3,661 matches
-
pornind de la înșiruirea preoților bisericii „Sf. Nicolae”, de fapt o cronică a propriei familii. Deși în stil analistic, scrierea are o concepție unitară: lupta pentru păstrarea identității etnice și spirituale a românilor, dezvoltarea Bisericii Ortodoxe ca expresie a puterii și individualității lor. Cronica începe cu anul 1392 (socotit anul de început al istoriei șcheienilor), după care urmează enumerarea preoților și menționarea faptelor importante. Mai amănunțit sunt prezentate perioadele protopopilor Mihai (tatăl lui V.) și Constantin (fratele și predecesorul său). Cronica, printre
VASILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290449_a_291778]
-
1975), în care teoreticianul ambiționează să construiască un sistem moral al valorilor culturale, fără a oferi însă repere convingătoare sub raportul informației, ca și al argumentației, mergând pe aceeași idee uzitată: omul trebuie să aibă ca mod specific de existență individualitatea morală, garantată doar de raționalul etic, până la relevarea eului rațional creator. O carte de maturitate este Conceptul de originalitate în critica literară românească (1988), care acoperă o perioadă vastă, de la 1800 și Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu până după al doilea
VASILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
de a elabora o istorie a literaturii polone din perspectiva unui exeget român, analizele și studiile anterioare, incluse în volumele Scriitori polonezi (1972) și Ipostaze europene ale romanului contemporan. Romanul polonez (1984), constituind etape pregătitoare. Construit din medalioane ale unor individualități care au marcat momente majore în evoluția acestei literaturi, demersul analitic din Istoria literaturii polone (I-III, 1986-1995) este precedat, în cazul fiecărei epoci, de prezentarea fundalului social-istoric și cultural. Având o documentare temeinică, lucrarea începe cu Renașterea, continuă cu
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
ambasador al spiritului românesc în Spania” (Horia Stamatu). În 1951 inițiază la Madrid revista „Destin”. Determinat de ideea, exprimată în numărul inaugural, ca oamenii de valoare ai culturii române din exil constituie, „pe masura autenticității lor, nu simple mănunchiuri de individualități deplasate din spațiul lor normal de creație în spirit, ci adevărate frânturi de țară, reprezentând întreg universul românesc, am putea spune adevărate monade de viață și cultură românească”, U. a stăruit să reunească în paginile revistei aproape toate personalitățile din afara
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
Mihai Cismărescu) - cuprinde texte apărute în cea mai mare parte în paginile revistei „Destin”: Actualitatea lui Eminescu, Caracterele culturii românești, Fenomenul naționalist, Perspectiva Unirii, Problema statului românesc, Pentru o teorie a revoluției, Nemesis și libertate în cultura românească, unde, invocând individualitatea lui Vasile Pârvan, a lui Dan Botta și Lucian Blaga, U. „a reușit câteva pagini de vibrantă inspirație, pagini care nu vor putea lipsi cândva dintr-o antologie a fenomenului cultural românesc” (Mihai Cismărescu). O suită de eseuri și studii
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
frumoasă”. A doua trăsătură a ei, definită în directă descendență pașoptistă, este caracterul național ca sumă a ideilor specifice unui popor, spiritul său general. Totodată literatura este un produs individual, iar din determinarea mai mult sau mai puțin clară a individualității artistului provine originalitatea operei. Atunci când talentul și forța de creație depășesc sfera naționalității, literatura poate căpăta atributul universalității. În același timp ea are o profundă menire socială, fiind una din principalele cauze ale evoluției societății. X. crede chiar că evenimentele
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
un timp de Mircea Nicolescu, apoi de Mircea Mateescu. Din când în când sunt incluse în sumar texte semnate de Mircea Brucăr (Arta, oglinda spiritului de azi, Povestea basmului), M. Blecher (Care este esența poeziei, Între imagine și experiență, Complexul individualității, Conceptul repetiției la Kierkegaard), Ioan I. Cantacuzino (Filosofia sportului, Omul, acest necunoscut), Radu Gyr (Păsările lui Uccello), G. M. Cantacuzino (De la sat la metropolă), Emil Botta (La marginile sportului, Libertate și sport, Întâlnirea mea cu muntele, Haig Acterian și minciunile
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
proclamând despărțirea de simbolism (Literatura rusă. Poeții. Futurism. Acmeism. Adamism. Curente noi), iar altundeva („Facla”, 1914) semnalează necesitatea ca literatura noastră să se ralieze noilor orientări, „simultaneism, unanimism, futurism, paroxism, dinamism, withmanism”, a căror trăsătură comună este identificată ca fiind „Individualitatea - singurul element împreună cu Talentul pe care posteritatea îl ia în seamă” (O școală nouă: simultaneismul). În același timp, mobilitatea spirituală și finețea analitică a cronicarului se vădesc în recenziile dedicate unor scrieri precum Bisericuța din Răzoare a lui Gala Galaction
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
