3,449 matches
-
care o propune Nagel (1986, p. 176): Intuiția etic] obișnuit] recunoaște mai multe considerente care limiteaz] comportamentul individului în raport cu ceilalți. Exist] o serie de obligații speciale create prin angajamente și acorduri; constrângeri legate de minciun] și tr]dare; interdicții privind inc]lcarea drepturilor individului, dreptul de a nu fi ucis, r]nit, sechestrat, amenințat, torturat, constrâns, jefuit; constrângeri legate de supunerea la anumite sacrificii a unei persoane, ca simplu mijloc de atingere a unor scopuri; pretenția asupra spațiului privat. Se mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebuie excluse din comportamentul propriu: Acțiunile proprii trebuie orientate, dac] este posibil acest lucru, spre eliminarea r]ului și nu spre menținerea lui. Aceasta este semnificația r]ului. Când alegem s] mințim, s] facem r]u celor nevinovați său s] inc]lc]m drepturile cuiva, este evident c] tindem spre ceva r]u și c], în acest fel, „înot]m împotriva curentului normativ” (dup] cum afirm] tot Nagel), chiar dac] alegerea noastr] este determinat] de dorința de a preveni un r
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
slabe, este explicabil scepticismul sau cel puțin precauția în leg]tur] cu alte aspecte și cu fundamentul care menține toate acestea laolalt] (capitolul 42, „Metod] și teorie moral]”). Nici apelul la un principiu fundamental nu este mai eficient. Chiar dac] inc]lcarea oric]ruia dintre elementele care constituie norme deontologice implic] și o lips] de respect, anumite chestiuni importante r]mân totuși f]r] explicație, devenind tot mai presante. Am stabilit c] normele deontologice au o formulare restrâns] și un caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lipsă de respect pentru cele cinci? În sfârșit, chiar dac] ar fi posibil] g]sirea unor argumente plauzibile în ap]rărea caracterului restrâns și limitat al formul]rilor deontologice sau a unei explicații pentru limitarea respectului, o întrebare r]mane inc] f]r] r]spuns: de ce trebuie considerat respectul ca fiind ceva ce dep]șește condiția sporirii bun]st]rii celorlalți? Dup] cum afirm] Donogan (1977, p. 183)... ...morală obișnuit] este afectat] puternic de ideea consecințialist] potrivit c]reia omul trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
gamei de norme deontologice și, mai ales, de distincție între acțiunile permise care produc consecințe negative și acțiunile greșite, interzise. În caz contrar, teoriile deontologice devin suspecte de incoerent] cu privire la problema conflictului grav și iremediabil între obligații. Ca urmare a inc]lc]rii normei deontologice prin refuzul de a minți o singur] persoan] în scopul protej]rii altor cinci, rezult] c] orice acțiune realizat] este greșit] (iar rezultatul nu este în mod obligatoriu o consecinț] a unei acțiuni anterioare greșite - proprii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
scopul protej]rii altor cinci, rezult] c] orice acțiune realizat] este greșit] (iar rezultatul nu este în mod obligatoriu o consecinț] a unei acțiuni anterioare greșite - proprii sau aparținând altcuiva). Dac] normele deontologice sunt absolute (categorice) și nu este permis] inc]lcarea lor, rezult] c] adesea action]m greșit indiferent ce am face. Gânditorii sunt de acord cu existența unor asemenea situații excepționale, ins] nu le transform] într-un principiu de subminare a teoriei etice, care, de altfel, este suficient de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dancy în acest volum (vezi capitolul 18, „Etică îndatoririlor prima facie”), ins] se detașeaz] tot mai mult de perspectivă deontologic]. Deontologii susțin o idee care nu las] loc de compromis, afirmând c] nu exist] absolut nici un motiv de a refuza inc]lcarea normelor deontologice atunci cand consecințele acestui refuz ar putea fi nefaste. Dup] cum afirm] Fried (1976, p. 10)... ...exist] situații extreme, cănd uciderea unui singur om nevinovat ar putea salva o întreag] națiune. În asemenea cazuri, menținerea raționamentului în forma
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] identific] situații extreme în care nu mai sunt valabile raționamentele obișnuite (nici chiar asupra binelui și r]ului). O versiune similar] este prezentat] de c]tre Donogan în discuția asupra teoriei consecințialiste. Deși ideea c] normele deontologice pot fi inc]lcate în situații critice salveaz] teoria deontologic] de impresia fanatismului, conferind acesteia mai mult] credibilitate, pe de alt] parte ea o poate și submina prin introducerea „clauzei catastrofale”. De ce acțiunile noastre asupra celorlalți devin relevante doar la nivel „catastrofal”? Care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
