2,126 matches
-
în cunoașterea sportului propriu-zis. Astfel copiii vor putea cunoaște mai multe sporturi și vor avea posibilitatea de a-l alege pe cel ce-i reprezintă mai bine. Baudrilard (1992) afirmă că prin practicarea sporturilor în cadrul acestor cluburi se urmărește dezvoltarea individualismului, fiecare copil trebuind să știe că orice acțiune are un scop și trebuie să acționeze prin mijloace eficiente în acest sens. 2.2.2. Dezvoltarea psihomotrică și achizițiile școlare de bază Școlarizarea reprezintă între 6-7 ani prioritatea socializării. Aproape toate
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
fi aceea care eliberîndu-i pe oameni de "hainele de piele ale minciunii" îi va confrunta cu adevărul propriilor lor fapte. La nivel comunitar, slăbirea legăturii cu Dumnezeu a însemnat deopotrivă pierderea modelului trinitar și a puterii de comuniune interumană. Instaurarea individualismului, a egoismului, a agresivității, a conflictului dintre sexe sau a fratricidului acreditează legea lui homo homini lupus (Hobbes). • Perspectiva cosmologică consemnează o alterare a raporturilor dintre om și lume, o extragere a ființei din "sînul firii" în favoarea cercetării ei din
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și Îl trăiește așa cum se cuvine. Tot Nichita este Însă nevoit să afirme: eu nu admir misterul, Îl creez. Este o afirmație a orgoliului creator tipică pentru artistul ca și pentru sufletul faustic al occidentalului. Sfâșiat de accese acerbe de individualism, omul Înstrăinat simte că totul, lumea Întreagă, Îl neagă. Este adevărat, uneori, În clipe de adâncă reverie, până și Camus, care teoretizează omul absurd, resimte acea blândețe fără de margini a unui peisaj care Îl neagă fără mînie și Îl Împacă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
număr din ce în ce mai mare de lideri politici conservatori din Asia de Est au argumentat, de asemenea, că există un model asiatic superior de organizare politică și socială, ce include principiile armoniei, ierarhiei și consensului (confucianismul), în contrast cu ceea ce ei consideră drept confruntare, individualism și decădere morală care caracterizează liberalismul occidental. Indiferent de cât de avantajos este acest argument și este rareori oferit de guvernanții aleși în mod democratic -, el reprezintă o provocare fundamentală pentru sugestia lui Fukuyama că în perioada de după războiul rece
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
operelor vizuale. "Pictura are sens pentru privitor, spunea Soulages, în funcție de ceea ce este acesta." Ar trebui spus mai degrabă: "pentru privitori, în funcție de ceea ce sunt aceștia", căci sensul nu se conjugă la singular. Și toată drama noastră rezidă aici: cum să conjugăm individualismul și semnificația? Solitudinea și depășirea? A semnifica înseamnă a exprima identitatea unui grup uman, astfel încât să existe o relație între caracterul singular sau exclusiv al unui sistem de semne și valoarea lui expresivă. A comunica prin semne înseamnă a exclude
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un sacru care se luminează, un cosmos ușurat de toată greutatea nopții, sumbra față a numen-ului originar. Ceva ca rotunjirea unghiurilor, un climat nou de conivență sau de cordialitate între om și mediul lui. Și deci o primă îmburghezire. Individualismul și capitalismul sunt condiții prielnice pentru a îndrăzni să deschizi ochii, în mod profan, spre ape, munți și păduri. Sunt necesare un început de stăpânire a distanțelor și a forțelor naturale, un anumit progres al comerțului, al navigației, al digurilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o masă. Există și excepții, Cele zece porunci într-o parte și Hervé Guibert în cealaltă*, dar să mergi la cinema în grup rămâne o sărbătoare personalizantă, în timp ce să deschizi televizorul este o plăcere solitară, dar depersonalizantă. Să aibă organul "individualismului democratic" un oarecare dispreț pentru individual? Adunați ulterior ("total bilete vândute pe suprafața Parisului"), spectatorii formează un public, sumă de întâlniri unice, în timp ce telespectatorii, agregat statistic instantaneu, formează o parte de piață. E drept că, astăzi, cinematograful se adresează prioritar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Betty Blue nu s-a trecut de la o minciună la adevăr: filmele lui Abel Gance sau Einsenstein erau la fel de trucate sau periculoase, manipulate și manipulatoare ca frumoasele noastre benzi desenate. Schimbându-se cadrul, ritmul și ecranul, s-a schimbat "ismul". Individualismul concurențial este mai puțin periculos decât comunismul și, fără îndoială, decât fascismul, dar tot o ideologie este. Micul ecran nu arată bine, dar să recunoaștem în el, mai mult decât un modelator de mentalități, cel mai funcțional instrument de treiere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de socializare din videosferă desocializează, "neoteleviziunea" de proximitate fiind și mai separatoare decât cea "arheo". Atunci, instrument predestinat libertăților individuale, a cărui expansiune nu întâmplător a însoțit, dacă nu cumva a accelerat sfârșitul comunismului, sau cheia unui periculos mariaj între individualismul consumator și democrația politică, despre care nu avem niciun indiciu că vor putea coabita mult timp? Fiecare va răspunde după înclinația și interesele sale. Ar fi naiv să vedem în imperiul video cauza unei crize a politicului. El este și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
