2,057 matches
-
ață de cusut? Ashling făcu o scurtă pauză, apoi întreaga expresie i se lumină și aproape că izbucni în râs. — De fapt, chiar am. Avea un zâmbet larg pe față. —Ești foarte organizată, întrerupse Jack Devine, făcând vorbele să pară insulte. — Cineva trebuie să fie. Calvin Carter își schimbase părerea pe care și-o făcuse mai devreme despre ea. Era fermecătoare și, chiar dacă avea ruj pe dinți, cel puțin purta ruj. — Îți mulțumim, Ashling, păstrăm legătura. Ashling dădu mâna cu amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dar căruia îi plăcea o târfă bună la fel de mult ca oricărui alt băiat mămos. Mai multă carne rămâne pe oase după ce pun câinii gura pe ele. Trix îl privi încruntată. —ăsta e un compliment, cretinule. Habar nu ai ce spui! Insulte peste insulte au fost atribuite Friedei Kiely de la toată lumea, cu excepția lui Ashling, care auzise de undeva că femeia chiar era nebună. Se pare că era ușor schizofrenică și refuza să își ia medicamentele. — Dar, îi întrerupse Ashling, simțind că cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îi plăcea o târfă bună la fel de mult ca oricărui alt băiat mămos. Mai multă carne rămâne pe oase după ce pun câinii gura pe ele. Trix îl privi încruntată. —ăsta e un compliment, cretinule. Habar nu ai ce spui! Insulte peste insulte au fost atribuite Friedei Kiely de la toată lumea, cu excepția lui Ashling, care auzise de undeva că femeia chiar era nebună. Se pare că era ușor schizofrenică și refuza să își ia medicamentele. — Dar, îi întrerupse Ashling, simțind că cineva trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea acum - nu îl lua în serios. Când devenise evident că Ted adunase un grup mic, dar devotat de fani, Marcus începuse imediat să se ia de el. Era destul de inteligent să își dea seama că Ashling nu ar accepta insulte, se mulțumea cu comentarii de genul: —Dragul de Ted Mullins. Avem nevoie și de jucători de categorie ușoară în jocul ăsta. În momentul în care Ashling și-a dat seama că Marcus îl denigra de fapt pe Ted, era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
erou în Primul Război Mondial, iar polițistul s-a fofilat când a venit vorba de înrolare. Accentul lui Madeleine era acum mai puțin evident. Trecea într-un alt registru, mai jos, mai gutural. M-am pregătit să aud și alte insulte. Militarul își dădu cu părerea: — Cei care se fofilează la înrolare ar trebui deportați în Rusia sau împușcați. Nu, împușcarea e o pedeapsă mult prea ușoară. Ar trebui spânzurați de știi tu ce. Aia da, pedeapsă! Vocea lui Madeleine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care Îl făcea În timp ce se deschidea era aproape imperceptibil În camera mică și aglomerată. — Să luăm de la capăt ce, domnule Far-Quar-Son? Avocatul Îi aruncă o căutătură urâtă. — Știți foarte bine ce. Sunt aici să Îmi reprezint clientul, nu să suport insultele dumneavoastră. Nu vreau să depun o nouă plângere despre comportamentul dumneavoastră la șeful poliției. Trăsăturile lui Insch se Înăspriră, dar nu spuse nimic. — Așadar, zise avocatul În timp ce tasta la laptop, am o copie a acuzațiilor formulate Împotriva clientului meu. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o gloată de partea lor. Ultima dată când avuseseră parte de o asemenea fervoare, trei pediatri se aleseseră cu geamurile de la sala de operații sparte. Acum se părea că au ca țintă fetișiștii. Deja se Îngroșa gluma. Scandau și strigau insulte În direcția tribunalului: bărbați, femei, părinți și bunici, toți strânși la un loc, cerând sânge. Mai lipseau doar furcile și torțele. Apoi mulțimea amuți. Ușile mari de sticlă de deschiseră În lături și Sandy Moir-Farquharson ieși În ploaie. Gerald Cleaver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mulțimii, strecurându-se printre coatele ofițerilor. Preceptorul încerca să-l ia de-acolo. Un tribunus mârâi: — Lasă-l, lasă-l să învețe! Strigau: — Adu-ți aminte că Tiberius a preluat puterea din mâinile Mașterei. Un cor de voci urlă niște insulte pe care Gajus le învățase din discuțiile grosolane ale soldaților, dar care îl tulburau acum, când îi erau adresate mamei împăratului. Se vorbea despre insurecție, și copilul se înfioră de emoție când un bătrân tribunus, cu platoșa grea de medaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în fața lui, dar îl auzi pe tatăl său, când prietenii îl felicitau, murmurând pe când îi