea nu are ce face într-un "dincolo" care îi oferă, ca unică șansă a manifestării propria noastră "aruncare" (op cit, p.137-138). Profesorul român a stabilit
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
forțat retragerea Imperiului roman din regiune. Așa cum s-a remarcat, lipsită de ocrotire statală, populația latinofonă nu doar din Balcani, ci din întreaga Europă, s-a auto organizat în romanii populare pentru a rezista năvălitorilor. S-a refugiat în zone inaccesibile invadatorilor ori plătindu-le bir. Furtuna slavă, care s-a abătut asupra Balcanilor, a avut suficientă putere pentru a provoca discontinuitatea teritorială a spațiului latin. Migrația slavă a separat definitiv ramura occidentală de cea orientală a romanității. A rupt vechile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nostru, ci și al triburilor traco ilire. De pildă, dalmații s-au refugiat pe insulele Mării Adriatice și pe promontoriile ușor de apărat unde au creat orașe comerciale puternice (Ragusa). Confruntați cu riscul decimării, localnicii s-au repliat în regiuni inaccesibile năvălitorilor. Autohtonii au mai avut și varianta deplasării spre zone periferice în raport cu nucleele teritoriale în jurul cărora se coagulaseră statele salve. De exemplu, politica de oprimare, după care s-au ghidat cnezatele sârbești, i-a forțat pe albanezi și aromâni să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
asta, să declanșăm cursa orgoliilor ori dorința de a provoca invidia semenilor. Cultul contemporan al mărcilor denotă existența unui nou raport cu luxul și cu calitatea vieții. În epocile precedente, clasele populare și mijlocii vedeau în mărcile de lux bunuri inaccesibile care, destinate doar elitei sociale, nu făceau parte nici din lumea lor reală și nici chiar din visele lor. În raport cu această formă de cultură, s-a produs o ruptură: acceptarea destinului social a lăsat locul „dreptului” la lux, la lucrurile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
continuă a condițiilor de viață materială nu duce la reducerea „neajunsurilor civilizației”? Paradoxul major e următorul: satisfacțiile trăite sunt mai numeroase ca oricând, dar bucuria de a trăi bate pasul pe loc sau chiar dă înapoi; fericirea pare încă la fel de inaccesibilă, în vreme ce noi avem, cel puțin în aparență, mai multe ocazii de a-i culege roadele. Această stare nu ne apropie nici de infern, nici de paradis: ea definește pur și simplu momentul fericirii paradoxale căreia am dori, în lucrarea de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
-și pierd importanța economică în cadrul economiei mondiale, în ciuda declinului procentului reprezentat de acestea în cadrul produsului intern brut. Dimpotrivă, ca rezultat al noii tehnologii informaționale, în ingineria genetică, de exemplu, apar noi orizonturi pentru sectoarele agricol, medical și farmaceutic, care erau inaccesibile până acum. Transcrierea, manipularea și decodificarea vieții plantelor, a animalelor și a oamenilor, precum și viitoarea reprogramare a codurilor genetice ale tuturor ființelor vii deschid noi porți, oricât ar fi ele de criticabile din punct de vedere etic. Oricum, la ora
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
căuta să controleze și să determine agentul să ia decizii În scopul maximizării profitului (În caz contrar proprietatea principalului se va diminua). Managerii pot lua decizii pe baza unor informații interne pe care le dețin despre firmă și care sunt inaccesibile acționarilor și pot astfel acționa Într-un mod mai puțin eficient În raport cu obiectivul maximizării profitului cu care sunt Însărcinați (selecție adversă). Această situație de asimetrie informațională generează costuri de agenție suportate de principal (proprietarii), care a delegat o parte dintre
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
și a imitației. Ceea ce definește eidolon-ul arhaic este, într-adevăr, valoarea sa de prezență, prezență în vizibil a unei puteri de ordinul invizibilului, fie ea a morților sau a zeilor. Dar această prezență trimite, în același timp, la un altundeva inaccesibil, lucru valabil în special pentru colossos 1, imagine figurată a celui mort. Colossos-ul aparține categoriei eidolon-ului. Statuie sau simplă stelă funerară, fără nimic mimetic ori antropomorfic la origine, el este destinat să fixeze psyche-ul mortului, adică acea parte insesizabilă a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
către Hermes și către cel ce domnește peste împărăția morților, pentru ca aceștia să-i înlesnească sufletului regelui (psyche) ascensiunea spre lumină. Cel chemat să vină din întunecatele adâncuri este regele daimon, tatăl binefăcător, protector și totodată posesor al unei cunoașteri inaccesibile celor vii. Regele mort sau atotștiutorul. Umbra lui Darius va răspunde chemărilor în clipa evocării înfrângerii dezastruoase a oștilor ce invadaseră Elada și a naufragiului corăbiilor persane 1; atunci, ascultând trista relatare și deplângând soarta crudă a perșilor, fantoma aceasta
