3,598 matches
-
obiceiul să ajung la birou cu o oră mai târziu decât ar trebui. Prin urmare sunt mult mai odihnit și proaspăt când ajung și evit prima oră a zilei de muncă, întotdeauna mohorâtă, în care simțurile și trupul meu încă inert transformă orice sarcină într-o pedeapsă. Am constatat că ajungând mai târziu, munca pe care o îndeplinesc este de o calitate mult superioară. Inovația mea în legătură cu sistemul de înregistrare trebuie să rămână secretă pentru moment, deoarece este ceva revoluționar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cizmele lui. — E mort? întrebă Lana Lee plină de speranță, privind spre grămada de material alb întinsă în mijlocul străzii. — Sper că nu! Ne datorează două’j’patru de dolari, maricon-ul! — Hei, trezește-te, omule, spuse Jones, suflând fum peste trupul inert. Bărbatul în costum negru și pălărie tare ieși din aleea unde se ascunsese văzându-l pe Ignatius intrând la bar. Plecarea lui Ignatius din Bucuria Nopții fusese atât de violentă și rapidă, încât omul, prea surprins, nu acționase până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
arta ca minciună. Le monde est fait pour aboutir à un livre (faux). Dar În această carte falsă acum Încerca să creadă, deoarece o scrisese totuși; dacă ar fi existat complot, el n-ar mai fi fost laș, Înfrânt și inert. De aici tot ce s-a Întâmplat pe urmă, faptul că a utilizat Planul - despre care știa că e ireal - ca să-și Întreacă un rival - pe care-l știa real. Și apoi, când și-a dat seama că Planul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fără ocolișuri despre copil. Poate că nu era momentul ideal, dar era foarte posibil să nici nu existe unul. — Laurence, începu ea șovăitor, am tot vrut să-ți vorbesc despre ceva. Însă Laurence, care fusese neobișnuit de tăcut și de inert, nerăspunzându-i nici măcar la sărut, își dădu ea seama deodată, se întoarse brusc spre ea. — Uite ce e, Francesca, cât de bine îl cunoști pe Jack Allen? — De ce întrebi? Speră că tonul ei nu părea prea vinovat. — Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sânge și kilometrii de cruci. Eram orb. Speram să-mi bat joc de cititorul dornic de sânge. Iluzie. Voiam să-mi dau peste cap colegii. Alt exercițiu tâmpit. Și am început să pierd ore-n șir acolo, pe secție. Uitat. Inert. Departe. Ei erau vii. Câteva săptămâni bune am mers împreună cu Dana Cenușă, de la Direcția Penitenciarelor, pe secția condamnați pe viață Rahova București. Trimisesem un fax. Nu se înțelesese mare lucru din el, mi-era să nu mi se interzică. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
politicianismul cu modernizarea liberală, în cazul de față avem de-a face cu o critică de la stînga. O „fiziologie” caricaturală a politicianului mic-burghez oferă — sub indicativul „Note“ — Ernest Poldy în Ionaș Grădișteanu. Incipit-ul cvasiurmuzian indică dezumanizarea personajului: „Un trup inert și nevertebrat... Sub sprincenele lăsate ca un accent circomflex, ochii mici, ca două orificii, cu pleoapele lăsate ca perdelele unei case clandestine”. Acumularea de analogii grotești trimite cu gîndul la pamfletele argheziene: „Personalitatea dlui Grădișteanu ne evocă omul care mănîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
relativ calm, mult mai puțin propice zarvei de odinioară, căci fenomenul e de acum cunoscut și clasat (...). Cei pe care gloria efemeră de a mistifica și epata îi ispitește au dreptul să creadă că oamenii sînt, de acum, blazați și inerți. De fapt, li s-a urît de cînd cu exhibiția”. Totuși, într-o altă scrisoare - 1 august 1921, scrisă cu cîteva zile înaintea apariției acestui articol! —, Vinea i se adresa lui Tzara cu următoarele cuvinte: „Dragă puștiule, cînd mergi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teatral, cu argumente „proletare” de genul: „Am văzut la un teatru de suburbie un lucrător care, în timpul reprezentației, după fiecare scenă, se apropia de rampă și strîngea mîna actorului”. La rîndul său, Stephan Roll pledează bătăios împotriva „viziunii declamatorii și inerte a actorului” de tip clasic, exaltînd în termeni tipic futuriști „actorul-acrobat”, actorul „browning”, „sportiv” și „dansator”, cu mușchi de oțel („Actorul acrobat”). Articolele despre teatru ale lui B. Fundoianu sau interviurile realizate de M. Cosma în paginile Integral-ului aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la suflet în lumea asta pragmatică, în care fiecare își pândește semenul, nu înseamnă oare că ești nătăfleț? Ba prost, de-a dreptul! Cel puțin pentru o tânără ca Tomoe, Gaston nu prezenta nici un interes. Era ca un copac uriaș, inert, inutil. Da, pur și simplu un copac inutil. Copacul stătea în fața ei acum, privind fix la copiii care băteau mingea. Doi-trei nori roșiatici, din pricina soarelui ce apunea, pluteau într-un colț îndepărtat pe cer. Chiar sub picioarele lor, trenuri înțesate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
