2,106 matches
-
fastuos (Titu Maiorescu și femeile), se apleacă amănunțit și nuanțat asupra fiecărei femei care a jucat un rol însemnat în viața sentimentală a mentorului junimist - Emilia Maiorescu, Clara Kremnitz, Cleopatra Poenaru-Lecca, enigmatica Olga Neumann. Versurile din Rondeluri (2003), o carte insolită în contextul preocupărilor lui P.-C., se centrează exclusiv pe motivul morții: moartea ca reîntoarcere la ceea ce a fost ființa umană înainte de a se naște, viața ca interstițiu fulgurant care întrerupe pentru o clipă veșnicia. În fața morții totul îi apare
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
oțel este un roman al devenirii, radiografiind evoluția protagonistului-narator de la fragilitatea romantică a adolescenței la robustețea maturizării prin contactul dur cu realitățile frontului, prin participarea la lupte. Romanul Velerim și Veler Doamne (1933; Premiul Societății Scriitorilor Români) are un conflict insolit, de o mare intensitate dramatică, ilustrând destinul zbuciumat al unui om obișnuit, care nu își poate atinge idealul și e obligat să înfrunte răutatea celor din jur. Manlache Pleșa, eliberat după zece ani de ocnă pe care îi făcuse pentru că
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
scrieri ce par emanația unei schizoidii auctoriale. În general, aspectul de incoerență vine din amalgamarea mai multor formule tematice și narative, din beția de cuvinte sau din incapacitatea scriitorului de a fixa un palier epic. Calul troian este o istorie insolită, care se alcătuiește ca o succesiune de povestiri stranii, cu deschideri spre miraculos, eseu mitologic, parabolă sau povestire fantastică. Tauromahie începe ca un comentariu detaliat al unei coride, iar în ultima parte devine o parabolă despre conflictul adevăr-aparență. Piraia, cea
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
de magie neagră. Premisa teoretică a nuvelei predispune, ca și în Omul din vis, la depășirea lejeră a firescului, a verosimilului. Prozatorul exploatează această deschidere îndeosebi în direcția fantasticului terifiant, redescoperind convențiile literaturii romantice, dar folosindu-le într-o convergență insolită și modernă. În confruntare cu un subconștient insidios și agresiv trăiesc și personajele nuvelei Somnul, anticipând intransigența morală a eroilor lui Camil Petrescu, ca și dureroasa autoscopie a celor din proza lui Anton Holban. Omul care și-a găsit umbra
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
botezat într-o cofă cu luceferi/ și mâinile mele caută în semințe rădăcini/ pentru alcătuirea de chip/ sub care visez” (Alcătuire de chip). Dacă elementarul, coborârea spre origini determină mișcarea interioară a acestor poeme, în versurile de dragoste surprind prospețimea, insolitul de inspirație suprarealistă ale unor imagini („Eu am rupt apă din râu ca să-ți dau...”, „Zbura o fată pe-aproape” ș.a.m.d.). Un târgoveț, pe la-nceput de veac (1981) este o carte cvasiexperimentală, scrisă, mare parte, într-un limbaj
PRICINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
lui P. (căruia în 2003 i se acordă un premiu al Uniunii Scriitorilor) demistifică, asemenea romanelor și nuvelelor sale, așa-zisele „transformări revoluționare”, înfățișându-le în tablouri și viziuni apocaliptice. Să spunem că proza lui D. R. Popescu descumpănește prin insolit? N-am spune deloc o noutate. Important este să găsim cum și prin ce descumpănește, care e specificul insolitului său. Proza din F sau Vânătoarea regală (capodoperele scriitorului), ca și aceea din Viața și opera lui Tiron B., aglutinează elementele
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
așa-zisele „transformări revoluționare”, înfățișându-le în tablouri și viziuni apocaliptice. Să spunem că proza lui D. R. Popescu descumpănește prin insolit? N-am spune deloc o noutate. Important este să găsim cum și prin ce descumpănește, care e specificul insolitului său. Proza din F sau Vânătoarea regală (capodoperele scriitorului), ca și aceea din Viața și opera lui Tiron B., aglutinează elementele realului, aglomerează disparitățile frapante și fragmentele dezbinate ireversibil în spații închise și le accelerează neliniștitor mișcarea. Textul e o
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
creștinismului într-o realitate contemporană, după cum transformă un capitol al istoriei contemporane într-unul al istoriei sacre”. Familiarizat cu tot ce s-a scris în exil și în țară despre detenția și prigoana comunistă, R. realizează în 1998 o lucrare insolită, Istoria literaturii române de detenție, în două volume intitulate Memorialistica reeducărilor și Mărturisirea colaborării, unde sunt prezentate într-o viziune proprie contribuții memorialistice și de ficțiune. În acest imens material narativ sau poetic, susținut în cea mai mare parte de
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
