1,564 matches
-
de toată zgura care se adunase în el într-o zi. Apoi trebăluia prin curte, citea. De mâncat, mânca te miri ce, oricum, nu se mai atingea de carne și de alcool. Cu seninătate, de parcă ar fi întreprins cele mai inofensive acțiuni, tovarășul Cameniță scria, din litere decupate cu migală din ziare, manifeste împotriva regimului. Apoi, urca în tren, călătorea cu trenuri de noapte, de la un capăt la altul al țării, și, ieșind pe culoarele întunecate și pustii ale vagoanelor ponosite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lăsați să plecăm, ne strângeam din nou laolaltă ca să ne sfătuim cum e mai bine să procedăm, cum să tăgăduim propriile spuse fără a-l învinui pe celălalt. Ce mă deranja era că traducerea proastă nu făcuse poveștile noastre mai inofensive politic, ci doar le mutilase din punct de vedere literar. Partea poetică dispăruse cu desăvârșire. În cursul interogatoriului, rumegarea acelorași lucruri ore în șir te făcea treptat să-ți reamintești tot ce spuseseși și până la urmă ți se stârnea cheful
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
crede nimic din ce spunem“. Așa se face că, de câte ori am relatat exemple de brutalitate a regimului, n-am pomenit o vorbă despre cimitirul săracilor. Am recurs la exemple mai anodine și-am putut verifica justețea avertismentului: chiar și exemplele inofensive treceau aici drept exagerări. Încă de pe atunci unii m-au bănuit că nu sunt în toate mințile. Îmi amintesc de vremea dictaturii ca de o viață spânzurată de-o ață subțire, în care ajunsesem să aflu tot mai multe lucruri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
botezat, nu avea un nume, nu se chema în niciun fel. Șintărul. Atât. Scaraoțchi, diavolul, satana, michiduță erau niște cuvinte apropiate, familiare și familiale, rostite cu ușurință, cu veselie, ba chiar cu multă plăcere, fiind niște concepte teoretice, niște invenții inofensive, precum raiul, iadul sau judecata de apoi. Aiurea! Niște tâmpenii! Născociri! Pe când ăsta... șinteru... era în carne și oase, uite-l aici, prezent, palpabil. Era o persoană concretă, vizibilă, reală. Ăsta, da! Aveai motive să te ferești de el, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a noii mele lumi, orașul Geneva. Inscripții pe ziduri, trase cu un șablon de carton sau placaj, bănuiesc: Filmele vor fi americane! Hrana va fi americană! Literatura (sic!) va fi americană". Îmi place forma aceasta de protest, ludică și total inofensivă, care dă puțină viață arhitecturii burgheze, numai piatră rece, din orașul vechi, oraș dominat de catedrala protestantă unde a predicat Calvin în secolul al XVI-lea. (Pasaj adăugat ulterior: Șablonul pe care îl menționez mai sus se numește în limba
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și râvnita ETI (École de Traduction et Interpretation) din Geneva. Se deplasează tot timpul cu bicicleta, este vegetarian și luptă pentru eliberarea animalelor de experiență din laborator. Daniel este, cum am putea spune în limba română, puțin dilimandros, un bio-bio inofensiv, cum sunt mulți în Elveția. Peace, love, music forever ar putea fi una dintre principiile lor de viață. Astăzi l-am descoperit plantat la intrarea din aripa de est a Universității, cu niște foi de hârtie în mână. Un eseu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la Geneva, au spus toți în cor, au revoir, cu un accent puternic, "r"-ul meu de european din Est fiind amplificat și deformat în mod exagerat. Nu știu de ce m-a deranjat atât de mult această răutate tipic copilărească, inofensivă dar vizibilă și tranșantă ca o lamă de cuțit. Iarăși despre umilință, dar ambalată în forme mult mai sofisticate. Am mai avut ocazia să scriu în aceste pagini despre cât de greu este să obții o bursă, să-ți finanțezi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
victimei: răufăcătorul ținea degetele mâinii drepte la nasturii vestei, aidoma celebrului gest napoleonian. Imediat poliția a știut că e vorba de cel numit în lumea interlopă „Napoleon” - și l-a înhățat. A rămas deci de pe urma lui Bonaparte un gest uman, inofensiv, neuitat după 200 de ani. Cunosc mulți tirani geniali sau sângeroși, colerici și teribili care ar vrea acum, în ceruri, să dea toate imperiile lor pentru ca lumea să le țină minte un singur gest omenesc, fie el necesar doar în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pantofi noi, duduie Roman, să-i rupeți sănătoasă!“). Dacă un necunoscut intră pe poartă, îl întreabă pe cine caută. Când vine să încaseze întreținerea, aruncă priviri iscoditoare în casă și spune snoave fără haz. Mama crede că e un maniac inofensiv și cam tembel. Tata, mai precaut, e convins că nea Pricop e încă activ și dă rapoarte: ce mâncăm, cu cine ne vedem, ce-am zis. Când tanti Betty din Israel (pe care n-am declarat-o în fișa de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