de a se adapta la realitatea socială. Școala alături de familie influențează prin condițiile concrete în care se desfășoară procesul de învățământ, personalitatea copilului. Educarea elevului se situează în egală măsură, în familie și școală. Meritul familiei îl reprezintă formarea temeliei individualității copilului, încă de la vârstă fragedă. Mediul familial oferă primele ocazii de stabilire a unor relații sociale, de comunicare afectivă și verbală. Climatul familial își pune amprenta pe personalitatea sa. Odată cu intrarea copilului în școală, funcțiile educative ale familiei nu încetează
FAMILIA ŞI ŞCOALA FACTORI DETERMINANŢI ÎN FORMAREA COPILULUI PENTRU VIAŢĂ. In: Arta de a fi părinte by Mariana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1408]
-
că un copil cu dizabilități are nevoie de o altfel de abordare și-l supun pe acesta la o activitate care pentru un copil normal reprezintă doar normalitatea, pentru celălalt nefiind decât o sumă de erori. Un copil reprezintă o individualitate, însă viața are compensațiile ei, trebuie să descoperim în acel copil tot ce are el mai bun. Eliminați din vocabular expresii precum: Nu ești bun de nimic !”, ” Uite ce note bune ia fratele tău !”, “ Nu faci nimic așa cum îți spun
PĂRINŢI ŞI COPII. In: Arta de a fi părinte by Ana Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1421]
-
acela de a invoca ploaia prin jocul paparudelor și prin îngroparea unei păpuși de pământ ce îl închipuie pe „tata soarelui”. Continuând Desculț, romanul Jocul cu moartea menține particularitățile anterioare, dar prin anumite note dominante devine o scriere cu o individualitate proprie, distinctivă. Lirismul acestei cărți consistă în extraordinarul ritm epic, încântător, ca de baladă. O bună parte din România, inclusiv capitala, și aproape întreaga Peninsulă Balcanică se află în 1917 sub ocupație germano-austriacă. Vânzător de ziare la București, Darie este
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
băiat de nădejde (în colaborare cu Virgil Stoenescu), București, 1977; Telefonul de la ora nouăsprezece, București, 1979; Portrete în aquaforte, București, 1981; M-am făcut... tată mare, București, 1984. Repere bibliografice: Al. Săndulescu, O nuvelă interesantă, VR, 1954, 5; Remus Luca, Individualitatea scriitorului tânăr, CNT, 1957, 14; Ov. S. Crohmălniceanu, O depoziție în apărarea „Derbedeilor”, VR, 1957, 4; Sergiu Fărcășan, Râs și satiră, „Lupta de clasă”, 1957, 9; Savin Bratu, Cronici, II, București, 1957, 76-81; Eugen Simion, Creație și pitoresc, VR, 1959
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
de debite; derivația de câmpie Ialomița-Mostiștea, cu priză la Dridu, pentru suplimentarea marelui și complexului sistem de irigații, hidroenergie și navigație al Mostiștei. Printre lucrările hidrotehnice, care modifică regimul hidrologic al cursurilor de apă în mod substanțial și creează noi individualități hidrografice în peisajul României, sunt marile acumulări de apă montane (Bicaz pe Bistrița, Vidra pe Lotru, Vidraru pe Argeș) etc. sau dunărene (Porțile de Fier I și II), realizate tot după cel de al doilea război mondial. Trebuie să amintim
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
garante, ceea ce a determinat Guvernul să adopte măsuri pentru evitarea transformării teritoriului În teatru de operațiuni militare. Pentru a Înlătura orice urmă de suspiciune În privința comportamentului trupelor țariste, Domnitorul preciza că acestea nu vor ocupa Capitala, semn de „recunoaștere a individualității noastre politice și de asigurare a pacinicei funcționări a instituțiilor noastre” <ref id="47">47 Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, t. I, p. 519-520. </ref>. Într-o epistolă adresată tatălui său, Carol I Îi mărturisea, cu satisfacție
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
programe de instruire a tutorilor, în scopul popularizării unor comportamente parentale eficiente, evidențiate de specialiști. Astfel de studii au arătat că un bun părinte este acela care reușește să răspundă adecvat nevoilor copilului sau să dezvolte, nu obediența, ci respectul individualității și autonomia de la vârstele cele mai fragede. Astfel, relațiile permisive determină comportamente uneori imprecise, alteori agresive și neascultare; cele autoritare determină supunere și lipsă de inițiativă și respect de sine, ori agresivitate, iar cele supraprotectoare tind să realizeze comportamente pasive
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
La fiecare inspirație, mâna este ridicata. Adultul are 16 18 respirații/min. 3.2.2.4. Test 10 - Mobilitatea coloanei vertebrale în plan sagital Capacitatea ființelor vii de a asocia rigiditatea cu mobilitatea, reprezintă un progres considerabil, rigiditatea permițând afirmarea individualității, iar mobilitatea prin elasticitate, relaxare, asigurând deplasările în spațiul vital (Pásztai, 2002). Braus, (Diaconescu, Veleanu, Klepp, 1987), consideră coloana vertebrală ca elementul cel mai caracteristic al aparatului locomotor și, în special, al spatelui. Ea se compune din vertebre, ceea ce demonstrează
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
la nivelul consiliilor locale. Legea 272/2004 oferă cadrul general al protejării drepturilor copiilor printre care dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale, dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la respectarea personalității și individualității, copilul neputând fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante, dreptul de a fi crescut în condiții care să-i asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială .Legea a prevăzut situațiile în care un copil poate deveni
