141,415 matches
-
rezervelor progresive la ambient". Inadaptabilitate, inadecvare, ce înseamnă altceva decît o rezistență a eului, pasibilă de prezumție egolatră? Însă autorul nostru e departe de-a fi un grandilocvent, un fanfaron al eului pus în spectacol. Drept care d-sa adoptă ca instrument al expresiei nu discursul propriu, ci graiul obiectelor și al fenomenelor, a căror "semantică" îl inspiră, transpunîndu-i-se în verb cu o aură de obiectivitate secret-autoritară și absolutorie. Personalitatea creatoare însăși e modelată de obiectivitatea obiectuală: "Și dacă simplul fapt că
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
cum e cu putință ceva nou" (Introducere; sublinierile îmi aparțin). S-a arătat că în folosirea proclitică a articolului se manifestă tendința analitică, de reducere a flexiunii, cunoscută din evoluția limbilor romanice: articolul, în forma lui sau lu, devenind un instrument invariabil, asemănător prepozițiilor (Valeria Guțu Romalo). O verificare a stadiului în carea se află acest fenomen în stilul colocvial al presei contemporane dovedește, cred, că uzul articolului hotărît proclitic e bine instalat, dar nu neapărat în extindere. E mai curând
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
Dintr-o revistă culeg, de pildă, îmbinările (care nu spun multe despre funcționarea termenului, ci doar despre frecvența lui; mai interesantă ar fi urmărirea regulilor de folosire, de pildă a distanței față de aparaiția anterioară a elementului pe care îl însoțește): "instrumentul respectiv", "la vremea respectivă", "ziua respectivă?? "legea respectivă", "profesorii respectivi", "etichetele respective", "în limbile respective", "stadiul prezent al tratării problemelor respective", "anvergura realistă a episoadelor respective" - dar și: " responsabilitatea respectivei integrări", "respectivele opere", "respectiva întindere de apă". Definiția lexicografică e
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
sugerarea unui rol mai curînd negativ al obiectului despre care se vorbește, obiect nu numai al discursului sau al discuțiilor, ci chiar al unui gen de proces juridic. De la această interpretare vine, probabil, un element mai nou în seria de instrumente ale conectării anaforice: împricinat. În registrul colocvial, cuvîntul devine un substitut glumeț al lui respectiv: atestările scrise de mai jos provin, e drept, de la un singur publicist, dar cîteva exemple orale îi confirmă o oarecare circulație - în forma adjectivală - "vă
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
rînd/ Ne-ndepărtăm de flăcările-albastre. Cîntînd pentru întoarcerea-n pămînt.// Gropari tocmiți pe capete de mort/ La potrivita vreme se adună/ Și-i lasă-n gropile în care-au fost/ Și pun pe ei o lespede mai bună" (Obicei). Dar instrumentul morții e, de regulă, cruzimea, care n-ar putea fi ocolită decît în chip artificios. Cruzime e și Erosul al cărui impuls are un caracter profanator: "Căci este vorba tocmai de a profana acel chip, frumusețea lui. De a-l
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
regăsi, chiar dacă nu totdeauna. Mai precis spus, în culturile occidentale anumite distincții sînt mai puțin ferme decît la noi, de pildă aceea dintre literatura de consum și ceea înaltă. Distincția la noi e fermă nu (doar) pentru că e susținută de instrumente critice infailibile, ci și fiindcă efectiv nu există o producție demnă de atenție de cărți fără ambiția de a obține favorurile Olimpului critic, dar totuși scrise cu respect pentru un public inteligent, nu neapărat erudit, dar cu un oarece discernămînt
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]
-
sertar. Este ceea ce se și întâmplă de altfel în culturile mari, dovadă: succesivele relansări ale unor bibliografii uitate sau împovărate de prea multe subînțelesuri. Volumul Civilizație și cultură, reunind scrieri esențiale ale lui Simion Mehedinți, se face în mod firesc instrumentul unui asemenea bilanț. Întocmindu-l, Gheorghiță Geană (care semnează și un foarte documentat și totodată curgător studiu introductiv) propune abordarea detaliată a contribuțiilor savantului la teoria și metodologia cercetării culturii. Prima parte a volumului va cuprinde ca atare discursul de
Izvoare dezghețate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17228_a_18553]
-
ar fi avut un alt interlocutor, la celălalt capăt al firului. Totuși, aceste tratative foarte avansate s-au prăbușit brusc, deși rușii au adus în România, se spune, și aparatele de criptat. Adică se bate palma prin CSAT, vin și instrumentele rusești ale visului visat de dl Iliescu și brusc se alege praful din toată combinația?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