faptul c] minciună desemneaz] un fragment restrâns al comportamentului, care poate fi localizat într-un anumit context marcat de spațiu și timp. Dac] o conduit] corespunz]toare const] cu prec]dere în evitarea r]ului - în sensul de a evita inc]lcarea normelor sau a principiilor deontologice - si dac] aceste norme sunt puține la num]r și specificate în mod clar și concis, rezult] c], condițiile moralei, pot fi eliminate (pentru majoritatea subiecților și în cele mai multe cazuri). Cu toate c] este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
toate c] este recunoscut faptul c] indivizii pot avea și obligații pozitive - acestea trebuie, de exemplu, s]-și respecte promisiunile și angajamentele voluntare, s] își asume r]spunderea pentru copiii pe care decid s] îi aib] - condițiile de moral] pot inc]lcate cu ușurinț]. S] ne amintim cuvintele lui Fried: „Dup] evitarea r]ului și îndeplinirea obligației proprii, măi r]mân inc] nenum]rate alegeri de f]cut”. Este evident c] aceasta este o concepție legalist] asupra moralei, iar principiul legal
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
angajamentele voluntare, s] își asume r]spunderea pentru copiii pe care decid s] îi aib] - condițiile de moral] pot inc]lcate cu ușurinț]. S] ne amintim cuvintele lui Fried: „Dup] evitarea r]ului și îndeplinirea obligației proprii, măi r]mân inc] nenum]rate alegeri de f]cut”. Este evident c] aceasta este o concepție legalist] asupra moralei, iar principiul legal pe care este întemeiat] este ușor de determinat. Într-o asemenea viziune, ceea ce se cere individului prin lege este neînc]lcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ross, împotriva acestei balante a consecințelor vine faptul c] ați f]cut o promisiune. Ați putea simți c], în ciuda câștigului potențial în ceea ce privește consecințele, ar trebui s] respectați promisiunea f]cut]. Bineînțeles, nu ați simți la fel dac] beneficiul obținut prin inc]lcarea promisiunii ar fi mai mare, dar acest fapt nu demonstreaz] cu nimic c] opțiunea cea bun] ar fi aceea de a v] inc]lca promisiunea. Prin urmare se poate afirma c], desi consecințele viitoare ale faptelor s]vârșite de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebui s] respectați promisiunea f]cut]. Bineînțeles, nu ați simți la fel dac] beneficiul obținut prin inc]lcarea promisiunii ar fi mai mare, dar acest fapt nu demonstreaz] cu nimic c] opțiunea cea bun] ar fi aceea de a v] inc]lca promisiunea. Prin urmare se poate afirma c], desi consecințele viitoare ale faptelor s]vârșite de o persoan] sunt importante, exist] și alte lucruri care conteaz] în egal] m]sur]. Consecințialismul nu este atotcuprinz]tor. (Philip Pettit arăt] cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doar într-o acțiune interzis] de principiu sau într-o acțiune greșit], dar care este cerut] de principiu. Dar, probabil, în acest caz toate principiile morale sunt false. Pentru fiecare principiu menționat se poate construi o situație care poate fi inc]lcat]. De exemplu, poate c] nu ar trebui s] furi, dar cineva a c]rui unic] surs] de hran] pentru familie este furtul ar trebui s] fure, mai ales dac] ar fură de la oameni bogați care tr]iesc în lux
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viat], fapt care ar trebui s] conteze mai mult decat avantajele sau dezavantajele reprezentate de ducerea la bun sfârșit a avortului. Dreptul f]tului este privit aici că pe un „atu”; aceasta înseamn] c] acolo unde nu exist] asemenea drepturi inc] de la început, alte considerente, cum ar fi cele referitoare la consecințele generale ale acțiunilor noastre, își fac apariția și decid în leg]tur] cu ceea ce ar trebui s] facem; dar acolo unde astfel de drepturi exist] (că în cazul avortului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Într-adev]r, drepturile sunt importante, iar acest fapt în sine poate fi încoporat în teoria datoriilor prima facie prin punerea în balant] a plusurilor și a minusurilor. Dar exist] mereu situații în care drepturile unui individ ar trebui s] fie inc]lcate; de exemplu, nu ar fi corect s] se refuze trimiterea în închisoare a unui om nevinovat dac] prin aceasta s-ar împiedica un holocaust nuclear. Oponenții lui Ross ar susține c], desi așa ar trebui s] proced]m într-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
