8,706 matches
-
aceeași urbe, a venit rândul mai titratei Vinea să editeze Jucăria mortului a lui Constantin Acosmei, oferindu-i, cât de cât, posibilitatea unei întâlniri cu cititorii și criticii literari. Ca prin vis, îmi amintesc de o întâlnire cu autorul, un ins cu figură de călugăr rus, la un Târg "Gaudeamus". Mi-a dat oare cartea, într-una din cele trei ediții ale ei? Nu mi-a dat-o? Greu de răspuns. Tot ce pot să spun e că exemplarul pe care
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
semnează și își îndreaptă de două ori, foarte sigur, monoclul. Totul să se fi petrecut, într-adevăr, așa? Doar consecința unei educații tradiționale să fi strâns taliile într-un corset de fier? Ori toate acestea fuseseră dinainte gândite de un ins ce voia să epateze și în ultimul moment, pentru ca atunci când va fi singur să se prăbușească? Iunie - Jean-Paul Boncour a sosit aici ca ambasador. Are bune legături cu rușii, respectiv generalii Pavlov și Vinogradov. Jean-Paul Boncour e o personalitate foarte
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
nu să sporească entropia. De aceea nu se recunoaște în bună parte din producția ultimilor ani: în "hedonismul pârțâit" al unora; în conformismul vânătorilor de burse, care nu au "o temă a lor"; în fine, în agitația patriotică a unor inși care "au învățat structura lumii din filmele lui Sergiu Nicolaescu"... În ce-l privește: "Scriu ca să corijez. Lumea așa cum ar fi trebuit să fie, ăsta ar fi fost un titlu bun pentru cartea mea" (p. 157). Dacă fiecare carte a
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
speciale, deseori se întâmplă a fi însăși mulțimea ignorantă care nu înțelege și e gata să batjocorească excepția, jignitoare. Un tip amărât (romancierul) cu dinții rupți în scoarța dură a evenimentelor, ori sparți de pumnii anchetatorilor. Un Lear dacă vreți. Insul dreptății celei de pe urmă, căruia tinerii i-ar striga azi numele pe străzi. * IAR DE FOCURILE turcilor și a tătarilor era cuprinsă costișa pînă pre suptu pădure, tot cîmpul acela, pînă în Huși. Iar turcii și tătarii de la focuri audzie
Avertismentul lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9007_a_10332]
-
l-a scos pe locuitorul continentului din ipostaza de obiect exotic, de individ fără biografie, fără personalitate, cum îl tratau stăpânii colonialiști și cum îl înfățișa literatura colonială, prezentându-l ca om, cu tot ce-i specific acestuia, ca un ins care trăiește, muncește, iubește, gândește la rostul lui și la rostul lumii, pe scurt, ca un complex și complicat personaj literar, ca un erou problematic, asemeni eroilor din literaturi cu lungă și bogată tradiție."
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
manifestările acestor acuzatori particulari (care în unele cazuri au și un fel de angajamente de mercenari). Este vorba, în primul rând, de calitatea lor umană. Unii dintre ei se erijează în foști disidenți, deși în realitate nu sunt decât niște inși recalcitranți, puși pe scandal, care în orice regim ar fi intrat în conflict cu autoritățile. Alții, fără să pretindă că au fost disidenți, se poartă ca și cum Dumnezeu însuși le-ar fi încredințat misiunea sacră de a da note la purtare
Vocea intransigentului naționale by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9020_a_10345]
-
să tîmplă de lovește una omu. Că de ar hi nemerit cît focul slobodzie, n-ar fi rămas nici la turci, nici la moscali, omul de poveste. Om de poveste!... Azi, când spunem așa, ne gândim mai întâi la un ins ale cărui calități întrec posibilitățile obișnuite. Mai poate fi și un alt înțeles... Din chinul, literar, al unei limbi încă neformate, ca scris, se nasc astfel de expresii concise, derutante, stângace în aparență, însă încărcate de o surprinzătoare putere de
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
prea făcut din îndrumare, din osteneală pedagogică, un obicei, rămîn, cu clasicismul lor care se topește în vîlva revoluției, în urma muzicii. Povestea vorbii, varianta interbelică, de pildă, cea din 1936, de la Scrisul Românesc, e îndreptarul unei lumi de petrecăreți, de inși hai-hui trăind cu fala unei înțelepciuni pe care nu o aplică, de "popi", în fond, avînd în gură numai snoave și-n fapte neorînduială. Lumea lui Nastratin Hogea, sfîntul care se împuținează pe măsură ce trăiește. Acestei lumi, salvîndu-l, o clipă, pe
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
noastre din ultimii ani. Nene(a) nu mai este de mult doar termen de adresare (Hai, nene! Nene Vasile...), devenit uneori simplă exclamație (Nene, ce de bani are!). A devenit și un substantiv cu sens generic - "persoană de sex masculin, ins, individ" - , în limbajul copiilor și al adulților în adresarea lor către copii ("baby talk"). În registrul familiar-infantil al românei actuale, perechea fundamentală bărbat-femeie, cu versiunea politicoasă domn-doamnă are echivalentele nene-tanti. Faptul că nene e la origine un termen popular, vechi
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
în uz ale unei forme esențialmente colocviale sînt normale și fac parte din dinamica oralității, pe care dicționarele nu sînt obligate să o înregistreze; ele nu au însă dreptul să ignore total utilizările actuale ale lui nene(a) cu sensul "ins, individ".