bardului de la Mircești. Este în afara discuției uriașul salt, mutația, am putea spune, pe care o săvîrșește Eminescu în desfășurarea poeziei românești. Magia sa a fost în măsură nu doar a inculca o nouă viziune, majoră, ci și a făuri un instrument lingvistic care să topească incertitudinile dulcege, dibuirile frivole, capitulările unui manierism al imperfecțiunii, într-o modalitate de expresie de înaltă ținută, modernă. Gheara sa de leu a scrijelat în materia lîncedă a unei versificații fără destin semnul victoriei. La ora
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
importanța poetului ("Geniu tu, planează-n lume! Lasă-mă în prada sorții...") și acceptase deliberat condiția umilă de "martora măririi" lui fără nici cea mai mică intenție de a intra în competiție. Ea continuă, în replică, un joc, zgîndărind același instrument -versul - și ceea ce Delavrancea lua în fu Poeți de pe vremea lui Eminescu e un volum nu doar cu "un rol strict popularizator", așa cum, cu excesivă modestie, îl prezintă realizatorul său, ci și unul recuperator, la cotele cercetării literare și, mai
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
retrăgîndu-se mult prea modest în spatele lor. Aș remarca, încă o dată, compoziția muzicală originală a Dorinei Crișan Rusu, cu acorduri patetice, furtunoase dar și duios-melancolice, cu inflexiuni de sonuri recognoscibile pe insule grecești, cu o asociere ciudată și întotdeauna imprevizibilă de instrumente care se ordonează supus în jurul pianului, un fel de axis-mundi al compozițiilor sale. Este o muzică obsedantă, pe care o murmuri plecînd de la spectacol, încercînd să o păstrezi, ca și pe Robinson-ul din tine. Evoluțiile actoricești ale lui Alexandru Georgescu
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
dar păstrînd asupră-i faimosul jurnal scris cu ultimele puteri pînă în ultima clipă. Nu existau pe vremea aceea helicoptere, sateliți, aparate complexe de orientare pe orice fel de timp... Nu o spunem ca să micșorăm fapta prințului îndrăzneț: unul din instrumentele sale de lucru fiind un post de radio HP prin satelit. Oricum ar fi, totdeauna de la nord veni către noi cutezanța cea mai sublimă; totdeauna de la nord se auziră șoaptele cele mai duioase și mai grave ale poveștilor omenești precum și
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
la figurat, ci și la propriu. O creație fixată în melos înainte de a fi fixată în literă (scrierea riscînd a produce alienarea gîndului genuin, conform opiniei lui Platon). Nu întîmplător, Cezar Ivănescu dă spectacole de poezie cîntată, cu acompaniament de instrumente muzicale, împrumutînd stihului vocea sa de-o armonie virilă, de un patetism dominat. Spectacole în care (am avut prilejul de-a asista la unul dintre ele, desfășurat în incinta catedralei medievale a unui burg transilvan) solemnitatea se împletește cu impulsul
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
altele, de ordin obștesc, care să sugereze un tablou al lumii, în amețitoarea-i textură de contradicții, în dialectica sa bolborositoare cum gura unui vulcan gata de erupție. Solitudinea sa nu e un scop în sine, ci un mijloc, un instrument al sublimei revanșe asupra dezamăgitorului context universal. Aidoma lui Cioran, Cezar Ivănescu ar putea scrie astfel: Singurătatea va înceta să fie sterilă cînd prin ea lumea va fi a noastră, cînd o vom înghiți în disperatele noastre elanuri. Ce rost
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
ceilalți se vor întoarce de la cimitir cu un gust amar în gură,/ ca de pastramă arsă, sau pelin..." (Sau pelin...). E aci o antigratuitate, deci o tendențiozitate sui generis, care nu îmbracă însă programul unor anume revendicări, folosindu-se de instrumentul vieții însăși. Viața fiind infrastructura acestei creații, îi pune la îndemînă propriile sale imprescriptibile criterii, a căror respectare duce la o autenticitate morală. Nu e nevoie de specificarea unor valori, căci acestea se subînțeleg în decurgerea naturală, demnă a trăirii
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
ca un triumf al senzualității, ergo al impulsului vital. E introdusă aci o scenă de "banchet al cerșetorilor" care devastează un magazin, la sosirea unor mărfuri rare, avînd de trecut doar peste rezistența prea puțin convingătoare a unei vînzătoare nurlii. Instrumentul liric este evocarea detașată, circumspectă, care, fără a evita conținutul viu, libidinal al subiectului, îl îndepărtează cu finețe printr-un trucaj imagistic al contrastelor plastice: "Au plesnit sutiene/ s-au rupt jartiere, numai domnișoara Melania urcată pe masă/ trăgea cît
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
topit ca o roauă/ Și v-am lăsat lumè voauă 79, Că o creangă blestemată/ Mi-o luat a mea viață/ Cum ai rupe on fir de ață 250... În partea finală a volumului ne întîmpină o serie de utile instrumente de lucru pentru cercetări ulterioare: glosarul (cu unele carențe, de ex. sînt înregistrați termeni comuni ca țuică, rachiu și, în schimb, nu sînt semnalate unele semantisme specifice precum babă "soție", este adevărat, explicat în "comentariile" însoțitoare ale textelor editate, dar