renunță cu stoicism la sărut. Încă mișcat și Înduioșat, cu transpirația care Îi Îngheța pijamaua, ieși din camera Camillei și rămase câteva clipe pe coridor. Auzi În continuare bătăile pendulului din salon, de la etajul inferior, și scârțâitul lemnului În vila inertă. Deci Maja adormise, adormise de curând. S-ar fi făcut foc și pară dac-ar fi trezit-o. Dar nu voia s-o trezească. Intră În camera ei În vârful picioarelor. Simți un parfum promițător de lemn, de somn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de la fascism la libertate cu o dezinvoltură impresionantă. În Italia nu fuseseră suficienți șaizeci de ani. Acolo era mai multă energie, mai mult dinamism și speranță - lucrurile se schimbau, ideile se nășteau, artiștii creau. Roma era un oraș Îmbătrânit și inert, mirobolantă mlaștină. Trecutul o Împiedica să aibă un viitor. Locuitorii ei se Învârteau În cerc, ca niște condamnați. Nimeni nu ieșea din sfera care-i fusese destinată. Asistentul aruncă o privire plină de dispreț către mulțimea de studenți din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ea nu reușește să-l oprească. — Trebuie să Închid, Antonio, șopti, te sun mai târziu. — Nu, nu poți să mă suni mai târziu, căci onorabilul aproape că a terminat, protestă Antonio. Dar Emma Închise și, pentru o clipă nesfârșită, rămase inertă, cu căștile pe urechi - asculta semnalul țipător al liniei libere. Nu am niciodată timp pentru lucrurile importante. Ce fel de viață e asta? Cum de am rămas prinsă În ea? Poate că toate lucrurile astea ar fi putut fi altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Antonio, oprește-te. Trebuie să te stăpânești, la naiba, ai Înnebunit?! Antonio Încercă să scape de coleg, Îl Împinse și Întinse piciorul, să mai dea un șut corpului Încolăcit de sub autocar - nu mai vedea nimic: doar o masă de carne inertă, neajutorată. În clipa aceea revăzu parcarea discotecii și pe Emma Îngenuncheată Într-o groapă, În spatele scuterului, cu mâinile ridicate, pentru a-și apăra fața - și În gură simți gust de sânge. Îngrămădit la pământ, Zero aruncă o privire tristă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se poate mișca. E foarte gras și are o fire veselă. Am să-i spun Falstaff. Elio Își scoase ochelarii și-i curăță cu șervețelul. — E frumos ceea ce faci cu câinii ăia, zise ațintindu-și privirea mioapă asupra lui Aris - inert. Nu voia să-i câștige recunoștința. Nu mai voia, de altfel, nimic de la fiul acela. Numai să nu moară printre boscheții de pe malul fluviului, cu un ac În venă. Să nu ajungă În pușcărie. Să mănânce suficient, să Întâlnească o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ne mai rămâne timp - am pierdut-o. Ieși. Rătăci dezorientat dintr-o parte În alta printr-un coridor alb, Încurcând apoi butonul ascensorului cu cel de la soneria portarului, hăituit de o hoardă de femei Însărcinate - rațe legănate, fantasme grase și inerte. O viziune pe care o considerase Întotdeauna dezgustătoare. Aris avea oroare de urmările raporturilor sexuale: boli congenitale, infecții, plăgi și copii. Prefera să-și fie suficient lui Însuși. Ca de altfel, În toate celelalte privințe. Chiar și pe Maja o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și nici scriitor. Lecțiile Îi furau În fiecare zi pofta de a scrie, iar a scrie Înseamnă Înainte de toate dorință și toate lucrurile pe care le scria de când era la catedră, Încercând să transmită tinerilor secretul literaturii, Îi păreau acum inerte și amorfe. Adică inutile, Într-o asemenea măsură Încât ajunsese la convingerea că a scrie era un act la fel de arheologic ca și săpăturile Într-un oraș roman. Și totuși Sasha știa că nu există altceva și că literatura - chiar destinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În mintea ta orice altă frumusețe. M-am căsătorit cu Roma, așa cum m-am căsătorit cu Emma. O frumusețe de care m-am bucurat, dar care nu mi-a aparținut niciodată. Elefantul era rece. Părea real, dar era un bloc inert de marmură. — Bineînțeles