1,451 matches
-
Papacioc aduc un suflu proaspăt în spațiul teologal românesc, revigorând discursul cam prăfuit al teologilor actuali și oferind un model de profunzime monahală. Experiența mistică a Arhimandritului Papacioc, arsă de biografia sa exemplară în această zonă a euharistiei, îl proiectează indubitabil în paradigma monahală, alături de figuri precum: Arsenie Boca, Adrian Făgețeanu, Sandu Tudor, Benedict Ghiuș, Nicolae Steinhardt, Ilie Cleopa, Ioanichie Bălan, Mina Dobzeu, Paisie Olaru, Ilarion Argatu, Ioan Iovan, Petroniu Tănase, Justin Pârvu, ș.a. Această lucrare reprezintă o propedeutică la o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o hrană narativă larg degustată de o mare parte a populației, bun surogat de substituire a nevoii de basm sau a altor forme literare tradiționale. Toate acestea lucrează în favoarea faptului că romantismul însuși, încarnare a schimbării, experimentului și relativității, funcționează indubitabil, în istoria literaturii și în gîndire, ca un element de durabilă identitate și continuitate. Ernst Jünger constituie pentru Virgil Nemoianu un autor și o operă cu destin exemplar, atașat față de tradițiile diverse, mereu legitime și solide; el aparține în același
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Rueschemeyer, Huber Stephens și Stephens (1992: 287), care abordează relația dintre capitalism și democrație, sau Whitehead (1996: 52), care corelează această analiză cu factorii externi. 38 Nu este acesta locul pentru dezvoltarea pe larg a aceastei teme, de o importanță indubitabilă și în știința politică, legată de evoluțiile din psihologia cognitivă. Pentru o aplicare a acestei discipline în politică (v. Campus, 2000). 39 Printre altele, să ne amintim de Huntington (1968: 461): "Organizarea este drumul spre puterea politică, dar este, de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
adaptate astfel încât să corespundă diversității și numeroaselor stiluri de învățare și dezvoltare ale elevilor. Astfel, au apărut ideea de integrare educativă, ca reflex al curentului integrativ global din societate, și educația integrată, ca practică efectivă și concretă, reprezentând, în mod indubitabil, ceva nou și original, surprinzător și controversat, pe fondul tradiționalismului de secole al educației. Pentru a delimita mai bine cele două perspective privind școlarizarea copiilor educabili cu cerințe speciale/dizabilități, putem recurge la următoarea sinteză (Ungureanu, 2000): perspectiva integrativă, comprehensivă
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
a poeziei pe care o implică această formulare a fost strălucit expusă de Coleridge în Biographia Literaria. Se referă oare acești patru termeni la un singur element ? Din punct de vedere semantic, termenii se suprapun; ei se referă în mod indubitabil la aceeași sferă de interese. S-ar putea spune că seria noastră - imaginea, metafora, simbolul și mitul - reprezintă convergența a două aspecte, amibele importante pentru teoria poeziei. Unul este particularitatea senzorială, sau universul senzorial și estetic, care leagă poezia de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a tradiției prin invocarea idilismului vieții rurale și a gloriei trecutului național, respingând, în același timp, civilizația citadină 2. Criticul modernist E. Lovinescu plasa înscrierea în modernitate a civilizației și culturii românești prin sincronizarea cu valorile occidentale, considerând tradiționalismul o indubitabilă cale spre regres. Lupta de idei - ce debutase încă din secolul trecut - a avut în primul rând accente cultural-sociale, implicând însă și aspecte de ordin politic, istoric, instituțional sau economic și s-a purtat în publicistica vremii, în revistele coordonate
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
venirea lui Mesia pentru a-i salva de la rele pe cei tăiați împrejur, apare pentru prima dată în timpul exilului în Babilon la Isaiia și niciodată înainte de acest eveniment, dar scrierea conține informații și din secolul l î.e.n. fiind dova- da indubitabilă că povestioara este cam prea revelată și trebuie să o mai îngustăm o leacă în timp! Cît privește pretinsul exil care a fost chiar priincios pentru unii, Ieremia, la 52,28-30 scrie că au fost deportați în trei perioade de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
la Qumran pentru că iudeo-creștinii sînt urmașii peste timp ai turbaților zeloți așa cum au afirmat papii de mai multe ori numindu-se verus Israel. În Faptele apostolilor la 1,14 se spune că în Frăția Noului Legămînt erau și fe-mei, dovadă indubitabilă că ei nu erau eseni fiindcă aceștia nu se căsătoreau, ci ivriți pîrliți și îndrăciți în șuvoaie de minciuni, pornite împotriva adevărului. Săpăturile arheologice făcute la Qumran, au scos la iveală scheletele unor femei și care confirmă aceste informații, prin
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