îmbrățișa: — În triumphus-ul ăsta Tiberius mi-a pus otravă. Era revoltător, spuse el, să stea în cvadrigă știind că puțin mai încolo, sub ploaia de insulte a mulțimii, femeia aceea mergea pe jos, în lanțuri. Acum veneau însă preoții cu statuile divinităților romanilor și ale dușmanilor, imagine a protecției supranaturale ce veghea asupra Romei; și înaintau taurii albi, împodobiți cu ghirlande de flori, care urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a văzut tot timpul, printre senatori, pe cel care, de câțiva ani, se poate lăuda că doarme, și încă spre mulțumirea amândurora, alături de cea care a fost soția împăratului. Cine știe ce confidențe și ironii, ce secrete...“ Sarcasmul lui Drusus era aproape de insultă. „Bietul om ar fi trebuit să se retragă într-o provincie îndepărtată împreună cu nevasta aceea prea faimoasă și să nu se mai arate. Însă, nefiind destul de isteț, l-a salutat pe Tiberius cu o devoțiune care era, poate, teamă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
patul ei, aproape goală, oferindu-și sânul cobrei. Strigătele mulțimii au încetat când au văzut pictura aceea înaintând. Dar după imaginea reginei moarte au venit prizonierii vii, fiii ei și ai tatălui meu. Tot drumul mulțimea a continuat să profereze insulte la adresa copiilor acelora și, în ciuda gărzilor, unii încercau să-i înșface. Băiatul nu vedea pe nimeni; ea, asemenea unei gazele, tresărea dacă cineva o atingea. Mâinile lor atârnau înlănțuite, dar își țineau capetele sus. În urma lor venea, pierdut, un băiețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tronului, îngroziți de ideea că marea ușă de bronz avea să se deschidă pentru a-i lăsa pe pretorieni să intre în sală. Între timp, din zona ocupată de populares, care stăteau în picioare, cădea asupra lor o ploaie de insulte. Din scaunul său, Valerius Asiaticus, nemișcat la începutul adunării, cu faldurile togii perfect aranjate, observa. El nu se lăsase antrenat în nici una dintre intrigile acelea murdare. Mintea lui era îndeajuns de lucidă pentru a înțelege că vechiul, temutul și mândrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dintre ai lui nu venise să-l salveze. Alți senatori răspunseră că Augustus a răzbunat cumplit crima aceea, distrugându-i nu doar pe autorii ei, ci și amintirea locului unde fusese înfăptuită. Vechea Curie fusese închisă și alături, ca o insultă, Augustus construise cele mai mari latrine publice din Roma. Amintirea morții lui Julius Caesar se cuibărise și în mintea lui Tiberius, care instalase în noua Curie un scaun înalt, izolat. Gajus Caesar își dădu seama că trebuia să facă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
declară că cineva trebuia să înfrunte mulțimea, să vorbească. În disperarea generală, doi-trei curajoși se declarară dispuși s-o facă și, apărați de pretorieni, își făcură apariția în capul scării templului. Demagogia și glasul puternic al senatorului Saturninus plutiră pe deasupra insultelor mulțimii. — Roma este înfometată, anunță el, și primele rânduri încremeniră. Proviziile de grâu sunt epuizate, strigă, pentru că „băiatul“ acela, din cauza cheltuielilor lui nebunești, a lăsat goale vistieriile și depozitele. Oamenii rămaseră descumpăniți, ezitară, deoarece de mulți ani împărțirea de grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
reciți!“ „Insultă-mă mereu, fii tu, m-ai obișnuit așa!“ De când ne-am căsătorit, schimbăm asemenea amabilități aproape zilnic; e un sport al vieții noastre comune, o gimnastică prin care ne menținem În formă și rezistăm În rutina abjectă a insultei de la o zi la alta. Altfel, ar trebui să ne sfâșiem reciproc. (ieri) Azi, corpul ei s-a mișcat participativ În act; „Iată, am simțit că exist și eu!“, a strigat, cutremurată de violența orgasmului. Acest strigăt visceral a zguduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