catetere și brațe vinete de la perfuzii. Lipsa de pudoare din spitale reflecta modul în care statul comunist reușise să ne inculce ideea că țineam toți de aceeași corporalitate hermafrodită, că fiecare act erotic era echivalentul masturbării, fiecare viol, un masochism inofensiv. Atingerea necunoscutului era prima revelație a scârbei de a fi femeie, sentiment cultivat în mod subteran, pentru a controla tentația evaziunii într-un erotism egalitar, sănătos. Sunt ultimul embrion al mamei. Din cei douăzeci și trei concepuți, numai trei au
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la apariția extravaganțelor, a lipsei de respect, a lenei și nesubordonării odraslei față de rugămințile și solicitările părinților. Începuturile manifestărilor negative ale copilului se află în nevinovatele capricii acceptate de părinți sub explicația: ce vrei, minte de copil, în poznele aparent inofensive (unele chiar încurajate pentru că ele fac deliciul celor din jur), în minciunele istețe care sunt percepute ca semne de deșteptăciune sau sclipiri geniale, ajungându-se treptat la obrăznicia și nerușinarea cu care sunt respinse observațiile sau reproșurile părinților, toate contribuind
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
închegate, în convingeri întemeiate pe realism și adevăruri îndelung dobândite. Pe întregul parcurs al întâlnirii, desfășurată după un program judicios alcătuit, domnește o stare generală de bine, de bună-dispoziție, întreținută de evocarea unor amintiri cu gust dulce-amar, cu glume acide inofensive care fac trimiteri la evenimente din viața de elevi. Ce-i leagă și-i adună pe participanții la aceste reuniuni? Colegialitatea, prietenia care s a statornicit între ei în cei cinci ani de școală, de trai în internat și... amintirile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pe atunci, ca un ziarist de mare merit și un polemist plin de vervă și de vioiciune). Contraste Nu de mult, cenzura mi-a suprimat câteva fraze dintr-un articol apărut în "Adevěrul". Câteva fraze numai, e drept. Câteva fraze inofensive, cred eu. Câteva fraze care, departe de a exprima o opiniune, o reflecție, un sentiment, un îndemn sau ceva de felul acesta, nu făceau decât să relateze un fapt, un fapt banal și adevărat (dacă n-ar fi fost banal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am fost invitați în această sală, fără să știm ce se va petrece aici. După un timp de proiecții pe ecran cu imagini ale proiectului acestei companii, intercalate cu alte povești ademenitoare, în încercarea de a ne convinge cât de inofensive sunt pentru mediu utilizarea cianurilor în procesele tehnologice, le atrag atentia prezentatorilor de pe scenă, spunândule că în sala sunt profesori de geografie din învățământul preuniversitar și universitar și nu persoane neinstruite, care nu știu despre ce este vorba. Am fost
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
interioară. "Mihai-băiatule, mi-am zis, ești pe un drum greșit. Doamna Teona se amuză colecționînd zîmbete, ba chiar inimi. Parcă te văd într-un insectar, alături de alți fluturi." N-am bătut în retragere; am rămas pe poziție, salutînd-o cu un inofensiv salut de respect de fiecare dată. Un timp, vreo cîteva luni, a părut derutată, apoi a acceptat jocul: o salut și-mi răspunde, o comportare civilizată între doi oameni care se cunosc prin relații de serviciu. Semnul de azi, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
începută, mă plimb puțin prin cameră și vorbesc prietenos la aer, apoi mă bag sub cuvertură să dorm, sperând că oricine sau orice ar mai fi în cameră cu mine o fi avut timp să se lămurească că sunt complet inofensivă. Mult timp nu reușesc să adorm, îmi trec prin cap tot felul de idei, mă gândesc să le scriu pe o bucățică de hârtie dar nu îndrăznesc să mă mișc prea mult, de teamă să nu deranjez pe nimeni. Un
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
tot mai mult de la o zi la alta. Dilema Veche, decembrie 2007 De firmă șeful șefilor/Direktoren for det hele (Danemarca, 2006), de Lars von Trier Noul film al lui Lars von Trier, șeful șefilor, se prezintă ca un sitcom inofensiv despre viața de firmă. Firma respectivă este una daneză și urmează să fie cumpărată de o firmă islandeză. Cum marele șef nu e disponibil pentru a semna documentele, unul dintre amploaiați, Ravn (Peter Gantzler), angajează un prieten actor, Kristoffer (Jens
