1,875 matches
-
prin ea mi-am regăsit mulțumirea de sine. Îmi sînt limpezi azi sentimentele și locul sau mai bine zis rolul pe care îl am de jucat între semenii mei. Nu mă mai sperie mediocritatea deoarece, așa cum spuneam, am cîștigat acea inefabilă împăcare cu mine care, după înțelepciunea lui Spinoza, este supremul dar al omului. Cele dintîi amintiri mă leagă de mireazma cîmpului în care m-a crescut cu mare simplitate o bunică. Renunțînd la mine, părinți măi expediaseră undeva la țară
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
chef să le ascult poveștile iar stoica lor cumințenie începea să mă irite. Dacă ar fi să caut un cuvînt potrivit, aș zice că „mă pălea” nostalgia, nici nu știu după ce. Expresia aparținea lui nea Manalache care, în cele mai inefabile situații, reacționa concret. Numai pe el îl „pălea” scîrba sau boala, dacă nu chiar în același loc, dar sigur în același mod în care îl călca o oaie ori îl împungea un bou. Nostalgia mi se agăța de suflet ca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Dominic, Irina și Dominic“, descânta preoteasa. Gura de jăratec peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese. O umilire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și, totuși, când am citit, în urmè cu câteva seri, singur, despre aparițiile miraculoase de la Medjugorje nu am simțit absolut nimic, dar, acum, urmèrindu-l fascinat pe Ilarie, intuindu-i forță cu care el crede în aceste apariții, ceva misterios și inefabil mè face sè vèd prin ochii lui albaștri totul și, vag emoționat, ca și cum mi s-ar fi permis sè particip la un ritual tainic și impresionant, am sentimentul cè sunt foarte aproape de ceva revelator, dar imposibil de exprimat în cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Cosmina Bojoga O legendă spune că iubirea neîmpărtășită este o luptă nesfârșită cu sufletul tău. Acest lucru însă nu era cunoscut de unii pe pământ și în cer datorită faptului că ploaia și vântul nu pot descrie în cuvinte sentimentele inefabile unul celuilalt. Astfel, vântul așezat pe un scaun de nori cenușii, îmbrăcat cu o haină rece și cu ochii înlăcrimați, începe să șoptească cuvinte de amor, cu buzele de jar. “Ce frumoasă e zeița sufletului meu; îmi străpunge inima ori de câte ori
Iubire imposibilă. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_661]
-
veneau ca o boare prin întunericul odăii. N-am reținut decât acest cuvânt ciudat. Ori de câte ori îl auzeam, vedeam un copac mare, înflorit în zorii unei zile de primăvară în zarea dintre cer și pământ. Acum îl simt ca pe o inefabilă chemare dintr-un nebănuit tărâm al poeziei. Și poate că, în realitate, nu e decât un descântec cu puteri vindecătoare pe care fata l-a scornit în noaptea aceea ca să-mi aline suferința, căci pe ea n-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Vrei să mergi la culcare, Gaiané? Fetița alunecă ușor din îmbrățișarea lui și lipăi repede spre odaia ei. Prințul urmări pata albă care pluti o vreme prin bezna culoarului, cu senzația tactilă că tocmai fusese atins de un înger. Remanența inefabilului. Vraja copilăriei. țineau ușa de la sobă deschisă. Stăteau în pat. Copiii dormeau. Și slugile. Pale de lumină și căldură le mângâiau trupurile goale. Nu mai erau tineri, dar se simțeau încă tineri. Manuc ținea paharul în mână și privea umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asemenea miresmelor, asemenea muzicii. Prințul nu se născuse în Armenia, dar ajunsese să o cunoască bine din străvechiul covor moștenit de la tatăl său. Ori de câte ori îl privea, țara aceea pierdută se reconstituia în el din aspirația către propria sa origine, din inefabila genealogie păstrată în sângele său, din ofranda vie a tradițiilor. Se simțea parte din urzeala acelui covor, purtat prin pustiuri, prin lanuri cu maci scuturați, prin munți golași, adăpostit, la apusul soarelui, în cortul de o noapte al păstorilor, ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de tapiserie mătăsoasă și privegheată de o oglindă unicat, înaltă, pălită, absolut venerabilă și încadrată într-o ramă grea, din lemn de cireș, ramă împletită bogat, cu ghirlande din vrejuri de viță de vie și ciorchini de struguri o culme inefabilă a hedonismului baroc și decadent oglindă ce cobora abrupt, imediat de sub plafon, susținută numai într-un soi de șurub ornamental năstrușnic, cu partea terminală expusă, teșită ingenios într-o matriță rar recognoscibilă, închipuind un menorah. Drept policandru, o roată de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