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
prin caracterul său insolit, se deosebește net de obiectele familiare ce alcătuiesc decorul obișnuit al vieții. El joacă simultan pe două planuri opuse: în aceeași clipă în care își afirmă prezența, dublul se revelează ca neaparținând lumii noastre, ci unui inaccesibil altundeva.” 1 Dar oare nu tocmai această ambiguitate a statutului prezenței e cea care definește fantoma? Ca și colossos-ul, fantoma marchează distanța dintre vii și morți, stabilind totodată o punte între ei. Prin fantomă, supranaturalul, invizibilul se inserează realmente în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
incapacitatea desprinderii de acest trecut, dar și de imposibilitatea de a-l face să retrăiască în închipuire. Astfel, în Hana Gatami, cutreierările lui shite nu mai sunt cele ale unei fantome, ci ale unui spirit cuprins de nebunie, bântuit de „inaccesibila imagine” pe care femeia caută să o reînvie prin dansul ei frenetic, imaginea bărbatului iubit și pierdut pe care încearcă în zadar să și-o amintească, tot așa cum în zadar încearcă să prindă în mâini imaginea lunii oglindită în apă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
împinge mintea spre delir! Și câtă frumusețe sfâșietoare descoperim și în dansul delirant al femeii, în sufletul căreia e vie prezența unei fantome absente! Mai mult decât atât, ca și cum ar vrea să cristalizeze într-o metaforă poetică tragismul fantomei rămase inaccesibile și tăcute, în aceeași piesă no e introdusă povestea regelui din Kan. Incapabil să se consoleze după moartea iubitei sale, nobila doamnă Ri, regele pune să-i fie pictat chipul pe un perete al pavilionului Izvorului Liniștit. Petrecându-și zilele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
morții”. De atunci încoace, Rubek nu mai sculptează însă decât busturi ce ascund „ceva perfid”, o viclenie, o răutate „pe care oamenii nu le pot vedea”. Căci sub aparența lor umană, se disimulează o lume animală, o lume a sălbăticiunilor inaccesibilă spiritului mediocru al privitorului burghez. În spatele busturilor de bărbați și femei (executate la comandă), în spatele chipurilor de oameni, se întrezăresc capete de animale. Raporturile sculptorului cu acest univers secret, misterios al sălbăticiei, al non-umanului sunt puse în lumină de vânătorul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
din materia cea mai comună, poate deveni, așadar, rampa de lansare într-o aventură implicând întâlnirea cu reprezentările lumii „de dincolo”. În cea de-a doua dintre Lecțiile de la Milano, Kantor vede în imobilitatea obiectului ceva SACRU și adaugă: Obiectul inaccesibil gândirii umane. Obiectul străin gândirii umane. În această IMPOSIBILITATE A OBIECTULUI DE A FI GÂNDIT se află noțiunea de dramă. Ce să înțelegem de aici, dacă nu faptul că teatrul se definește în mod esențial prin această interogație exasperată adresată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
într-o ierarhie virtuală a obiectelor - se explică prin convingerea că inferioritatea obiectului este direct proporțională cu neutralitatea lui neschimbătoare, rezistentă, cu capacitatea lui de „obiectivare”. Kantor se arată fascinat de faptul că „numai obiectul, doar el este insesizabil și inaccesibil”. Iată de ce regizorul nu va înceta să plaseze în centrul căutărilor sale lupta îndârjită cu materia, așa cum se întâmplă în cazul Nebunului (din spectacolul cu piesa lui Witkiewicz, Nebunul și călugărița), care se zbate înăuntrul unui enorm sac negru, veritabil
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se știe, să atragă și să păcălească spectatorul, făcându-l să le creadă vii. Al doilea scop urmărit de ele, mai perfid, este acela de a crea senzația de inerție și de moarte, care înlocuiește necontenit viața. Al treilea scop (inaccesibil): să mai înșele încă o dată publicul, să-l uluiască și să-l înspăimânte cu posibilitatea inumană de a trece de la starea de moarte la starea de viață. Așadar, aici se află, în viziunea lui Kantor, miezul secret al iluziei teatrale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
altfel, că nici femeile sculptate de acesta nu sunt pentru el statui de zeițe, ci zeițe adevărate. Adică nu doar niște simple imagini, ci veritabili eidola arhaici, care înscriu în vizibil prezența efectivă a unui invizibil ce trimite la un inaccesibil altundeva. Sunt statui obișnuite, au un aer familiar, însă par în același timp că se află la mii de leghe distanță: „Deși le vedem, unde sunt ele de fapt?”. Acest altundeva căruia îi aparțin nu este altceva decât tărâmul morții
