2,033 matches
-
spre cerul albastru. — Gas-san, la revedere, îi șopti Takamori, încet, păsării. Era duminică dimineață. Pe floarea albă de magnolie din grădină s-a mai oprit un greieraș, vrând parcă să anunțe, prin zbaterea aripilor gingașe și a trilurilor lui, căldura insuportabilă a după-amiezei. Takamori stătea ghemuit în așternut, ca un pui la grătar. Visa nori de vată pe cerul albastru și aer proaspăt de munte. I se păreau atât de aproape, încât avea senzația că dacă întinde mâna ajunge la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mă gîndesc prea mult la vremurile alea. Pierderea mamei a fost și așa destul de greu de Îndurat, dar, cînd mă gîndesc și la tatăl pe care l-am pierdut, părintele pe care l-am cunoscut În copilărie, durerea devine aproape insuportabilă. Abia reușesc să Împac imaginea acelui tată cu aceea a omului cu care acum mai vorbesc doar ocazional, așa că nici nu Încerc prea des. Mă gîndesc foarte rar la trecut, deși Într-acolo se Îndreaptă majoritatea conversațiilor noastre, pentru că, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Într-adevăr acela că fac parte din familie, iar asta e cea mai minunată senzație din lume. 7 Am găsit În cele din urmă apartamentul la care am visat, dar, dacă am avut vreo clipă Înainte impresia că presiunea fusese insuportabilă, se dovedește nimica toată pe lîngă chinul de a găsi o ofertă pentru apartamentul meu, de a reduce din preț și de a accepta, În final, o ofertă, Încercînd și un schimb simultan. Agenții imobiliari și avocații mă sună toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
printre mese, printre invitații care știau exact despre ce vorbea, printre cei care erau mai tineri, care nu aveau Încă vreun copil și nu aflaseră acest adevăr, și dădu cu ochii de mine. Dintr-odată, m-a copleșit un sentiment insuportabil de pierdere și jale. Jale după tatăl pe care nu-l cunoscusem niciodată, după gîndurile acestea de care nu avusesem habar și datorită plăcerii neașteptate și a mîndriei că el era prezent și vorbea la nunta mea. — Nu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de teracotă, astupat cu un smoc de lână. L-am deschis și am văzut niște granule maronii, cele mai mari dintre ele având mărimea unghiei policarului. Erau treizeci la număr, nu arătau îmbietor, dar miroseau frumos. - Când durerea o să devină insuportabilă, folosește astea, una pe zi. Ia un tăciune și pune-l într-o farfurioară de metal; apoi soțioara trebuie să stea cu fața deasupra jăraticului și pune peste acesta o granulă pisată în piuliță; acoperă-i capul cu o pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
grămezi de cadavre, oameni răpuși de o molimă care provoca în corp niște umflături atât de monstruoase, că nici rudele nu-și mai recunoșteau morții. Așezați precum legăturile de surcele în vatră, erau arși, aerul umplându-se de o duhoare insuportabilă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la Pavia teferi. Am mai stat în serviciul lui Rotari încă cinci ani. Vreme în care am făcut o înțelegere importantă cu un grup de neguțători și aurari din orașul Lucca, aceștia angajându-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
avu impresia că nu era deasupra tinerei și iubitei lui soții, ci, dimpotrivă, o călărea pe matroana aceea comunistă și infectă, iar ca să se liniștească, Începu să caute șoldurile Înguste ale Majei, dar nu le găsea, dând peste două fese insuportabile, și nu găsea nici sânii ei ușori ca ai unei adolescente - căci o adolescentă părea Încă, așa micuță cum era, un țâr de patruzeci și opt de kilograme -, Înlocuiți de două mere umflate cu sfârcurile tari ca două cucuie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acestea nu-l Încântau. Imagina o soluție chiar mai crudă. Te voi Împinge sub roțile metroului când privești nerăbdătoare spre gura tunelului și surâzi când vezi apărând farul primului vagon - te voi Împinge sub roți când Încă surâzi. Nu, era insuportabilă imaginea trupului zvelt al Emmei zdrobit și făcut bucăți În tunelul acela care pute a cauciuc ars. Atunci Antonio Începu să imagineze pentru ea o moarte fără sânge. Te voi Îneca În Aniene, te voi Împinge În apă de pe Ponte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