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
Gebsattel, K. Schneider, E. Minkowski, G.E. Morselli, M. Manfredi, D. Cargnello. Putem afirma, din acest moment, că psihopatologia se constituie ca o psihoantropologie a fenomenului psihic morbid, având ca metodă de studiu reflecția filozofică. Deși este net delimitată și cu individualitate specifică în seria științelor umane, psihopatologia va continua să se situeze permanent între psihiatria clinică, de la care, cum spuneam mai sus, ia „materialul de studiu” și psihologia normală de la care ia sistemul de organizare al vieții psihice, al personalității, criteriile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o „evoluție a bolii”, ci ca o nouă formă de „a-fi-în-lume” a persoanei alienată psihic. Este o cu totul altă viziune. O nouă perspectivă a cunoașterii se deschide asupra persoanei umane, în spiritul existențialismului. Astfel pusă problema, se remarcă neta individualitate a psihopatologiei care ni se înfățișează ca o știință a fenomenului psihic morbid, situată în interiorul domeniului psihoantropologiei. Din cele de mai sus rezultă faptul că psihopatologia este o disciplină cuprinsă între psihologie și psihiatrie, având ca obiect „fenomenele psihice morbide
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aceste aspecte sunt regăsite și în cazul analizei caracteristicilor „tipurilor constituționale” somato-psihice ale indivizilor. Endogenul este în raport direct cu „aspectul” somatic și cu „dispoziția” psihică a persoanei respective. El reprezintă „natura” acestuia din care el „nu poate evada”, marca individualității și a identității sale, înscrisă în „Eul personal”. În sensul concepțiilor antropologiilor psihiatrice, de factură fenomenologică, (E. Minkowski, K. Jaspers, V.E. von Gebsattel, G. Lanteri-Laura) și a analizei existențiale (L. Binswanger, R. Kuhn), se poate, plecând de la noțiunea de endon
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca să inducă, prin sugestie colectivă, un delir în masă. Psihozele endogene atipice Acest grup de tulburări psihice a fost izolat de K. Kleist și K. Leonhard, care le-au dat această denumire. Psihozele endogene atipice au, ca „tablouri clinice”, o individualitate clinico-psihiatrică, iar în ceea ce privește evoluția lor, au drept caracteristică o anumită „periodicitate” pe care Kleist și Leonhaard au denumit-o „evoluție fazică”. Acest grup de psihoze endogene împrumută caracteristicile simptomatico-psihopatologice, atât de la psihozele afective cu evoluție periodică, de tipul PMD, în ceea ce privește
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
interioară. La acestea se mai adaugă îndoiala, obsesiile, compulsiunile și ritualurile. 5) Personalitățile psihopatice În această categorie intră o constelație de anomalii de caracter și de conduite cu tendințe antisociale, impulsivitate și instabilitate afectivă și socio-profesională, dar care au o individualitate caracteristică proprie din punct de vedere psihopatologic, neputând fi confundate nici cu structurile nevrotice, nici cu cele psihotice ale personalității. Acest tip de personalitate a fost izolat pentru prima dată de A. Morel (1857) care descrie „grupa degeneraților”. Teza degenerescenței
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu mâna”), mușcarea („prinderea cu dinții”), înțelegerea („cuprinderea cu intelectul”), denumirea (desemnarea lingvistică, limbajul); captarea mediului social, prin următoarele mijloace: impresionare, sugestibilitate, asumarea responsabilității. Modul de a fi „în sine” și „pentru sine” (in-der-Welt-über-die-Welt-hinaus-sein) exprimă modul de a fi al individualității, al singularității persoanei redusă la ea însăși, care își este suficientă ei însăși. Este modul de a fi singur, izolat, autist. Acest mod de a fi în viață al persoanei se poate manifesta astfel: a fi pentru sine însăși, autonomă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
terminologică, se pot depista aceleași obsesii teoretice și practice care rezidă în repudierea principalelor metehne ale așa-zisei educații clasice practicate în școlile tradiționale: caracterul livresc, magistrocentrismul, accentul excesiv pus pe instruirea informativă, izolarea școlii față de viață și societate, ignorarea individualității celui care învață, eludarea obiectivelor formative și vocaționale. Începuturile acestei orientări generale a curriculumului modern aparțin curentului progresivist, însă aportul curentului eficientist a fost de asemenea masiv. Cele mai multe curricula moderne se prezintă ca social engineering, conciliat cu tehnologii de dirijare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
between teachers and students), care va culmina cu apariția unei noi concepții cu privire la curriculum (a new concept of curriculum)173. Această nouă ordine educațională va fi mai complexă, pluralistă și impredictibilă. În noua ordine educațională, educatorii și educații vor deveni individualități care interacționează în explorarea mutuală a surselor relevante de cunoaștere, iar metodele tradiționale de apreciere și evaluare vor fi depășite și înlocuite cu dialogul și cercetarea calitativă. În fine, curriculumul însuși nu va mai fi conceput ca un set structurat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]