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în mod arbitrar), pe altul, cetățean străin și nevorbitor de daneză, l-a împiedicat să învețe limba, pe toți i-a muncit pînă la epuizare. și acum se pregătește să-i lase pe drumuri. Cu alte cuvinte, sub masca sitcomului inofensiv despre viața de firmă se ascunde o comedie alegorică despre putere. Principala preocupare a lui von Trier, aici, ca și-n Dogville, pare a fi aceea de a demonstra o teoremă-șoc despre natura umană. Teorema din Dogville era ceva de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Polițistul, sin- gurul care poartă un nume, Stan Popescu, căruia Boborul îi încredințează rolul istoric de a proteja tânăra republică și Prezidentul, cele două figuri ale autorității. Prezidentul este o figură ștearsă, anecdota finală ni-l redă în postura complet inofensivă a unui peripatetician lipsit de motivație politică. De la Stan Popescu se așteaptă să mențină ordi- nea, de la Prezident să țină un discurs, ceea ce acesta și face. Bravul Stan Popescu este unul dintre cei 1000 ai lui Garibaldi, „vrăjmaș jurat al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prea devreme pentru cin). Alegem un film de Tom Stoppard; e Îngrozitor. De fapt, nu am vrut decât s) într)m undeva pentru a sc)pa de frigul de pe strad), s) mânc)m ciocolat) pe Întuneric și s) privim lucruri inofensive care se mișc) pe ecran, revenindu-ne puțin dup) diferența de fus orar. În alte circumstanțe, poate nu mi-ar fi p)sat atât de mult c) filmul e prost. Dar, dup) trei luni petrecute În atmosferă serioas) a Ierusalimului
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
din primăvara Însorită și vântoasă din Crimeea, moartea absurdă ne dădea târcoale. La două zile, pe cheiul alb de la Ialta (unde, după cum vă amintiți, „Doamna cu cățelul„ a lui Cehov și-a pierdut lornieta În mulțimea de vilegiaturiști), diverși oameni inofensivi, după ce li se atașau În prealabil greutăți la picioare, erau Împușcați de durii marinari bolșevici, importați din Sevastopol În acest scop. Tata, care nu era inofensiv, ajunsese Între timp la noi, după câteva aventuri periculoase și, În acea regiune a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dar Gh. Udr. credea. Cum putuse să facă așa ceva? Numai pentru că era, nu ortodox, ci catolic? Apoi am înțeles că cele mai mari dușmănii se iscă atunci când, în planul convingerilor, pe oameni îi separă nu o prăpastie, ci șănțulețul aparent inofensiv al unei nuanțe (exemple mai recente: bolșevici și menșevici, comuniști și socialiști etc.). În sesiuni învățam împreună cu Corina, cu alte două-trei colege, la facultate, în câte o sală de seminar liberă. Câte o colegă mai conștiincioasă, Anca și nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Nu degeaba îl „cheamă” Pițu cel Mare și Bun. * Afară de guguștiuci, îi mai sperie zgomotele neomologate sau omologate în subconștientul lor drept foarte periculoase. Mașina de scris în plină funcțiune, tunetele, radioul sau televizorul cu sonorul dezlănțuit nu-i deranjează! Inofensivul târșâit al unui pașnic papuc de casă îi face însă să intre în alertă. De la sărbătorile de iarnă, motanul cel mare, nu numai mai inteligent, ci și mai sensibil, se sperie când aude soneria de la ușă (nu și cea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vizitat cândva la spital, contaminându-se, preluându-i boala într-o formă agravată, agresivă. Cât despre V.M., el s-a însănătoșit, și-a revenit de mult și e foarte îngrijorat cu privire la soarta amicului său, mai ales de când nebunia acestuia, blândă, inofensivă în prima sa fază, a început să se manifeste în chip violent... * Cineva taie cu ferestrăul o scândură sub fereastra mea de la etajul doi. Zgomotul, atât de familiar și totuși de atâta vreme nemaiauzit, îmi ia lehamitea cu mâna, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
patru ani să publice studii de exegeză și indianistică, iar cu doi ani înainte îi apăruse primul roman, care a avut un succes de scandal, provocând polemici între personalități culturale notorii. Placheta e de o prospețime dezarmantă, de un teribilism inofensiv, și rămâne interesantă ca document psihologic. Intervalul care o separă de Oceanografie e doar de trei ani, dar distanța e enormă. Autorul avea, la apariția celei dintâi, 25 de ani, la a Oceanografiei, 28. Evident, conținutul lor, mai cu seamă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]