propriul prezent, de cotidian, de profan, pentru a putea contempla operele de artă și de a ne compara cu alte epoci. Ori, așa cum se Întâmplă acum, expunerea artei contemporane, arta prezentului, Într-un spațiu al atemporalității, al captării timpului, este indubitabil un paradox. Cu toate acestea, oricât de multe paradoxuri ar ascunde, muzeul de artă contemporană funcționează. Și funcționează bine. Nune rămâne decât să-i redefinim misiunea, rolul, esența, poate altfel decât reinterpretând muzeul tradițional. Sau, poate, să ne Întrebăm dacă
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
caracterizează prin precaritate, căci nu lasă fiecăruia decât propriile sale forțe de a se apăra. Astfel, societatea civilă apare ca o instituție salutară ce se stabilește pe baza unui contract social. În ceea ce privește influența lui Pufendorf asupra lui Locke, aceasta este indubitabilă. Se presupune că Locke l-a întâlnit pe Pufendorf la Paris, în 1670, și că i-a citit cărțile cu multă atenție. În Some Thoughts și în alte scrieri adresate unor prieteni, toate cu privire la educație, Locke recomanda lectura scrierilor lui
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în ce măsură este obligat un om să respecte legile societății (și în special pe acelea referitoare la proprietate), de vreme ce el nu a participat la încheierea contractului original și nu și-a dat consimțământul (expres) la constituirea comunității. Locke consideră că semnul indubitabil al acestui consimțământ îl constituie simpla prezență a cuiva pe teritoriul unei comunități politice, indiferent dacă persoana respectivă locuiește în cadrul acesteia și are în posesie proprietăți precum locuință sau teren, sau dacă locuiește temporar pe teritoriul respectivei comunități și deține
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
toți termenii contractului social trebuie să fie egali. Mai degrabă, acești termeni pot fi inegali [Locke paragraful 50], în funcție de distribuția proprietății între părți, precum și de scopurile și interesele pentru care intră în învoială"79. În orice caz, este un fapt indubitabil că, pentru Locke, binele general presupune deținerea și conservarea proprietății și, de aceea, "nici o societate politică nu poate exista sau supraviețui fără a avea în ea însăși puterea de a conserva proprietatea"80. Sintagma "corp politic" nu reprezintă pentru Locke
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
să o vândă. Este deci clar că, pentru Locke, o economie de piață în care nu mai există pământuri libere implică cu necesitate existența muncii salariate 113. Dacă modelul "natural" al muncii salariate nu pare acceptabil pentru toți interpreții, este indubitabil faptul că modelul economiei de piață a fost utilizat de Locke pentru descrierea stării naturale. Dar, până la urmă, acest model revine la a spune că proprietatea și instituția muncii nu au fost create de societatea civilă. Ele se întemeiază amândouă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și interzicerea folosirii unor cuvinte nemoldovenești, a unor forme ortografice „românești”, eliminarea din operele clasicilor a etnonimului „român”, a glotonimului „limba română”, interzicerea unor lucrări sau pasaje folclorice ce păreau de sorginte muntenească. Cu toate acestea, constituirea unei națiuni moldovenești indubitabile nu a reușit. Eugen Coșeriu găsea câteva cauze ale eșecului încercării creării unei limbi moldovenești culte pe baza limbajului popular local basarabean sau transnistrean: încercarea de a elabora o nouă limbă națională, adică corespunzătoare identității etnice și tradițiilor poporului moldovenesc
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
iresponsabilitate științifică fără margini, demnă de cititorii creduli și lipsiți de cultură cărora li se adresează publicația respectivă. Ne confruntăm aici cu elementele esențiale ale discursului presei moldoveniste de inspirație comunistă, filorusă și filosovietică: folosirea unor teze expirate și dovedite indubitabil a fi eronate de jumătate de secol, formulări specifice discursului comunist (cum ar fi alăturarea unor termeni denigratori, pentru a produce un efect mai amplu („regalo-fascistă” - fascismul trebuie condamnat, dar și regalitatea? Sau doar monarhia românească dintre 1866-1947?); atribuirea către
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
apărută după evenimentele din 1989-1991 este cea a lui Petre P. Moldovan, Moldovenii în istorie, la vremea sa aspru combătută și criticată. Autorul pornește, în demonstrația sa despre individualitatea poporului moldovenesc, de la balada Miorița, considerată de el o sursă istorică indubitabilă și care poate fi interpretată doar după propriile principii. Balada dovedește existența poporului moldovenesc, pentru că un păstor român nu este pomenit, iar cei care afirmă că ar fi simbolul poporului român (păstorul vrâncean și cel ungurean) ar fi trădători ai
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
ca nemulțumirea față de unirea din 1862 să devină generală, culminând cu răzvrătirea împotriva aducerii cu voia turcilor a unui rege neamț de credință străină”. Maniera interesată și incorectă din punct de vedere științific a lucrării lui Victor Stepaniuc este, așadar, indubitabilă. Înțelegerea eronată a noțiunii de națiune, credința că o națiune este întemeiată odată cu fondarea unui stat, că statul creează națiunea și că națiuni în Europa se constituie de șase - șapte secole, așadar naționalitatea moldovenească își trage legitimitatea din evenimentul din