puțin capul și să văd cât de aproape de mine era Icoana visurilor mele de fericire, Dinu. E-atât de mare fericirea de a iubi... atât de mult te Înalți În sferele speranței, Încât uneori treci cu vederea cele mai grele insulte aduse de cel iubit. Mi-aduc aminte că, la Începutul anului, cu toată mândria mea, acceptam să cerșesc o privire de la Dinu sau eram asigurată pentru câteva zile atunci când Îmi arunca câte o vorbă. Din cauza voinței mele și a dârzeniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acolo, din vorbă În vorbă, s-a făcut 21.30. Când am telefonat acasă, mama m-a chemat urgent și mi-a trântit telefonul! L-am luat pe Fredy și am venit. Ce a urmat e groaznic. Cele mai grele insulte, haimana etc. De ce? De ce, bestii ordinare? De ce? N-am lăcut nimic, dar asta e răsplata fericirii mele atât de mari. Eu răsplătesc râsul cu lacrimi. Vă doresc la toți o situație ca a mea, aș vrea să vă văd tăvălindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ordinare? De ce? N-am lăcut nimic, dar asta e răsplata fericirii mele atât de mari. Eu răsplătesc râsul cu lacrimi. Vă doresc la toți o situație ca a mea, aș vrea să vă văd tăvălindu-vă sub cele mai grele insulte. Dar eu mi-am plătit fericirea... Am plâns În fața lor, a dușmanilor. Dar va veni și vremea răzbunării! 29 mai 1960 (duminică) În inima mea există un gol mare - acela al dragostei. Nu pot iubi decât pe himera Arthur, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a arătat cu degetul ca pe cel mai mare răufăcător, s-a Îndârjit să mă aștepte când mă Întorceam de la cursuri sau de la o agapă la Carul cu Bere Împreună cu Bazil. Totdeauna mă aștepta proaspătă În reacții, vie, trează În insulte, ca o tânără amantă ce-și ceartă iubitul care o uită Închisă În iatac pentru cine știe cine; dacă i-aș fi spus dimineața când treceam spre Universitate „Așteaptă-mă, iubito!“, ea desigur mi-ar fi răspuns prompt cu un șuierat voluptuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
numai în cazul în care una din legile simple ale fizicii a fost încălcată, mai ales când una din garnituri are vreun defect. Motoarele, suspensiile și transmisiile nu au toane pe care trebuie să le suporți și nici nu împrăștie insulte; mai mult, nu te blamează niciodată pentru neajunsurile lor. Rhyme avusese de-a face în câteva ocazii cu Rose Sachs și o găsea încântătoare, volubilă, excentrică și foarte mândră de fiica ei. Dar știa că trecutul nu poate fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și aveam impresia că sunt chiar amuzantă, când, la câțiva pași de ușa de la intrare, s-a întors și m-a privit. —Taci, mi-a spus el încet, dar oribil de serios. N-am visat niciodată că o astfel de insultă delicată și adesea folosită poate fi într-atât de șocantă. Pentru o clipă nu am știut cum să reacționez, oscilând între a râde cu voce tare și a-l plesni. Glumești, am zis eu în cele din urmă. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
avea să-l facă. A răspuns abia după două zile și chiar și atunci a fost dezamăgitor. I-a scris doar “ Cred că l-ai trimis din greșală altcuiva.” și a semnat cu o față zâmbitoare. Un emoticon! Era o insultă prea mare ca să o descrie în cuvinte și ea a regretat imediat toată chestia. Nicio întrebare plină de gelozie despre cine era iubitul ei secret, nicio referire la noua ei slujbă, nici un comentariu ironic despre neglijeul sexy sau despre (presupusa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Emmy ajunsese să-i fie jenă de cât de mic era studioului ei și să se simtă vinovată că erau nevoite să urce pe scări cinci etaje, după care trebuiau să stea pe podea și să îndure o seară întreagă insultele oribile ale papagalului. — Bună! strigă veselă, uitând de toate reținerile ei când deschise larg ușa clădirii și le văzu pe fete stând în prag. Era cald pentru luna octombrie, dar și mult fum. — Uau! Ce văd eu aici? Adriana o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o colivie în fața oglinzii! — și să recunoști că ești supraponderal, dar incapabil să faci ceva în privința asta...ei bine, Adriana nu credea că există ceva mai rău de-atât! Asta schimba cu totul situația. Îndată ce a înțeles că furia și insultele lui Otis nu erau îndreptate împotriva ei, a cuprins-o simpatia pentru mica creatură dolofană. Chiar în după-amiaza aceea i-a telefonat lui Irene Pepperberg, ea însăși o legendă vie în materie de papagali, și a întrebat-o cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dus să-mi iau alt pahar de vin, am atins ușor satinul roșu al Elsei. Manlio ridică paharul în aer, cu un gest care se vroia complice. Du-te unde trebuie să te duci, Manlio. Drept în aia generoasă a insultelor. Ai cămăși făcute de croitor, cu monogramă pe buzunar, dar ai și burtă, încă din timpul facultății ai pus pe tine o rezervă bună. Ce vrei? Vrei să te culci cu nevastă-mea, burtosule? Manlio era cel mai bun prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]