servim băuturi alcoolice minorilor!" Cineva, neidentificat desigur, o persoană întreprinzătoare, înzestrată și cu niște concepții politice democrat-liberale încercase să înlăture particula inițială a negației, prin ștergere cu diluant. Alăturat, Fratele sesizează absent dărnicia exhibiționistă a unui dublu-poster Playboy (paideia, nutreț inefabil, pentru suflete, miam-miam! cum ar fi zis Poetul). Plus prezența insolită a unui calendar color de perete, editat sub egida Direcției de Cultură a Primăriei și dedicat pictorului și gravorului Albrecht Dürer, la împlinirea a patru sute optzeci de ani, de la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
diavolului), Ruletistul a făcut primul gest de sfidare, care practic a desființat ruleta, pulverizând orice posibilitate de competiție în afară de cea dintre el și tot ce depășește biata noastră condiție. În iarna acelui an el a anunțat, prin sistemul de informații inefabil, sigur și rapid al lumii ruletei, că va organiza în noaptea de Crăciun o ruletă specială: revolverul va avea două cartușe în butoiaș în loc de unul singur. Șansele de scăpare erau acum doar de trei la una, fără să mai socotim
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apropierea cărnii băiatului. Mă gândii atunci că râsul Maitreyiei ― pe care îl provoca acel clovon urât ― trăda aceeași abandonare, aceeași posesiune. M-am întrebat, mai târziu, dacă nu există și altfel de posesiuni decât cele cunoscute, mai rafinate și mai inefabile, obținute pe furiș, cu o atingere sau cu o glumă, când femeia se predă total căldurii sau spiritului celuilalt și e luată în întregime, așa cum niciodată nu o vom putea lua noi, chiar în cele mai definitive și mai nebunești
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
răscolit mai înainte de mine, urmele acelea s-au șters, arse de ziua aceasta nouă la care se năștea fecioara. O nemaipomenită beatitudine mă invada atunci pe toate porțile sufletului șî ale trupului. Îmi simțeam ființa plenar și continuu, un val inefabil mă înălța din nimic, fără să mă despartă totuși de mine însumi, fără să mă rătăcească. Niciodată n-am trăit mai total și mai nemijlocit ca în acele clipe, care mi s-au părut fără durată. Încleștarea aceea la sânul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
preț de zeci de ani au fost un secret de care depindea supraviețuirea lor de refugiați, așa că s-au voalat, s-au Împuținat sub această apăsare. Și poate că mai sînt și alte explicații... cine știe... Trebuie să sap În inefabilul cu care a Înconjurat-o și s-o scot de- acolo, mîndru de mine, o istorie comună despre suferință, despre... — Cum Îl cheamă? mă Întreabă. Pe autor, zic. — Aurel Căruntu. Profesor doctor Aurel Căruntu. — N-am auzit de el. — Păi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
celălalt? Nu. Ocaziile fuseseră prea rare și, chiar de la început, amândoi se blindaseră în atitudinile formale, autoprotectoare. Aceste „impresii“, aceste „instantanee“ din copilăria ei îi defilau lui John Robert prin minte odată cu un simț acut al farmecului ei aparte, ciudat, inefabil, imaculat, și al inocenței ei prezervate în izolare, a binecuvântatei ei singurătăți și timidități, care o apărau de orice pericol al sofisticării și perversei mondenități. John Robert făcuse tot ce-i stătuse în putință ca să o ferească de orice contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui George, nu am vrut să știu ce simte, dacă mă blamează în inima lui... Poate mai puțin decât îți imaginezi tu. În ce fel mă acuza, ce proces mi-a intentat... nu, cuvintele astea nu sunt adecvate... e ceva inefabil. Și târziu lumea a început să spună că a fost vina lui, unii insinuau chiar că ar fi făcut-o deliberat, circulau zvonuri îngrozitoare - și eu n-am suflat o vorbă. Și acum, dacă aș striga în gura mare: „Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mi-ar da crezare, toți ar continua să creadă că el e vinovatul. Cum l-aș putea părăsi după așa ceva? Pentru că a luat vina asupra lui? Nu, nu, cuvintele astea sunt prea slabe. Ți-am spus că e un lucru inefabil, absolut, e ca și cum am fi osândiți împreună, legați împreună și azvârliți în flăcări. Și nu legătura asta este cea care ar trebui deznodată? Teorii, teorii... dumneata nu faci decât să cauți o cheie. Dar nici măcar ăsta nu-i lucrul fundamental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