creând un raport de subordonare între conceptul de egalitate și valoarea utilit]ții (egalitatea derivând din utilitate în sens pragmatic și empiric). O alt] întrebare este aceea dac] egalitatea trebuie obținut] printr-o redistribuire incorect] și radical] a bunurilor, prin inc]lcarea dreptului de proprietate. Utilitariștii recunosc importantă stabilit]ții și a siguranței nu numai în plan personal, ci și atunci când este vorba despre anticiparea consecințelor pe care acțiunile celorlalți le pot avea asupra noastr]. Prin urmare, avem dreptul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cum ar trebui s] îmi tr]iesc viața proprie?”. Perceput ca element orientativ al deciziei publice și mai puțin al deciziei private, principiul utilit]ții înl]tur] numeroase obiecții care i se aduc. În situații excepționale, principiile utilitariste pot cere inc]lcarea drepturilor omului; acest lucru nu se aplic] și în cazul instituțiilor de guvern]mânt, care, prin ins]și natura lor, trebuie s] conceap] strategii ce vor putea fi aplicate în situații general valabile. În judecarea cazurilor obișnuite se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morale, o cunoaștere care s] dep]șeasc] aspectele de suprafaț] ale comportamentului. În acest sens, trebuie s] cunoaștem firea persoanei implicate, percepția să asupra celor din jur, percepția despre sine, atitudinea să fâț] de trecut și fâț] de acțiunile nerealizate inc]. Spre exemplu, majoritatea oamenilor nu devin criminali pe parcursul vieții (aceasta este o însușire de suprafaț]), ins], cu toate acestea, tipologiile lor difer] semnificativ. Un individ predispus la crim] din cauza temperamentului s]u irascibil, dar care se abține din motive de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
1984), 281-97. Tong, R.: ’Feminist philosophy: standpoints and difference’, American Philosophy Association: Newsletter on Feminism and Philosophy, ed. N. Tuana (April, 1988), pp. 8-11. 22 Drepturile Brenda Almond I. Introducere istoric] Cel de-al doilea r]zboi mondial a presupus inc]lc]ri ale drepturilor omului pe o scar] f]r] precedent, dar sfârșitul s]u a marcat începutul unei noi ere a acestor drepturi. Ulterior perioadei de prosperitate din secolul al XVII-lea, cănd ideea drepturilor a fost expus] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
multe p]rți ale lumii, f]r] a ține seama de tradițiile culturale și religioase, atunci când sunt dezb]tute probleme legate de tortur] sau terorism, s]r]cie sau putere, argumentele sunt discutate adesea în termenii drepturilor omului și ai inc]lc]rii acestora. De asemenea, în cadrul diverselor societ]ților, drepturile joac] un rol important în discuțiile despre probleme morale controversate: avort, eutanasie, pedeapsa suprem] decretat] de lege, felul în care trat]m animalele și mediul înconjur]tor, obligațiile fâț] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu chestiunile privind comportamentul, privite doar că drepturi morale, nu și legale. O intrebare legat] de existența unui drept legal își poate g]și r]spunsul stabilind dac] exist] norme legale care detaliaz] respectivul drept și specific] penalit]țile pentru inc]lcarea lui. (Dup] cum a ar]țâț juristul H.L.A. Harț - 1976 -, validitatea normelor legale înseși este în sine o alt] chestiune, care ar trebui s] fie stabilit] urm]rînd dac] acestea sunt compatibile cu principiile înscrise în constituția sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai dificil] problem] pentru oricine dorește s] susțin] faptul c] anumite drepturi sunt absolute este aceea c] unele dintre acestea s-ar putea afla în conflict. Acest lucru înseamn] c] ar fi imposibil s] respecți un drept f]r] a inc]lca un altul. De exemplu, dreptul unui autor de a publica ceea ce dorește f]r] a fi cenzurat ar putea intra în conflict cu dreptul susținut de un grup religios de a nu fi ofensat cu privire la convingerile sale profunde. Sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viat] al alteia sau al altora, iar faptul c] o persoan] își va pierde libertatea în cazul în care aceasta este folosit] pentru a amenință drepturile altora este un principiu recunoscut de lege și nu este v]zut drept o inc]lcare de drepturi. În practic], Declarația Drepturilor Omului elaborat] de c]tre Organizația Națiunilor Unite las] necalificat un singur drept - acela de a nu fi torturat. Toate celelalte drepturi sunt calificate și au rolul de subiecți ai nevoilor statelor. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reduc] dimensiunile familiilor și s] utilizeze sustenabil p]mântul, atunci consumul și populația global] s-ar stabiliza la un nivel care ar permite „dezvoltarea sustenabil]” a tuturor ț]rilor. Deși condițiile indicate de acești „dac]” nu pot fi realizate, este inc] posibil] cooperarea global] atât în ceea ce privește dezvoltarea, cât și în ceea ce privește mediul, așa cum afirma Raportul Comisie Brundt-land, Viitorul Nostru Comun (1987). Întrebarea care se pune este: avem datoria s] facem acest lucru? vi. Datoria de reducere a s]r]ciei De ce avem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]