că va trebui să merg la facultate. Valentina zâmbi. — De fapt, am ales liceul științific. — Liceul? Întrebă Antonio. Mergi deja la liceu? — Tati, merg În septembrie! M-am Înscris la Righi. Antonio Întoarse spatele elefantului și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și nici la New York. După ultimul rond ies și paznicii, și porțile se Închid În urma lor. Până când vor sosi cei de la Întreținere cu măturile și gălețile lor, linia B a metroului va rămâne tăcută. Stațiile goale, galeriile goale, inofensiva și inerta linie electrică, chioșcurile Închise și ascensoarele pentru handicapați oprite. Dar nu e adevărat că metroul rămâne pustiu. Din când În când, dacă ciulești urechile, Îți dai seama că În subteran se trezește o viață ascunsă. Apa care se scurge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
insuportabilă, Încât deși știe că nu are voie, pentru nimic În lume, să atingă cadavrul, se apleacă și Îi aranjează șoseta ca să ascundă găurica aceea. Se cutremură, căci pielea copilului Începe să se răcească, gheață și piatră - de-acum materie inertă. În camera lui Buonocore se completează inventarul motivelor și al instrumentelor. Este sechestrată arma crimei. O Springfield Armory 1911-A1 din dotarea corpurilor speciale americane SWAT H.R.T. pentru operațiuni de salvare a ostaticilor. Asasinul e unul care se pricepe. Un inspector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Fata pare moartă - trebuie să fi fost moartă. I-a căutat pulsul acolo sus, În verandă, se aplecase să-i asculte inima. Nimic. Doar suflul sângelui care ieșea din rană. Chiar și acum pare moartă. Are ochii Închiși. E complet inertă. Dar pe gura ei, masca de oxigen s-a aburit. Răsuflarea, poate. — Trăiește? Îl Întreabă pe doctor, dar acela nu are timp să-i răspundă. Nu are timp. Împinge targa spre ambulanță. Pe trotuarul spart, roțile se Împiedică, targa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mănăstirea cu stâlpii porții luminați. Apoi el a căzut grămadă pe pământul uscat și rece, al nopții de primăvară. Ghighina l-a privit câteva clipe și s-a aplecat deasupra lui. Pampu pironise ochii pe bolta cerului. Nu respira, părea inert. Fata s-a dat un pas înapoi, mai întâi înfricoșată de posibilitatea morții, apoi îngrozită de valul luminos de ceață care purta pe el întipărit chipul lui Pampu. Pentru Zogru lucrurile au fost și mai surprinzătoare. Căzuse pe pământul împietrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fir de ceapă, ba o coajă de pâine, ba clei de pe copaci, în fine, era în stare să mestece orice, iar ceea ce îl irita pe Zogru era că nu putea să facă nimic. În noua lui viață era slab, aproape inert, ar fi vrut să zacă toată ziua în lumina soarelui ori să bea vin roșu din pivnițele mănăstirești. Moșul ăsta, pe care îl chema Augustin, era de neoprit, mergea în ce direcție voia el, se scula cu noaptea-n cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iarbă Un fir de iarbă, asemenea unei pastile tămăduitoare, este întreaga natură redusă la cea mai primitivă formă a sa, este un recipient complex al Universului, o bucată policromă din pulberea de stele ce călătorește rătăcită prin cosmos, umplând zadarnic inertul bloc de vid cu care a fost blestemată închisoarea astrală în ceasul zidirii sale. Defila în fața miliardelor de suflete pecetluite cu stindardul pierzării, vindecând rănile reci pe care vacarmul surd, venit de nicăieri, le lăsa îngreunând existența a tot ceea ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ei. Nu putea suporta golul din ochii ei, disperarea care o înconjura ca un abur de pe lumea cealaltă. Se ducea la ea în fiecare noapte și-i spunea vorbe de încurajare și de speranță, însă Ruti doar stătea acolo întinsă, inertă și surdă la orice. Apoi a venit luna nouă și toate femeile au intrat în cortul roșu. Lea a stat în fața femeilor lucrătorilor și le-a mințit fără să clipească: - Ruti nu se simte bine, sângele nu i-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mă observe, să mă observe și să spună ceva, să-și smulgă mâinile din cătușe, să vină la noi, să ne îmbrățișeze, să mă îmbrățișeze pe mine și s-o îmbrățișeze și pe mama, să nu mai stea acolo așa inert, să-și revină, să-și revină în simțiri, numaidecât, și am auzit-o iar scâncind pe mama și respirând precipitat, și știam că încearcă să-și stăpânească plânsul, să-și țină lacrimile, fiindcă nu vrea ca tata s-o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]