inimă s-o fac, aș dori să continue la nesfârșit. E un chin, dar ce va urma dupa aceea va fi și mai rău. E o prostie din partea mea să încerc să transpun în cuvinte imaginea unor lucruri imposibile și inefabile, și tocmai de asta nu vreau să prelungesc discuția... e atâta durere... — Nu suferi, te rog, nu pot îndura să te văd suferind, încercă să nu suferi... — Te înspăimânt, îți provoc repulsie fizică. — Nu! — Ieri te-am înspăimântat... ieri, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
doresc numai bine. Dispariția ei din viața mea a fost providențială. Prezența ei ar fi dat naștere la neînțelegeri și nu mi-ar fi îngăduit să-mi urmez calea. Esența veștilor pe care ți le voi da despre mine este inefabilă, dar mă voi rezuma să înregistrez faptele. La Muntele Athos lucrurile au mers prost (nu e vina nimănui, dar călugării sunt tare mărginiți). După aceea s-a petrecut cu mine o întâmplare la Delphi, pe care ți-o voi relata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la ora 21 să particip la rugăciunea Rozariului în piață. Feeria lumânărilor aprinse, rugăciunile recitate sau cântate în diferite limbi, mulțimea celor ce umplu piața transformă acest loc pământesc într-o prefigurare, cred, a lumii de dincolo, unde, în mod inefabil, întreaga creație va cânta gloria lui Dumnezeu și va fi în același timp pătrunsă și transfigurată de Cel de trei ori sfânt. Lourdes, loc al întâlnirii cerului cu pământul sub privirea Mamei cerești, coborâtă însă aici la poalele Pirineilor, pe
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ierta păcatele, în schimb, este o judecată. Această judecată nu condamnă penitentul, ci păcatul, pentru că Dumnezeu dorește ca omul să fie cu adevărat salvat. Cine se spovedește nu are motive să se teamă. El este convins de „acțiunea misterioasă și inefabilă a celor Trei Persoane Dumnezeiești” în propria sa viață, care nu îl judecă, ci lucrează să îl mântuiască. De aceea, mărturisirea sa nu este un act de disperare sau descurajare și nici o manifestare de exuberanță excesivă, de moment, ci o
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
efectul forței regeneratoare a iubirii: și de mult ce te iubesc / începui să-ntineresc... Dominantă în volumul lui Calistrat Costin, tema iubirii, cu alaiul ei copleșitor de trăiri, este abordată în diferite game, poetul încercând să se apropie de exprimarea inefabilului acestui sentiment, a cărui intensitate o reliefează și prin apelul la intertextualitate, valorificând ecouri din marea literatură a lumii, din folclor, așa cum am văzut, iar în plan stilistic, prin invocații, hiperbole, enumerații, repetiții etc., toate insuficiente însă pentru a se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
hermeneutica iluziei, prin care face studiu de caz al trăirii metamorfozate în idee (ca în Bloguvia two). Iubirea (și izvorul ei pământesc, indeniabil, femeia, mai ales că În golul dintre brațele femeii ce ni-i dată / Tresare un hiat de inefabil viu...), zădărnicia zbaterilor existențiale dintotdeauna (Același altul e omul dintotdeauna...), viața, moartea, arta ca manifestare a aspirațiilor spre cunoaștere sau ca ofrandă dragostei, cunoașterea prin permanenta construcție și reconstrucție a sinelui, toate acestea sunt doar câteva dintre temele care alcătuiesc
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Un imediat, cu ecouri bacoviene - transgresând măhălălile lui noiembrie, către necunoscut (calea ce-o urmăm se pierde-n ceață), un jalon orientativ putând fi numai bruma sânului tău -, este suportabil grație iubirii care estompează disconfortul contiguității urâtului, prin promisiunea aflării inefabilului: numai citindu-mi / cu glasul tău grecesc anabasis și / promițându-mi un copil cear ști să / povestească copilăria lui din pântec / numai dragostea ta mai face posibilă / viața prin măhălălile lui noiembrie. Cacofonia accentuează, ca și alteori în volum, senzația
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
iar apoi pleacă, știind că drumul până la împlinire aduce mai multe satisfacții decât atingerea piscului, această căutare fiind, de fapt, partea fecundă pentru spirit. În aceeași paradigmă, Sunt de pământ și tu ești ploaie..., constată poetul, efectul fiind nebănuit și inefabil: Sunt suspendat de clipa ce pleoapa mi-o doboară / Ca îngerul damnării sub pasu-ți de fecioară..., însă împlinirea dorită e posibilă doar în vis, fiindcă acolo înrudirea cu sacrul e mai clară: Mă împlinești ca mierea în cuibar de ceară
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]