1,882 matches
-
marea poezie românească și universală, Vladimir Streinu exprimă cazul fericit de automodelare statornică din unghiul exegezei, primenindu-și constant impresiile, împrospătându-și arsenalul interpretării, șlefuindu-și uneltele, tinzând neobosit spre conturarea acelui spațiu estetic definitoriu pentru fiecare operă cercetată. Profund instructiv și adesea revelator este și criticul de proză. Dacă privim o clipă lista autorilor români comentați, de la Odobescu și Hogaș la Liviu Rebreanu și Mihail Sadoveanu, de la Ionel Teodoreanu și Mircea Eliade la Marin Preda și D. R. Popescu, înțelegem
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
uităm rolul geografiei în domeniul acesta complex al relațiilor internaționale. Elitele au de multe ori, și în această privință, orbul găinilor. Cartea are o doză mare de realism, chiar dacă "realismul nu este incitant" și ne oferă o perspectivă necesară și instructivă. Chiar dacă multe predicții nu se vor îndeplini, sau o vor face dar pe termen lung, cînd nu vom mai fi pe aici. În încheiere, trebuie spus și faptul că lucrarea beneficiază de o binevenită prefață a lui Paul Dobrescu. 4
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Introducere Mediul familial în care trăiesc elevii acționează zi de zi, constituind unul dintre factorii cunoașterii profilului elevilor și deci un permanent punct de reper în activitatea instructiv educativă la clasă și în orice activități școlare sau extrașcolare. Munca școlii cu familiile elevilor nu se relevă numai în ceea ce se discută cu părinții prin comitetele de părinți sau prin ceea ce se întreprinde în acțiunile specifice, cum ar fi
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]
-
eforturile școlii în educarea și instruirea copilului, de felul în care vor fi acceptate în mediul familial recomandările și sugestiile școlii, deci ale specialiștilor, privitoare la educarea copiilor în familie (și în acest caz acțiunile familiei devin adjuvante ale procesului instructiv școlară, depinde, succesul debutului copilului în școlarizare și, poate, întregul proces de școlarizare la care va participa în viitor. Educarea în familie a copilului în prima perioadă a școlarității Intrarea copilului de 6-7 ani în clasa I marchează începutul unui
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]
-
precis perioadele de efort intelectual cu cele de odihnă, programul școlar este unic pentru toate structurile morfofiziologice ale copiilor ce se prezintă în clasa I. Școala cere tuturor să fie capabili, să se adapteze programului școlar; în caz contrar, acțiunea instructiv educativă are de suferit. Prezentarea unei scurte “radiografii” a programului zilnic în familie al unui copil neșcolarizat încă, arată că intrarea copilului în clasa I modifică structural acest program al “libertății”, obligând copilul să se adapteze la un alt program
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]
-
în preocupările copilului de 6-7 ani. El se mai joacă cu jucării și jocuri, colorează cărți tot cu intenție și motivație de joc. Jocul are un aport destul de semnificativ printre acțiunile de modelare a copilului, având o valoare deosebită, atât instructivă, cât și educativă. Aici părinții pot acționa cu multă eficacitate, alegând jucăriile și jocurile cele mai potrivite, pentru o bună dezvoltare conformă cu particularitățile specifice personalității copilului. Ridicarea nivelului coeficientului de inteligență promovează o adaptare și o integrare din ce în ce mai adecvată
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]
-
conceptuale 17 1. Metoda - definiție și statut epistemologic 17 2. Metoda - din perspectivă praxiologică și cibernetică 19 B. Funcțiile și importanța metodei. Statutul pedagogic 22 C. Metodologia instruirii - parte integrantă a curriculumului școlar 29 1. Condiționarea metodelor de către obiectivele acțiunii instructive 31 2. Unitatea organică conținut-metode 35 3. Metoda În relația sa cu „subiecții” acțiunii pedagogice 39 4. Metodele și dotarea didactico-materială a școlii 42 5. Metodele și formele de organizare a activității de instruire 44 6. Dependența metodei de mersul
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
accepție, metoda apare ca o modalitate de direcționare a Învățării, prin intervenția stimulativă a programării, Însoțită de un control imediat și sistematic al rezultatelor parțiale Înregistrate (de evaluare) și de necontenită corectare și ajustare a mersului mai departe al ciclului instructiv dat. Privită sub raport structural și funcțional, metoda este considerată a fi un ansamblu organizat de procedee sau moduri de realizare practică a operațiilor care stau la baza acțiunii; o Înlănțuire de procedee care conduc În mod programat și eficace
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
construcției metodologiei didactice. Aceasta cu atât mai mult, cu cât pedagogia Însăși, privită Într-o perspectivă praxiologică, nu ar fi altceva decât o „știință a acțiunii aplicată la viața școlară”- după Gilbert Leroy (1974), iar praxiologia didactică- teoria acțiunii didactice (instructive) eficiente. B. Funcțiile și importanța metodei. Statutul pedagogictc " B. Funcțiile și importanța metodei. Statutul pedagogic" Esența și valoarea pragmatică ale metodei nu pot fi deduse decât prin raportare la specificul procesualității activităților de predare și Învățare, pe care le deservește