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un mijloc de apărare, adesea foarte eficientă, împotriva amenințării depresive ce urmărește adolescentul în goană după un „obiect” niciodată satisfăcător: nu există de acum înainte nimic de așteptat, nimic de sperat, nimic de căutat, nici de iubit. Adolescentul devine distant, inaccesibil. Această experiență a vidului amenință rapid baza narcisiacă, putând culmina cu senzații de irealitate, de plutire (cf. exemplul Jacques). Pentru Gutton (1986), acest gol, această plictiseală intensă, constituie una dintre formele majore ale stării de proastă dispoziție și are drept
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
acnee destul de importante: Jacques suferă profund de această lovitură adusă feței sale. Dar câteva săptămâni mai târziu, în timpul unei încăierări între două bande rivale, a fost lovit cu o piatră în ochi. În mod brutal sentimentul că este o persoană inaccesibilă, invulnerabilă se prăbușește. Această piatră care i-a atins corpul pare să fi dezlănțuit un sentiment de sine grandios, inaccesibil și invulnerabil. Suferă de o hemoragie conjuctivală: își amintește că tatăl său îl conducea, ținându-l de mână, la oftalmolog
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
între două bande rivale, a fost lovit cu o piatră în ochi. În mod brutal sentimentul că este o persoană inaccesibilă, invulnerabilă se prăbușește. Această piatră care i-a atins corpul pare să fi dezlănțuit un sentiment de sine grandios, inaccesibil și invulnerabil. Suferă de o hemoragie conjuctivală: își amintește că tatăl său îl conducea, ținându-l de mână, la oftalmolog. Doar cu ocazia acestui episod va putea povesti, douăzeci de ani mai târziu, în timpul ședinței de analiză, singura amintire a
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
avea pentru el însuși un sistem valoric ridicat și care a reușit să-și împlinească obiectivele. Unii adolescenți pot să se simtă incapabili să intre în rivalitate cu un partener purtător al unei astfel de imagini prea puternic resimțită ca inaccesibilă. Și în această situație, adolescentul de același sex este probabil cel mai vulnerabil. Răspunsurile posibile în fața acestei imagini oedipiene resimțită ca „distrugătoare” sunt multiple, mergând de la depresie până la comportamentele de evitare, sau chiar de negare a depresiei ce se înscriu
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
niciodată să obțină în mod spontan. Vidul devine atunci persecutiv, deoarece îi reamintește această suferință trecută. Pe măsură ce comportamentele psihopatice, pe de o parte, apărarea prin acțiune, pe de altă parte, ocupă locul întâi, nucleul depresiv devine din ce în ce mai ascuns și mai inaccesibil. Această inaccesibilitate îl privește atât pe clinicianul confruntat cu adolescentul (semiologia depresivă propriu-zisă tinde să dispară) cât și pe pacientul însuși (el se simte efectiv din ce în ce mai puțin „deprimat” sau „gol”, dar din ce în ce mai agresat de o societate „injustă” al cărui răspuns
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de tristețe, de proastă dispoziție care, așa cum recunoaște ea însăși, o dor în mod deosebit. „Separația” atât de necesară adolescenței reactivează afectele mai întâi, apoi imaginea unei interacțiuni în care eul este abandonat într-o „groapă neagră” iar obiectul este inaccesibil. Dacă rezultatul consultațiilor a fost o relaxare imediată în ceea ce o privește pe Sandra și o ameliorarea a relațiilor mamă-fiică, ne temem totuși ca „travaliul intra-psihic de separare” să nu fie foarte dificil pentru această adolescentă. DEPRESIA SAU IMPOSIBILĂ
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
agreabile cât și dezagreabile, și poate chiar mai des atunci când interacțiunea este în mod potențial sursa mulțumirii, deoarece aceasta din urmă amplifică mai mult nostalgia după obiectul intern bun furnizor al acestei stări de bine care pare că a devenit inaccesibilă. Exemplele Pascal, în plan strict descriptiv, sau Catherine ilustrează acest proces. Aceste senzații de gol, de „vid”, aceste momente de ruptură sunt activate într-un mod foarte intens atunci când o relație terapeutică de tip analitic începe să se stabilească, explicând
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
internat (ceea ce este o realitate) pentru a rări consultațiile, apoi pentru a refuza orice idee de psihoterapie. Terapeutul are sentimentul că este vorba despre o evadare datorată unei stări de sănătate mai bună, care face ca acest adolescent să devină inaccesibil. Nu poate decât să constate ameliorarea și să aștepte... Patru ani mai târziu, Alain cere o consultație deoarece este din nou deprimat de aproximativ 3-4 luni. El are acum 20 de ani. Satisfăcut în mod evident de revederea cu terapeutul
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]