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
A desăvârși nedesăvârșirea. A o transforma într-o capodoperă". însă indiferent nu rămâi. Și nici insensibil la efortul lui enciclopedic într-un domeniu care, prin definiție, exclude sistema, încurajând sinteza, pe înalte praguri. Când luăm însă cunoștință de eșecuri ale insului, în succesive vârste, de suferințe ale sale, de momente nostalgice și mărturisiri despre sine în raport cu semeni ce-și divulgă numele, atunci avem de-a face cu latura memorialistică a Fișierului, într-o balanță cu talgere ușor mișcătoare. Vom gusta aici
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
profesorului Mironescu, până se devotează lui Sandu Geblescu, fără a se căsători cu el, fugit în străinătate în 1947, pentru că fusese implicat în regimul politic de până atunci. În preajma profesorului stă, ca un discipol, destul de ingrat, tânărul Titi Ialomițeanu, devenit ins influent și alunecos. El îi cere mâna lui Margot, dar aceasta îl refuză. În schimb, Sophie râvnește, în mod ciudat, la o aventură cu Titi Ialomițeanu și se pare că îi propune acestuia să fugă împreună, faptă spectaculoasă pe care
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
simplu nu poate pricepe cum de sunt oameni pe lumea asta care dau crezare unor asemenea grozăvii dogmatice..." (Și nu numai musulmanul de rând; dar fie de la noi, treacă!...) Sunt numărate unsprezece motive ce l-ar face pe un asemenea ins să-și piardă "uzul rațiunii". Voi reproduce doar câteva. întâi că Allah, care este numai Unul și Același, în Unicitatea Lui, - creștinii au trei Dumnezei, Tatăl, Fiul și... acest Sfânt Duh, care nu se știe ce-o mai fi - politeism
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
zid, scăpând de adăpostul de scânduri și cartoane, cum avea toată lumea în groapa lui Ouatu, se simte victorios, adică emancipat economic. Romanul dobândește repede palpit narativ. Primele trei capitole au rolul prezentărilor din romanul tradițional. Nuntă îl prezintă pe Stere, ins fără biografie (nu se cunosc originile lui), așezat într-o căsnicie formală, fără dragoste. Al doilea capitol, Iepe de șișic, aduce în prim-plan lumea hoților de cai, avându-l ca șef pe Bozoncea, respectat de ceilalți ca un "stăpân
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
un dramatic aliaj de exasperare și sarcasm. Nici răsturnarea de la 23 august nu are aerul a pune ignobilei, iraționalei discriminări etnice. Făcîndu-i o vizită lui C. Vișoianu, ministru în guvernul Sănătescu, autorul Accidentului crede a citi, sub alura sa de ins "prietenos, simplu, de treabă", care totuși îi respinge o cerere rezonabilă, persistența oripilantei preconcepții rasiale: "Locul de Ťconsilier de presăť, pe care mi-l făgăduise, nu mi-l va da. Se opune, pare-se, legea. în fapt, se opune Piki
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
extremă stângă. De ce se lasă atunci atât de ușor înfrânt? Răspunsul e simplu. Pentru că e prea moale, melancolic și resemnat într-o epocă optimistă și rigidă. Anticarul Brummer îi explică foarte limpede nepotrivirea de caracter dintre Chiril și epocă: "un ins care nu era cinic, sau pur și simplu redus, ar fi fost cel mai dezarmat, cel mai lovit, tocmai fiindcă avea imaginație, și prin urmare și conștiință!" (p. 141). Observația lui Brummer pune degetul pe rană: Chiril e vulnerabil pentru că
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
sunt obiectiv, îi creez și un institut." Fenomenul dezvăluie standardele joase ale unei societăți. Pe tine te exasperează. Pe mine mă lasă rece. Cu riscul de a te dezamăgi am să-ți spun că nici măcar nu-i disprețuiesc pe acești inși, ci încerc să-mi lărgesc înțelegerea, ca față de gay și lesbiene. Și mai îmi vine în minte o tabletă din anii cei mai buni ai lui Arghezi: generalul roman care-i explică sutașului ce profit ar trage omenirea de pe urma exterminării
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
era... înțelegem, înțelegem. Asta era situația în a doua domnie a lui Dumitrașcu Vodă. Cele mai rafinate și extravagante petreceri au loc de obicei în plină degringoladă economică. Mizeria ascute luxul și joaca. Grec din }arigrad, acest Dumitrașcu era un ins hotărât, tălpiz (viclean), amăgitor, geambaș de cai de la Fanar... Și după aceste, după toate, era bătrân și (iertare!) curvar... Nevastă-sa se afla la }arigrad. Urmează o pagină delicioasă... Neculce romancier: Vodă îți luasă o fată a unei rachierițe de pe