formează, se transformă pentru a scăpa structurilor și particularităților culturii 37 în timp ce se raportează mereu la ele, felurile în care scapă asimilării totale dar și împrăștierii, nivelării dar și egocentrismului. În "prima modernitate" s-au construit apartenențele pentru a limita individualismul. În "modernitatea" actuală, sunt tot mai numeroși cei care refuză să fie încadrați în "categorii" ("adolescent", "cuplu mixt" etc.). "Fii tu însuți! Devii tu însuți!" spun cei care nu vor să fie definiți doar prin apartenențele originare, ci și prin
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
omnipotent ca pe vremea trecerii la "societatea industrială"... Acum se străduie să fie un "stat social activ", în condițiile în care are de făcut față "globalizării producției și pieții", tendinței pronunțate de autonomizare a sferei financiare 79, schimbărilor mediului, creșterii individualismului și egoismului... Statele nu (re)acționează însă la fel. Poate și pentru că modelele nu mai sunt doar cele propuse de neoliberali, de comuniști, de americani sau de ruși. Însă nu vine "sfârșitul istoriei "80 din cauza aceasta. A existat și va
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
posibilă proiecția holistă asupra spațiului social, îmi voi concentra atenția asupra înțelegerii individualiste a construcției societății, dezvoltată îndeosebi de către teoriile filosofice și politice ale modernității. 2.2.1. Proiecția individualistă asupra socialului În termeni relativ simpli, ideea de bază a individualismului ca tipar ideologic de construcție a realității sociale este aceea potrivit căreia societatea modernă este rezultatul unui proces de individuație. Acest proces conține două laturi, dintre care una vizează dezvoltarea forței eului, iar cealaltă are în vedere creșterea singurătății specifice
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
încărcat de ambiguitate: "Pe de o parte, creșterea independenței omului față de autoritățile externe, iar pe de altă parte, creșterea izolării și a sentimentului ce a rezultat de aici de neînsemnătate și neputință individuală"290. Ambiguitatea proprie libertății modernilor și, implicit, individualismului care decurge de aici, s-a transmis, după cum sugerează anumiți autori, și în societatea contemporană, unde, "în ciuda unei spoieli de optimism și inițiativă, omul este copleșit de un profund sentiment de neputință, care îl face să privească îndelung spre catastrofele
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
optimism și inițiativă, omul este copleșit de un profund sentiment de neputință, care îl face să privească îndelung spre catastrofele ce se apropie ca și cum ar fi paralizat"291. Este lesne de observat, în opinia mea, apropierea dintre această viziune asupra individualismului și universul de discurs al filosofiei existențialiste, dezvoltată mai ales în spațiul continental, ceea ce nu face însă ca un astfel de demers să nu fie discutabil. În acest sens, unii teoreticieni au apelat la o perspectivă antropologică atunci când s-au
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
existențialiste, dezvoltată mai ales în spațiul continental, ceea ce nu face însă ca un astfel de demers să nu fie discutabil. În acest sens, unii teoreticieni au apelat la o perspectivă antropologică atunci când s-au oprit, în cercetările lor, asupra problemei individualismului, aducând în atenție o privire globală asupra ideilor și valorilor caracteristice modernității. Se consideră, în acest context, că individualismul ar fi realizat trecerea de la mit la rațiune în epoca clasică și că acest lucru s-ar fi petrecut în lumea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
discutabil. În acest sens, unii teoreticieni au apelat la o perspectivă antropologică atunci când s-au oprit, în cercetările lor, asupra problemei individualismului, aducând în atenție o privire globală asupra ideilor și valorilor caracteristice modernității. Se consideră, în acest context, că individualismul ar fi realizat trecerea de la mit la rațiune în epoca clasică și că acest lucru s-ar fi petrecut în lumea occidentală odată cu apariția creștinismului și cu ieșirea individului (urmare a conformării la îndemnurile christice) "în afara lumii". Această ieșire se
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tiranului, drept fondat pe ideea unui contract între guvernați și guvernanți, s-a ajuns la afirmarea dreptului individului, la libertatea conștiinței. Libertatea conștiinței constituie astfel primul element al libertății politice pus în practică și rădăcina tuturor celorlalte"294. Dacă, alături de individualism, avem în vedere libertatea proprie individului, trebuie amintit că, în gândirea politică de după anul 1600, apar două tipuri de contract. Este vorba, pe de o parte, despre un contract social, care introduce o relație al cărei specific este egalitatea sau
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
