1,934 matches
-
Ajuns în pragul celor șaizeci de ani, o slujea pe Hippolita cu un devotament nestrămutat: din porunca ei, cumpăra adesea, de la privați sau de la cei care le revindeau, sculpturi, picturi, obiecte decorative de factură antică - multe dintre ele purtând o inconfundabilă amprentă păgână -, salvându-le astfel de frenezia distrugătoare a fanaticilor creștini, și se ocupa, practic, singur de toate, de vreme ce servitorii, aproape toți creștini, priveau cu oroare acel gen de obiecte pe care, nu întotdeauna pe drept, le considerau simulacre idolatre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
reședința episcopului, apoi se îndreptă către ziduri, deschizând drumul lui Sebastianus și tovarășilor săi. încet, încet, pe măsură ce se apropiau de bastion, găseau drumul tot mai aglomerat cu oameni înarmați, căci, după ce încetase atacul dușmanului, apărătorii se odihneau. Printre ei, datorită inconfundabilelor armuri cu solzi, alcătuite prin îmbinarea între ele a unor păci de corn sau a unor unghii de animale, Sebastianus recunoscu mulți alani. între războinicii aceia, descoperi, însă, și câteva femei și numeroși tineri, care le aduceau hrană și apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
arăta vârsta recunoscută, de cincizeci și nouă. Fotografiile din ziare sugerau o față tinerească, neridată. Dar era clar, privindu-l de la această distanță, că încordarea celei de-a doua campanii își arăta efectele asupra vitalității lui. Oricum, aspectul președintelui era inconfundabil: puternic, impunător și plăcut, cu severitatea siguranței de sine. Când vorbea, vocea lui avea puterea și rezonanța care contribuiseră atât de mult la marele său succes. Rosti, cu un ușor zâmbet sardonic: - Ce credeți despre amazoanele mele? Râsul răsună homeric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
bărbaților care roiau încordați încoace și-ncolo, gândurile ei nu se aflau printre ele. Nici măcar o dată el n-a reușit să prindă un fir din gândurile care ar fi putut aparține unei femei. Desigur că gândurile unei femei ar fi inconfundabile. Somnul îl află pe Craig preocupat încă de această problemă. CAPITOLUL 9 Se trezi tresărind în beznă, conștient că se mai afla cineva în cameră. - Taci! îi șopti în ureche vocea de femeie. Am un pistol ațintit asupra ta. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mirelui absent. De aceea, e logic că am fost ales din alte rațiuni, mult mai puțin poetice. Era anul 1942. Aveam douăzeci și trei de ani și fusesem de curând recrutat în armată. Am certitudinea că numai vârsta, uniforma și inconfundabila mea aură livid-verzuie de serviabilitate au contribuit, neîndoielnic, la eligibilitatea mea pe post de ușier. Nu numai că aveam douăzeci și trei de ani, dar arătam în mod evident ca un om de douăzeci și trei de ani întârziat. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de la Schrafft, era evident că furtuna luase sfârșit. Doamna de onoare și cu mine am schimbat priviri de recunoaștere, dar nu de salut. — E închis pentru reparații, m-a informat ea cu răceală. Era limpede că, în mod neoficial dar inconfundabil, mă decreta din nou drept un intrus și, în clipa aceea, fără vreun fel de motiv demn de luat în seamă, am fost cuprins de o senzație de izolare și de singurătate mai copleșitoare decât tot ce simțisem întreaga zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și pe el și nu voia să se mai atașeze prea mult de nimeni fiindu-i teamă să nu sufere din nou la despărțire. "E mai usor să pierzi un Richard decât un tată", spunea Diane Lane cu un surâs inconfundabil care m-a făcut pe mai târziu să-i urmăresc cariera întreagă. El, un tânăr visător, isteț dar din lumea de jos a societății franceze, fiu de taximetrist, spera să câștige la cursele de cai, dar avea nevoie de un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
foarte adânci, cu farmec și plumbi aristocratici. Uite că am trecut Oceanul ca să simt Bătrâna Europă, cea pe care nu o am în rădăcinile mele de nepoată de țărani și a doua generație cu școală. Este genul acela de aer inconfundabil care îl enervează pe A. și scoate înclinația de stânga din el. Dar pe care, în experiența mea de aici, sper să îl înțeleg. M-am gândit, cu nostalgiile mele după homeland, că Europa și-a dat cu firma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