unor Michel Butor, Nathalie Sarraute sau Umberto Eco, făcând din Patul lui Procust „cu anticipație o opera aperta și, în același timp, primul exemplu cunoscut de nouveau roman”, toate aceste alegații și tentative exegetice atât de neașteptate prin caracterul lor insolit suferă, cel puțin prin forma lor, de o vădită înclinație spre exagerare tipologică și axiologică, adeseori pe un ton hiperbolic mai curând penibil, căruia nu i s-ar putea contesta bunele intenții, ci necesara prudență și relativitate a spiritului științific
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
pe urmele lui Bacalbașa, mizeriile vieții de cazarmă și stenografiază nu fără pitoresc limbajul mahalalelor”. Prozatorul practică incizii scurte, dar cu alonjă nuvelistică, în biografia oamenilor obișnuiți, valorificând resursele cotidianului, deopotrivă dramatice, mizere și stereotipe, ca și potențialul său de insolit și pitoresc: un amploiat ajuns muritor de foame din cauza firii lui idealist-fantaste e luat, la o înmormântare, drept prietenul preferat al decedatului, având astfel ocazia să se înfrupte copios din pomana făcută cu ostentație ridicolă (prilej de șarjare a convențiilor
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
numele literar sub care va fi cunoscută. Mai colaborează la „Flacăra”, „Spre ziuă”, „Năzuința”, „Adevărul literar și artistic”, „Mișcarea literară”, „Vremea”, „Cele trei Crișuri”, „Azi” ș.a. Editorial, debutează în 1925 cu volumul de poeme Crinii roșii. Atrasă din copilărie de insolit, de extraordinar, M. obține un anume succes de critică la apariția primelor poeme prin sceneria exotică, cu motive japoneze, și prin miniaturalul grațios. Parnasianismul inerent modului poetic decorativ e inundat de o muzicalitate venită din simbolism, producătoare de atmosferă stranie
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
m-am liniștit”. În ultimă instanță raportul dintre text și viață se anulează generând viața textului, iar „întrebarea dacă poemul este altceva decât viața” rămâne numai un retorism tulburător. Sub aparența simplității se remarcă efectul contrastelor, rupturile de sintaxă, modul insolit de a exploata alegoria, ermetismul distilat, forța de concentrare a expresiei și construcția supravegheată. Vreme de două decenii, de la Viața fără nume la Tratat de oboseală (1999), nu se pot observa schimbări spectaculoase în lirica lui M., care și-a
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
înăuntru o... așchie. Detașându-se de celelalte romane ale sale, în care notația realistă acută, plecând de la propria experiență de viață, observația caracterologică mai mereu adecvată, tablourile realizate prin înfățișarea colorată, pitorească a mediilor sociale și a unor tipuri umane insolite, memorabile, este umbrită, uneori chiar alterată de conformism politic și de locurile comune ale discursului realist socialist, Scrisori din Calea Lactee (1989) încearcă să surprindă, într-o ambițioasă construcție romanescă, ultimele convulsii și sfârșitul regimului Ceaușescu. SCRIERI: Mecanicul și alți oameni
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
placheta Ispite și biruinți. În fond, acest climat e produs de o sensibilitate în care dominanta este o molcomă melancolie, tipic moldovenească, colorată și individualizată de o doză discretă de intelectualitate și care exclude tot ce depășește măsura, exhibarea, disonanța, insolitul. În același sens pledează și fidelitatea față de versificația clasică, grija pentru expresie și recursul intermitent la virtuțile „cugetării”. Astfel N. putea fi revendicat și de curentele tradiționaliste, iar N. Iorga îl apreciază aproape în termenii folosiți de E. Lovinescu. Mai
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
simbolurile călătoriei marine - catarge, ocheane, cheiuri, faruri: „Privește adânc în irisul intact al ocheanului/ la flora acestui ținut fosforos - madrepore -/ în jaruri imense coralii ascund aurore/ pentru inima ta” (Elegie I). Metafizica tăcerii persistă: liniștea, ca și absența, capătă atribute insolit materiale: „Liniștea, această vastă pasăre de apă,/ a murit în mâinile noastre groase de nepăsare”. Mecanismele poetice sunt mereu răsturnate, materialității i se substituie impalpabilul: „inelul de logodnă rotund ca un sărut/ pentru iubita mea tânără ca inima privighetorii” (Inel
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
ales din poezia lui Tudor Arghezi, Nichita Stănescu sau G. Bacovia. SCRIERI: Un imperceptibil miros de Socrate, București, 1997; Tirada de pe Muntele Placid - The Mount Placid Tirade, ed. bilingvă, pref. Nina Cassian, București, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Radu Popa, O insolită întâlnire cu poezia, RL, 1998, 46; Gabriel Pleșea, Scriitori români la New York, București, 1998, 105-132; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 222-223; Raluca Dună, Poeta bifrons, LCF, 2003, 35. R.D.