contract fiind, așadar, unul de asociere. Pe de altă parte, putem vorbi de un contract politic, adică un contract de supunere ce introduce relația subordonării guvernaților față de un guvernant sau de o guvernare. Este limpede că, atunci când mă refer la individualism, acord atenție primului tip de contract. Conform perspectivei antropologice discutate de-a lungul acestor rânduri, ceea ce este caracteristic construcției individualiste a realității sociale e faptul că aceasta implică atât egalitatea oamenilor, cât și libertatea lor. În ceea ce privește primul termen, egalitatea, se
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Samuel Pufendorf 301. Analizând acest tip de construcție conceptuală a realității, pe care l-au propus teoriile sociale și politice din epoca modernității, constatăm că, într-adevăr, anumite modele de cunoaștere ideologică a spațiului social, precum liberalismul, sunt inseparabile de individualism 302. Nu este deloc întâmplător faptul că ideile liberale se vor dezvolta filosofic în cadrul mai larg al empirismului britanic. Una dintre supozițiile principale ale acestei filosofii pleacă de la celebra ceartă a universaliilor. Având în atenție ideea lui Occam, că "universalia
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
este deci pur tehnică și instrumentală, fără a modifica natura individuală a omului 305. Ca element empiric, individul are, pe lângă drepturile inalienabile prescrise de natură, și anumite interese. Regăsim aici o concepție pragmatică generală, care a stat mereu în centrul individualismului liberal, o concepție legată de acea mentalitate a omului de acțiune proprie spațiului anglo-saxon306, om care urmărește un anumit interes în orice activitate pe care o întreprinde. Individul, așa cum este conceput nu numai de ideologia liberală, ci și de cea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și pentru comunitate"307. Antecedentul nominalist, de care aminteam mai sus, este vizibil. Acesta a fost criteriul care a distins de-a lungul secolelor susțin anumiți autori -, între organicismul specific perspectivelor sociale și politice ale lui Platon și Aristotel și individualismul stoicilor, între realismul Sfântului Thoma și individualismul lui Occam, între holismul lui Hegel sau colectivismul lui Marx și ideile individualismului ideologiei liberale. Abordarea nominalistă a constructelor sociale a distins, în ultimă instanță, între democrație și totalitarism, dacă avem în vedere
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care aminteam mai sus, este vizibil. Acesta a fost criteriul care a distins de-a lungul secolelor susțin anumiți autori -, între organicismul specific perspectivelor sociale și politice ale lui Platon și Aristotel și individualismul stoicilor, între realismul Sfântului Thoma și individualismul lui Occam, între holismul lui Hegel sau colectivismul lui Marx și ideile individualismului ideologiei liberale. Abordarea nominalistă a constructelor sociale a distins, în ultimă instanță, între democrație și totalitarism, dacă avem în vedere principiul guvernărilor posibile (ca produse ale diferitelor
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de-a lungul secolelor susțin anumiți autori -, între organicismul specific perspectivelor sociale și politice ale lui Platon și Aristotel și individualismul stoicilor, între realismul Sfântului Thoma și individualismul lui Occam, între holismul lui Hegel sau colectivismul lui Marx și ideile individualismului ideologiei liberale. Abordarea nominalistă a constructelor sociale a distins, în ultimă instanță, între democrație și totalitarism, dacă avem în vedere principiul guvernărilor posibile (ca produse ale diferitelor proiecții ideologice), sau între colectivismul metodologic și individualismul metodologic, dacă ne referim la
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
colectivismul lui Marx și ideile individualismului ideologiei liberale. Abordarea nominalistă a constructelor sociale a distins, în ultimă instanță, între democrație și totalitarism, dacă avem în vedere principiul guvernărilor posibile (ca produse ale diferitelor proiecții ideologice), sau între colectivismul metodologic și individualismul metodologic, dacă ne referim la principiile epistemologice aplicate în sfera științelor sociale 308. Desigur, avatarurile individualismului au continuat până în contemporaneitate, acesta fiind nevoit să treacă, mai întâi, de obstacole impuse de filosofii precum cea hegeliană, care chema individul conștient să
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ultimă instanță, între democrație și totalitarism, dacă avem în vedere principiul guvernărilor posibile (ca produse ale diferitelor proiecții ideologice), sau între colectivismul metodologic și individualismul metodologic, dacă ne referim la principiile epistemologice aplicate în sfera științelor sociale 308. Desigur, avatarurile individualismului au continuat până în contemporaneitate, acesta fiind nevoit să treacă, mai întâi, de obstacole impuse de filosofii precum cea hegeliană, care chema individul conștient să recunoască în stat eul superior și în comandamentele etatice expresia propriei sale voințe și libertăți, sau
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]