Starea economiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9401_a_10726]
-
și novicele. Ce e infam în schimbare Chiril va descoperi foarte curând, pe propria piele, într-un mod dureros, care îl conduce spre statutul unui exclus (și în sens propriu, și în sens figurat). Devine un marginalizat, un paria, un ins interesant, ciudat, foarte personal în opinii, adică un individualist și un "idealist periculos", după cum va fi acuzat de colega lui Luiza în ședința de excludere (p. 123) și, în cele din urmă, de securistul care îl anchetează pentru ideile, speculațiile
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
baltă, am mâncat toate cireșele din țară și am în-gropat cozile. Ne-am ales cu o pântecăraie la scară națională, dar luptele fratricide n-au încetat. Iar atunci, cu credința noastră secătuită, cum era să-l credem pe el, un ins pierdut în mulți-mea magilor și, pe deasupra incapabil să-și ridice glasul ca să ne urle profeția lui? Era bâlbâit, afirmă unii martori. Avea o voce behăită, pretind alții. Dar indiferent că vorbea pe nas sau peltic - mărturiile, mai ales contra-dictorii
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
Este cel cu temelie lăuntrică, cu cer lăuntric, altminteri nu ar avea ideal, nu ar tinde spre perfecțiune/autoperfecțiune, nu s-ar plasa pe dimensiunea transcendenței lui a fi mai bun, mai adevărat, mai frumos. În orice cădere, insuficiență proprie, insul îl percepe pe „celălalt”, încearcă un dialog cu autorul Autorul. Educația, edificarea omului nu se face atât prin reguli, regulamente, tehnică informațională de ultimă generație, ci prin autoritatea de intimă necesitate a înțelegerii (altuia, a ta însăți) ce ți-o
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Practica vorbirii! E o minune. O adevărată minune lexicală. Și sunt vreo trei sute de ani de atunci... Lansarea surprinzătoare a câte unui astfel de cuvânt fundamental, printre greoaiele "îndemnuri pentru vite" curente, se întâmplă să depindă de câte un singur ins, ciudat, singuratic, urâcios, ce se dovedește a fi un scriitor puternic, departe văzător. Limba o facem, noi, cei de rând. Harnașamentul ei însă este, fiind durabil și director, îl fac ceilalți, osândiții, la scris, și cărora li se mai și
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
darul de a schimba ireversibil destinul altor oameni, fiecare primă întâlnire cu el reprezentând o experiență cu "consecințe neașteptate, pline de sens, semnificative și transformatoare" (p. 25). Unii păstrează amintirea nostalgică a zâmbetului său ironic, alții își amintesc de un ins care îi întreba dacă pot să-i împrumute tutun pentru pipă. Pentru Dennis Doeing era un om misterios, un singuratic: Era acolo, dar era deopotrivă în altă parte". "Unde?" se întreabă Sorin Alexandrescu. Și ne întrebăm și noi!
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
întregii ființe", mîna, privirea, gustul, mirosul au a oferi dări de seamă despre realitate, textul însuși pulsează în ritmul unei stări interioare provocate de imaginea exterioară, regăsirea "matinală" se face prin intermediul luării în posesie a obiectelor din jur care agresează insul: Octavian Costin "citește" tot ce simte, trăiește cunoscuta teroare a obiectelor care "mă blochează, care mă interzic, care mă fac să cred inadmisibilă simpla lor existență nicăieri consemnată și îmi cer să le scriu", analiza însăși a sentimentelor este cerută
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
cîmpiei, firul de iarbă, cerul, văzduhul "plin de cîntece ciripitoare" sau, iată, povestea lui Dafnis și Cloe? Realul nu e al celor care îl "trăiesc", ci aparține, ca fapt literar și, deci, în profunzimea sensurilor sale, scriitorului (lui Vlad Ștefan), insului care, avînd o altă lume, a sa, o poate privi pe aceasta, a noastră, cu detașare și înțelegere: activitatea intelectuală - și toate personajele cărții asta fac, într-o formă sau alta - de-formează realul, supunîndu-l apoi unei operații aproape brutale
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]