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
adâncurile cele mai intime ale universurilor interioare. Concretețea investigațiilor analitice prin raportarea sufletescului la fiziologic, a stărilor de spirit la manifestarea senzorială pare să fie nota esențială, specifică artei sale. Mini face de altfel, la un moment dat, o teorie insolită despre „trupul sufletesc”, ce nu e decât o intuiție percutantă pusă în seama unui personaj. Simptomatologia pronunțat fiziologică a stărilor interioare, unită cu frecvența cazurilor clinice, a și condus câteodată la concluzia existenței unei orientări naturaliste a romancierei. Totuși, nu
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
expurgată de stridențe și artificiozități stilistice. Personajul central, Fuhn, este și el, într-un anume sens, condamnat să nu își poată împlini idealul erotic. Prin Calea Văcărești P. se încadrează într-o arie tematică specifică prozei românești, și anume realitatea insolită a mahalalei, arie ilustrată îndeosebi de G. M. Zamfirescu, Ion Călugăru, Tudor Teodorescu-Braniște și, mai târziu, de Eugen Barbu, distingându-se structural prin conținut, prin viziune și semnificații. Ca perimetru citadin, romanul circumscrie cartierul evreiesc al capitalei, acțiunea desfășurându-se
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
poezie, învederată prin traduceri din R. M. Rilke, cronici literare la cărți de poezie și prin antologia O constelație a poeziei române moderne (1974), și se dedică criticii literare. Volumul Mozaic istorico-literar. Secolul XX (1969) se ocupă de „cazuri literare insolite”, precum M. Blecher, Emil Botta, Serghei Esenin, pentru că din cultură pe critic îl interesau mai ales „chestiunile care puteau furniza certitudini tensiunilor sale interioare” (Lucian Valea), dar și reconstituirea biografiei unor autori precum Ion Pillat, Ion Barbu sau G. Călinescu
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
literare prin manipularea doar vag prelucrată a vorbirii cotidiene aspre, a injuriei plastice la modul elementar, a expresiei pamfletare. E dificil a disocia în fiecare propoziție constituenții cu tentă expresionistă, modernistă în general, de cei pur romantici, însă percutanța vocabulelor, insolitul alăturărilor, modul provocator al construcțiilor frastice și imagistice dau multor versuri un aspect incontestabil modern. Adeseori instrumentul vorbirii poetice e paradoxul. Fie că semnalează situații paradoxale, fie că enunță paradoxal, poetul obține efecte vrednice de literatura absurdului. Simulând repudierea comerțului
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
Volumul Variații pe teme clasice (1988) reunește studii publicate anterior despre poemele homerice Iliada și Odiseea și locul lor în epica greacă, lirica arhaică elină, drama attică, de la originea tragediei până la marii reprezentanți clasici, un eseu despre istoriografia la greci, insolita comparație între Aristotel și abatele Bremond cu privire la „purificarea” tragică. O componentă importantă a activității lui P. o formează critica poetologică, domeniu care îl situează printre cei mai de seamă exegeți români clasiciști. În Formarea ideilor literare în Antichitate (1944), studiu
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
1999), cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. Debutul cu Nașterea mea în poezie, la paisprezece ani, este remarcat în epocă. P. pare un Nichita Stănescu mai dur, un adolescent exploziv, cu gesturi zvâcnite, debordând de energie. Forța de expresie, metaforismul insolit, combustiv, limbajul neologic caracterizează versurile din acest volum, poate cel mai original al poetului. Aici se dezvăluie o conștiință poetică timpurie și un talent viguros. Ezitările între dinamismul cosmic și descriptivismul melancolic, uneori de conotație religioasă, între imaginea concretă și
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
la Eliade, revelațiile sunt construite de autor, iar nu trăite de acesta și, la o analiză minuțioasă, își dezvăluie lipsa de autenticitate literară și umană”. În schimb, cea de-a treia secțiune (Teze neterminate) mizează pe avantajele fragmentarismului și pe insolitul asocierilor, fiind un montaj de texte care speculează contiguitățile imprevizibile. Captivante și plauzibile în ansamblu, unele juxtapuneri - cum ar fi analogia dintre Liviu Rebreanu și Hegel pe baza unor afirmații decontextualizate din Ion - resimt însă o aplecare excesivă către „demonul
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
în viața obișnuită - decât s-ar fi crezut. În Catalogul mișcărilor mele zilnice. Jurnal. 1946-1951. 1954-1956 (1999), se contorizează și sistematizează mișcările lipsite de spectaculozitate ale unui elev, student și apoi mărunt funcționar din România anilor ’50, sub o formă insolită: inventare, buletine meteorologice, bibliografii, bilanțuri, liste de bucate sau fișe medicale, pentru a transfigura aceste exerciții prozaice în experiențe autoformative. Dublând în permanență planul înregistrării seci cu acela reflexiv, oprindu-se asupra emoțiilor estetice, ca și asupra detaliilor prozaice de
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
galopul” aștrilor în sferele galactice, hora, cercurile, cupele reversibile ale clepsidrei, melcul, șarpele încolăcit în urme uscate, dar visând „cum înconjoară grădini”. Cu un instrumentar expresiv și formal larg uzitat în deceniul al șaptelea, volumul Roata e consemnabil prin tipul insolit de atitudine lirică a unui eu-exponent anonim, situat în orbita mitului și întărind prin varii procedee - forma folclorică de baladă, descântec sau strigătură, un ciclu de poeme intitulate alternativ Voce, Cor, Strigăt - marca rostitorului detașat o clipă, spre a se
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]