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
nu pot fi deduse decât prin raportare la specificul procesualității activităților de predare și Învățare, pe care le deservește, prin examinarea multiplelor funcții pe care ea le Îndeplinește În cadrul unei situații date. În aceeași interpretare praxiologică, mai sus amintită, acțiunea instructivă ni se dezvăluie de fiecare dată ca relație procesuală și actuală, ca practică efectivăde transformare a naturii umane care nu este materie inertă. Este o acțiune În vederea dezvoltării, o operă formativă, constructivă prin excelență. Numai că intervenția deliberată și exterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
motrice care aduce un progres de ordin cantitativ și calitativ În propria lui formație (ca fond de cunoștințe, modalități de reprezentare a realității, structuri superioare de activitate mintală, noi disponibilități și capacități intelectuale etc.). Oricât de chibzuită ar fi acțiunea instructivă sau educativă, dacă ea nu mobilizează elevul În plenitudinea ființei sale, rămâne ineficientă, nu va conduce la efectele scontate. Tocmai această activitate ce aparține personal educatului, constituie acea verigă principală prin care cel care instruiește și educă poate săconducă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și unitar de acțiune, care sedesfășoară În condițiile unei interdependențe de mare subtilitate și de inducție reciprocă. Fiecare subiect se raportează la celălalt; comportamentul profesorului determină comportamentul elevilor săi, și invers. Numai În ambianța acestei dialectici a relațiilor interpersonale, activitatea instructivă (educativă) se traduce Într-un fapt de modelare fină și necontenită, de transformare cumulativă a diferitelor laturi ale personalității celui care Învață. Acesta este un climat propice unei adevărate umanizări, adică a cultivării În copilul care tinde să devină om
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
alte metode. De exemplu, exercițiul este exercițiu și nu altceva, tocmai prin repetiția unei structuri operatorii și transformarea ei În deprindere. Funcțiile asumate sunt determinate, de fiecare dată, de caracterul obiectivelor urmărite, de orientarea pe care acestea o impun actului instructiv. Spre exemplu, metode arhicunoscute, cum ar fi expunerea, conversația, demonstrația, exercițiul etc. vor Îmbrăca anumite funcții atunci când Își propun Încărcarea memoriei cu cunoștințe de-a gata elaborate și cu totul alte funcții atunci când accentul se va pune pe exersarea intelectului
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
eficiente; care dau eficiență practicilor școlare. Predarea/Învățarea solicită o anumită abilitate tehnică din partea profesorului/elevului, stăpânirea unor instrumente adecvate de lucru. e) Funcția normativă, de optimizare a acțiunii. Definindu-se ca o cale indispensabilă de realizare a unei acțiuni instructive, metoda rămâne subordonată acesteia; nu se identifică cu acțiunea propriu-zisă, dar se supune legităților ei. Cum această acțiune tinde Întotdeauna să capete o formă optimală de organizare, premisă esențială (dar nu singură) a obținerii unor rezultate maxime și de prevenire
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
tinde Întotdeauna să capete o formă optimală de organizare, premisă esențială (dar nu singură) a obținerii unor rezultate maxime și de prevenire a insucceselor școlare, metoda evidențiază tocmai un asemenea efort desoluționare În cele mai bune condiții a unei probleme instructive, de raționalizare a acțiunii În vederea atingerii unui grad sporit de eficiență. Optimizarea activității didactice corespunde, așadar, cu necesitate și unei căutări sau elaborări metodologice, ca intervenție decisivă În organizarea rațională a procedeelor (operațiilor) și mijloacelor didactice solicitate Într-o situație
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
obiectivele, cu alte condiții interioare și exterioare implicate aici. Din aceste motive, nu de puține ori se consideră că imperfecțiunea organizării este, de fapt, imperfecțiunea metodelor de care ne folosim. Metoda se afirmă ca element de optimizare a organizării acțiunii instructive exercitând o funcție normativă, Întrucât arată cum anume trebuie să se procedeze, cum să se predea și cum să se Învețe, cum să Învățăm pe alții să Învețe. Ea aduce În atenția noastră o serie de indicații obiective, de prescripții
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de normare și explicare a normelor necesare reglementării activității didactice (și educative). Reflectând un proces obiectiv, călăuzit de către legile obiective ale Învățării (cunoașterii) umane, metoda este un fapt (fenomen) obiectiv care condiționează progresul la Învățătură; prin intermediul ei, profesorul stăpânește acțiunea instructivă, o dirijează, o corectează și o reglează continuu În direcția impusă de finalitățile actului instrucțional. Valoarea și importanța metodei sunt aspecte care rezidă nu numai În funcțiile pe care aceasta și le asumă, ci mai ales În efectele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