desfă-ți picioarele, curvă, dea, zbuciumă-te pentru mine, baby... Și așa mai departe. (Una din subvocile pornografiei din capul meu e vocea unui vagabond negru obsedat sau retardat care bântuie prin Times Square din New York. De neînțeles, și totuși inconfundabile prin libidoșenia lor, monologurile lui bolborosite decurg cam așa: un guh yuh tih ah fuh yuh uh yuh fuhah ah yuf guh suh muh fuh cuh. Și eu fac cam la fel când vorbesc cu mine însumi.) A treia, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o căciuliță de Moș Crăciun, a deschis portiera dinspre mine, ciripind ceva ca un chițăit. De pe scaunul șoferului, m-am auzit strigat, răspicat: — Profesore! Ce faci, bre, profesore! Nu mai trebuiau alte cuvinte. Îl recunoscusem: era popa Țandără. Vocea lui inconfundabilă de bas profund și felul lui neobișnuit de a rosti repezit cuvintele, aruncându-le de-a valma, într-un torent rapid, fără pauze între ele, încălecate, hămesite parcă. Îmi exersasem însă urechea să deslușesc ce spune în lungile noastre ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
juru-ți și-ți vine să spui că miroase a primăvară. Miroase a primăvară În preajma locului tău natal? Atunci sigur că nu ai de ce te teme! Lumea Întreagă e de partea ta. Tu ești egalul tuturor oamenilor. Personalitatea ta e totuși inconfundabilă. Oricând după aceea, la auzul numelui satului tău, gândul tău, ca o lacrimă de mândrie, tresare. N-am nimic de adăugat. Zare P.S. Acum sunt În concediu și cred că Într-o zi am să mă urc În tren și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu părea să-și dea seama. Tocurile ei ascuțite Începuseră să facă găuri vizibile, rotunde În pielea albă și mă simțeam din ce În ce mai bine de fiecare care când auzeam cum sfâșie canapeaua. Dar nu pentru mult timp. Vocea din spatele meu era inconfundabilă și am simțit imediat cum mi se strânge stomacul. —Bette! Ce ciudat că ne Întâlnim aici! Abby se agăță de brațul meu, Împroșcând cu șampanie canapeaua. —Hei, Abby, am spus cât de sec am reușit, uitându-mă În jur după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-și saxofonul, tânărul fumător de marijuana pe cale să-l implore. Danny zise: — Îți mai spun o dată. Vreau numele unui alb înalt, între două vârste, cu păr cărunt. — Și eu ț-am spus... Danny auzi pași pe scări, scrâșnete și zgomotul inconfundabil al armării pistoalelor. Otis Jackson zâmbi. Danny evaluă situația, puse pistolul în toc și își scoase insigna. Doi albi voluminoși apărură în cadrul ușii, îndreptând spre el pistoalele de calibrul 38. Danny le arătă insigna, gata să propună un armistițiu. — Departamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pistolul și pipăi peretele, în căutarea unui comutator. Degetul mare dădu peste unul și apăsă pe el brusc înainte de a-și calma nervii. Apoi se uită. Văzu o nenorocire de cameră transformată în abator. Sânge pe pereți. Dungi lungi, uriașe, inconfundabile, cu urme de scuipat exemplare, de manual: asasinul eliminase guri pline, împroșcând cu roșu printre dinți și desenând modele mici pe tapetul ieftin, cu flori. Patru pereți plini: floricele, bastonașe și o formă ce părea o literă W complicată. Sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rece, unde m-am jucat cu mieii și i-am ținut în brațe, unde soarele îmi arunca pe obraz o altfel de lumină, apa din fântână avea un gust aparte, iar fructele mi se ofereau cu zeama și parfumul lor inconfundabil. Toate acestea și multe altele, încrustate pentru totdeauna în memoria afectivă, mă cheamă cu trâmbițele lor să le revăd, să le retrăiesc. Dau curs tot mai rar acestor chemări. Suflul senectuții se simte peste tot acolo. În oameni și în
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
freacă de mama focului, cu violență chiar, răzuind și cea mai mică suprafață, lustruind cu ceară podelele, ștergând praful până îi dor brațele. Dar nu este niciodată de ajuns. Încă se simte mirosul de mâncare prăjită în ghee, este mirosul inconfundabil al Indiei. Membrii clubului au multe lucruri în comun. Femeilor le plac aceleași rochii din bumbac, cu motive florale, care poate nu sunt de cea mai bună calitate, dar sunt întotdeauna curate și călcate, chiar și pe căldură. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-i zvâcnească degetul cu care apăsa pe trăgaci. În ceea ce-i privea pe tineri, ei nu făceau nici un secret din faptul că se considerau (si parva liceret componere magnis) mai competenți decât „bătrâna morsă“ și observau (pro pudor!) semnele inconfundabile de delirium tremens, în timp ce aceasta se lupta să-și aprindă pipa la ședința de dimineață. Bine îmbibată cu whisky-ul casei, morsa renunțase, de asemenea, să mai lupte și împotriva tendințelor sale sexuale. Ba chiar ajunsese la un nivel superior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru clienții speciali. Cu toate că vocea lui este atât de distorsionată încât femeia abia pricepe ce vrea să spună, înțelege în cele din urmă că englezul mai „vrea o rundă“, cu ea de data asta. Un alt interludiu punctat de exclamațiile inconfundabile ale Mariei. Femeia se întrece pe sine, scoțând gemete spectaculoase, cu schimbări de tonalități care fac impresie în salon. Ura, exclamă Tereza, cu rezonanțele unei sirene de fabrică. După o vreme, se face liniște. Fără a se mai obosi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ceartă între grăjdari. Ce s-a întâmplat, Ranmaru? Ce-i cu toată agitația asta? întrebă el repede, iar Ranmaru nu întârzie nici el cu răspunsul: — Clanul Akechi a comis o mârșăvie. Afară sunt mulți războinici răsculați, agitând steaguri cu blazonul inconfundabil al clanului Akechi. — Ce?! Akechi? Cuvintele îi scăpară cu uimire. Surprinderea lui demonstra întru totul că nu se așteptase - nici nu visase măcar - că s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Dar șocul psihologic unic și surescitarea emoțională pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ordinii în „Piața Universității” și pentru răfuiala cu intelectualii și partidele politice istorice. Cu bâte, ștăngi de fier și lanțuri, ortacii trudesc de zor, meritând cu prisosință mulțumirile „tovarășului Iliescu”. Îmi stăruie și acum în memoria auditivă timbrul vocii sale inconfundabil: „Vă mulțumesc pentru atitudinea cetățenească”. Oare când și cum va răspunde Iliescu pentru cei morți, sute de răniți, mii de cetățeni agresați și imensele pagube materiale suferite de instituțiile statului? Poate, odată, adevărul-adevărat se va cunoaște și vinovații vor plăti
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și acum... acum mă aflu în patul meu! Mare ți-i minunea Ta, Doamne!”... Rememorez cele întâmplate și îmi dau seama că de fapt nu le-am trăit aevea,ci le-am visat... Pe când mă luptam cu aceste gânduri, silueta inconfundabilă a călugărului s-a mișcat în cadrul ușii... Uite-te la el! Stă în capul oaselor și moțăie... Ce s-a întâmplat, dragule, de ești treaz la ora asta? Luat pe nepregătite, n-am avut ce-i spune altceva decât cele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
agăț strâns de ei și totuși trebuie să-mi adun toate forțele ca să nu fac asta. După care, tocmai când nu era posibil să mă simt mai rău de-atât, iată că exact așa mă simt. Pentru că o aud. Vocea inconfundabilă: profundă, guturală, puternică, plină de cruzime. Vocea care a ricoșat de pereții coșmarurilor mele în ultimele unsprezece luni. Iar vocea înfricoșătoare pare să vină foarte sprintenă pe culoar, către mine. — Claire!... Claire! Aici erai! Dac-aș fi o căprioară, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
noastră. — N-o să-ți pară rău, Claire, a exclamat Bea încântată. Să-ți iei rochia roșie, da? Rochia roșie? Bea a închis telefonul înainte s-apuc să zic că nu mă mai duc la petrecere. Asta fiindcă simțisem imediat duhoarea inconfundabilă a unei lipeli. * * * Am intrat în galeria aglomerată la 8:20, am localizat-o pe Bea lângă bar și m-am îndreptat săgeată către ea. — Bine, deci, unde e? Am zâmbit obosită, am sărutat-o și-am înșfăcat rapid un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ca-n bancul vechi de pe timpul lui Ceaușescu (domnișoara coboară? întreabă el în autobuz. Nu mai sunt domnișoară de două stații, răspunde ea). Am nimerit pe culoar cu doi tineri, de undeva din Țara de sus după accent și bronzul inconfundabil. Umblau după un loc privilegiat pentru bagajul lor, o raniță cât toate zilele deschisă, în care peste rufe încerca să doarmă un copil de câteva luni. Tot cu el în geantă, îmi povestește ea, am făcut anu-ăsta Ungaria, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lăsasem în urmă ziua rea. Pe patul din camera de lucru, perna-pui, desfățată parcă, rămâne cu o adâncitură și când nu stă acolo capul Zinei, cu ochii micșorați de efortul de a citi în contra-lumină. Recitesc obsedat de estetism (semn inconfundabil de îmbătrânire) a cinsprezecea-șaisprezecea oară pasaje din jurnalul de acum zece ani, despre o florăreasă superbă la kilometrul zero, neagră și creață ca o pădure în care se sperie copiii; spre dimineață mi-am dat brusc seama că în însemnările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]