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
timpul popular", plecînd de la un fapt aparent lipsit de însemnătate, anume reformarea, în 1924, a calendarului. Argumentele lui Liviu Antonesei vin dinspre antropologie, după ce, în epocă, Vasile Băncilă făcea o analiză plauzibilă care încerca să explice fenomenele (acceptare/respingere) cu instrumentele filosofiei istoriei, ale psihologiei etnice și economiei vieții țărănești. Adaug bunelor argumente ale lui Liviu Antonesei distincția dintre timp și vreme, cu care operează cultura populară (în literatură, la Eminescu și Creangă faptul e "flagrant"). Nautilus e o carte de
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
un mijloc util de a-i verifica narațiunea din memorii și însemnările din jurnal. Și avem publicată corespondența sa către prieteni, familie și lumea academică înscrisă numai între literele A-H. Dacă am avea-o publicată în întregime ce extraordinar instrument de lucru pentru cunoașterea vieții (dar și a operei) lui M. Eliade am avea! Și, peste cîțiva ani, probabil o vom avea. Pentru asta depune o extraordinară stăruință dl. Mircea Handoca, editorul său, căruia i-a revenit - cu acordul ilustrului
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
din sec.XX,vol. IV, coordonat de Dana Bercea și la acela privind Miniatura și ornamentul manuscriselor din colecția de artă medievală românească, vol. I, întocmit de Liana Tugearu, ambele mai mult decît onorabile ca realizări științifice și indispensabile ca instrumente de lucru. Dar și acestea au apărut aproape conspirativ, n-au avut nici un fel de promovare în mediile artistice și n-au intrat în alt circuit de difuzare în afara celui autist al muzeului însuși. în timp ce marele eveniment al Muzeului Național
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
critică a subiectului, ca vulnerabilitate și descompunere. Criza e cheia care duce la personalitate. Descumpănirea, paloarea, lacrima, dizolvarea, supunerea la agresiunea mediului proxim alcătuiesc simptomatologia unei existențe scufundate în sine, circumscrise unui fel de a se manifesta unic. Nu întîmplător, instrumentul formal se liberalizează, sub chipul versului desfăcut de adjuvantul sclipitor al rimei, de muzicalitatea programată. Desprinse de podoabe, confesiunile curg spontan și impresionant uman, aidoma unui păr bogat, despletit: "e caldă răcoarea/ și proaspătă răscrucea/ și sufletul în trecerea sa
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
aspră ca limba pisicii). Somnul, amorțirea, anestezia reapar, dar nu la modul romantic-restaurator, ci în neputința lor de-a reface autenticitatea, normalul, de-a reconstitui arhetipurile vitale. Departe de a mai proba vraja regăsirii, ele certifică spaima, catastrofa, falsul. Sînt instrumente și totodată aspecte ale crizei subiectului. Au rolul de-a ilustra decăderea ființei, cîteodată pe fundalul - ineficient - al marilor simboluri biblice: "m-am tot gîndit/ m-am tot gîndit degeaba/ ca sub anestezie m-am gîndit/ ca sub anestezie/ în
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
notițe, se arată atent la ținuta vestimentară". Itinerariul deducțiilor este absolut imprevizibil: În tinerețe dansa (firesc cu atâtea surori)" sau "A sta culcat cu picioarele în pantofi pe canapeaua de mătase, cum făcea ades citindu-și versurile, este o fineță". Instrumentele cu care reconstituie viața poetului sunt tipic călinesciene - în plus, preia situații anecdotice din diferite surse (I.M.Rașcu, G. Călinescu, Agatha Grigorescu-Bacovia sau Cezar Petrescu) și le enumeră cu falsă sobrietate în fraze academice pline de ironie. Partea a doua
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
frumuseți fără miez, pe scara care duce de la urâțenia hidoasă la fericita frumusețe clasică. A considera că însumarea urâtului în gama esteticului este o cucerire modernă ascunde o gravă eroare, urâțenia l-a atras pe artist de îndată ce și-a creat instrumentele. Urâțenia nu doar ca element de comparație și nici întru exploatarea strașnicei sale expresivități generând acel dinamism pe care, închipuită static, frumusețea i l-ar putea invidia. Urâțenia, ca specie, deosebind, caracterizând, proliferând, îngăduind frumuseți să se definească. Urâțenia, ca
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
dreptul de a fi din nou poet, și numai poet, adică de a fi citit pentru excepționala lui imaginație, pentru limba lui inimitabilă, deși mereu imitată, ca scop al pasiunii tuturor iubitorilor săi, și nu de a fi folosit ca instrument de către toți demagogii, de către toți "mititeii", care, ca acela din Scrisoarea I, nu talentul lui îl slăvesc, ci mediocritatea ideilor lor o lustruiesc.
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]