situație de instruire este generatoarea mai multor alternative. Este important să urmărim, așadar, cum interacționează metodele cu celelalte componente care determină structura și funcționalitatea unui curriculum școlar. 1. Condiționarea metodelor de către obiectivele acțiunii instructivetc "1. Condiționarea metodelor de către obiectivele acțiunii instructive" Acțiunea didactică Începe cu sfârșitul ei, În sensul că, mai Înainte de a trece la efectuarea propriu-zisă a acesteia, profesorul Își proiectează În plan mintal ceea ce urmează să realizeze - rezultatele (performanțele) finale la care intenționează să ajungă cei pe care-i
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
alte cuvinte, metodele se definesc, În modul cel mai simplu, prin obiectivele de atins. În raport cu natura obiectivelor considerate, variază, prin urmare, și metodele și mijloacele de Învățământ preferate; ele sunt În consens deplin cu obiectivele specifice și imediate ale activității instructive. Finalitatea acțiunii ocupă, deci, o poziție dominantă, de ghid, Înalegerea metodologiei, iar aceasta apare, În mod firesc, ca o prelungire a obiectivelor și sarcinilor prestabilite, ca reflectare a interiorității educatorului În exterioritate, cu menirea de a asigura trecerea de la punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
exemplu, a detecta cutare pană de motor și a reuși să o remediezi, a construi o figură geometrică de un anumit tip, a identifica și clasifica cutare grup de organisme vegetale etc.). Asemenea denumiri explicite facilitează proiectarea clară a acțiunilor instructive și, totodată, adoptarea unor decizii concrete În ceea ce privește metodologiile de Înfăptuire a acestora; ele indică educatorului Încotro merge și unde trebuie să ajungă și sugerează, În același timp, și cum anume să parcurgă acest drum Împreună cu elevii săi. Firește, nu toate
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
pentru orice profesor și În orice condiții.În opoziție cu această atitudine, alți didacticieni susțin că un profesor poate să aibă o excepțională pregătire teoretică de specialitate și, cu toate acestea, să rămână dezarmat și neputincios În fața unor sarcini (probleme) instructive dacă nu dispune de procedurile necesare. În aprecierea acestei atitudini, noi considerăm că este necesar să se pornească de la actuala situație și anume: Învățământul modern este un Învățământ de calitate, de mare eficiență și, la această performanță, nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
un impuls de modernitate metodologiei didactice. În orice sistem de Învățare, metodele și mijloacele sunt interdependente, se susțin reciproc. De asemenea, nu pot fi promovate metode active lăsând neschimbată organizarea mediului fizic, a spațiilor școlare și a mobilierului aferent. Mediile instructive, atât de variate și ele (sală de clasă, cabinete, laboratoare, ateliere, terenagricol, muzeu, uzină, natură etc.) Își spun cuvântul În ceea ce privește organizarea eficientă a procesului de Învățământ, determinând, În mare măsură, posibilități de animație și aplicație pedagogică. Ținând să se adapteze
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ține de activitatea individuală, personală, care nu poate fi cu nimic Înlocuită, nu este mai puțin adevărat că relațiile interpersonale (de grup) constituie și ele un factor indispensabil Învățării, sub foarte multe aspecte. Diferențele de formă de organizare a activității instructive conduc, prin forța lucrurilor, la diferențe de eficiență a metodologiei aplicate. Activitățile frontale cu grupuri mari (ani de studiu) se vor desfășura sub formă de prelegeri, conferințe sau cursuri televizate. Activitățile cooperatiste În colectivul clasei, destinate elaborării unor noi concepte
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de conținut, de timp (durată), ca structuri cu rol temporar, diferite ca Împărțiri, mai mobile și mai ușor de Îmbinat În variante adaptabile unor nevoi reale de Învățare, dau o altă configurație, de mai mare diversitate și suplețe, organizării activității instructive; oferă posibilități mai bune de aplicare a metodelor de cercetare, de acțiune practică productivă ori de studiu intensiv, precum și combinări mai raționale ale diferitelor metode, procedee și mijloace de Învățământ. 6. Dependența metodei de mersul acțiunii didacticetc "6. Dependența metodei
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Dependența metodei de mersul acțiunii didactice" Exercitarea efectivă a metodei rămâne aspectul cel mai vizibil, cel mai ușor de urmărit, de evaluat și de verificat, deoarece cuprinde munca Însăși, nemijlocită a profesorului cu elevii, efortul lor comun. Desfășurarea unei acțiuni instructive are un caracter secvențional, urmează un șir de momente În funcție de sarcinile concrete de predare și Învățare eșalonate Într-o anumită logică pedagogică. Aceasta echivalează cu derularea unei suite de comportamente, În fond cu executarea unor operații exterioare (obiectuale) succesive, orientate
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]