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
scindarea Mitropoliei Moldovei a fost justificată, chiar benefică pentru apărarea cauzei ortodoxiei, iar subordonarea actuală a Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova către Patriarhia Moscovei este legitimă. Confiscarea cărții românești. Pentru a interzice accesul la informare și la acele lucrări care demonstrează indubitabil unitatea de limbă, cultură, tradiții, spirit a locuitorilor de la est și de la vest de Prut, autoritățile comuniste de la Chișinău apelează la un mijloc aflat la limita legalității și, uneori, dincolo de aceasta. În ultimii ani, un mare număr de cărți
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
dintr-o țară în alta, ca sfătuitori ai domnilor, acțiune facilitată de numeroasele înrudiri între cele două familii domnești sau veritabile uniuni dinastice între cele două țări. S-a vorbit adesea, cu îndreptățire și susținut de surse documentare consistente și indubitabile, de unitatea în lupta antiotomană, ceea ce adepții moldovenismului neagă cu înverșunare. Un episod din anul 1595 poate fi relevant în această privință. Pus în fața îndepărtării lui Aron vodă de pe tronul Moldovei, Mihai Viteazul se plângea trimisului polon sosit la București
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Cele prezentate pe scurt în paginile anterioare constituie doar o mică parte dintre ele. Afirmarea unității locuitorilor din întreg spațiul românesc, între Tisa și Nistru, chiar în lucrări ale apropiaților cercurilor țariste sau exponenți ai regimului sovietic, confirmă apartenența etnică indubitabilă a românilor basarabeni și a identității dintre „limba moldovenească” și limba română. Încheiere În urma periplului printre complicatele realități etnolingvistice ale statului de la est de Prut, câteva concluzii se impun. Pentru început, apare cu claritate faptul că în urma celor două secole
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
actualului", pentru a relua o secvență din reflecțiile sale asupra românismului. Un virtual convertit cu asupra de măsură în actual, dacă ar fi să cuantificăm variile forme de activitate intelectuală în care s-a risipit spiritul său expansiv. Ceea ce rectifică, indubitabil, prejudecata, născută din conjecturi oarecum ridicole, unei forme mai mult orale decît scrise a operei sale. Vulcănescu ne-a lăsat dovezi irefutabile despre ipostazele în care s-a întrupat zbuciumul creierului său: a fost o ființă dialogală cu o forță
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mediocrității Omul mediocru: schiță fenomenologică Căutînd un nord al reflecției autentice și, în egală măsură, al valorii, după ce voia să afle în ce direcție se îndrepta, în anii '30 ai secolului trecut, cugetul contemporan, Noica observa că timpul său formula, indubitabil, o constatare, și anume: "Trebuie să ieșim din turmă, trebuie să ne întoarcem la om!"78. Altfel spus, urgența vremii sale se putea concentra în două sau trei cuvinte: "întoarcerea la subiect". O atare cotitură spre sine era necesară, credea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
fond de calitatea intelectuală a celor ce alcătuiau o parte a corpului social în spațiul căreia își trăia singurătatea comunitară. Atitudinea sa nu putea fi altfel decît elitară, și nu elitistă cum ar fi mulți tentați să creadă. Îl preocupa, indubitabil, forța celulei nervoase românești, rangul său valoric nu atît în arealul nostru cultural-filosofic, cît mai degrabă în cel european. Aceeași tendință o exprimase de altfel, anterior, și programul-manifest Itinerariul spiritual, acolo unde autorul lui Maitreyi comenta apăsat și sancționa fenomenul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
fiind aceeași dar repetată sub alte măști, ascunde "aceeași esență de platitudine acceptată cu capul plecat și cu ochii înlăcrimați și închiși"112. Eul acesta de care vorbim și pe care ni-l relevă primele texte scrise de Cioran este indubitabil de natură dostoievskiană, cel puțin prin faptul că aspiră să depășească starea unei vieți în care nu există culmi, eroism și năluci donchișotești nu prin altceva decît prin vămile date de suferința spirituală. "Căci numai suferința este creatoare adică purificatoare
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
provinciale, alege distrugerea realului în locul transcenderii acestuia. Tînărul Cioran intra încă de atunci așa cum am sugerat și noi de atîtea ori într-o campanie ofensivă față de existențial. În căutarea, probabil, a celei mai bune dintre lumile posibile, el se fixa indubitabil nu pe implozia eului, pe care se vede bine că și-l dorea protejat, ci pe desființarea realului, chiar aneantizarea acestuia. Ce voia să pună în loc este o întrebare care, deocamdată, rămîne fără un răspuns exact, fie și pentru simplu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]