recunoscuse, o privea - dar nu-i adresă nici un cuvânt. Nu o Întrebă ce făcea la Battello Ubriaco, căci era chiar prea evident că Îl căuta pe Aris. Dar Aris nu se vedea nicăieri. Iar acum, muzica era la un volum insuportabil, dansul părea descompus, fumul prea dens, miros Înțepător de iarbă și de trupuri certate cu săpunul, lumini sepulcrale, fantasme care o loveau și o izbeau, priviri derizorii, totul devenea insuportabil. Sunt jalnică. De ce mă aflu aici? Ce caut? Eu aparțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cămașă - și strângându-l la piept, Îl privea de parcă s-ar fi temut ca nu cumva să-și retragă promisiunile. Antonio nu voia să facă asta În timp ce copilul Îl privea. În singurul lui ochi strâmb și dezarmat era o putere insuportabilă - puterea de a-l opri. Intră În cameră. Își simțea picioarele moi, ca de unt, iar mâinile-i tremurau. Dar, la urma urmelor, chiar trebuia să o facă acum? Era mai bine să amâne - să-și acorde timpul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În mână, În cealaltă ține un papucel mic de lac mărimea 33. Halucinat, nu reușește să-și desprindă privirea de la piciorușele copilului chircit pe canapea. Degetul mic Îi iese din șosețica albă, găurită. Polițistul palid consideră imaginea aceea atât de insuportabilă, Încât deși știe că nu are voie, pentru nimic În lume, să atingă cadavrul, se apleacă și Îi aranjează șoseta ca să ascundă găurica aceea. Se cutremură, căci pielea copilului Începe să se răcească, gheață și piatră - de-acum materie inertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
toate. Copacul era dezbrăcat și înghețat de frig, iar cerul cenușiu parcă vroia să plângă, însă nu lacrimi pure, ci nea. Îmi era frică, pentru prima dată-n viață, să mă apropii de scaunul scrijelit din cauza căruia am o durere insuportabilă a spatelui. Mi-am pus, de data aceasta, ghiozdanul rezemat de trunchiul copacului și acolo m-am așezat și eu. Era liniște. Am vrut să închid ochii, să adorm, să uit de toate...măcar pentru câteva afurisite de minute! Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vântului. Nedumerit a pornit spre cabană. Chiar înainte de a intra a simțit o răsuflare rece și lungă în ceafă. Inima îi bătea din ce în ce mai tare și nu se putea mișca. Auzea pași în spatele său, care se apropiau din ce în ce mai repede. O durere insuportabilă îl țintui chiar în pragul ușii. Simțea cum capul stătea să-i explodeze. Picături de sudoare reci i se prelingeau pe față. după câteva clipe, chiar înainte ca misterioșii pași să ajungă la el, își recăpătă controlul asupra corpului și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Lea nu se vedea pe nicăieri și noi am plecat cu mesagera. Când am intrat pentru prima dată pe porțile orașului, am fost grozav de dezamăgită. Străzile erau mai mici și mai murdare decât îmi imaginasem. Mirosul era o combinație insuportabilă de fructe putrezite și excremente umane. Mergeam prea repede ca să pot vedea ceva înăuntrul cocioabelor întunecate, dar după zgomote și după miros îmi dădeam seama că animalele locuiau împreună cu stăpânii lor și astfel am înțeles de ce tata disprețuia atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apoi povestea ia o întorsătură tristă și bărbatul o îndepărtează pe doamna lui, lăsând-o singură. Ea plânge și se roagă la Doamna de Aur Hathor, dar fără folos. Iubitul ei n-o vrea înapoi. Tristețea fetei e nesfârșită și insuportabilă. Femeile plângeau pe față, fiecare amintindu-și propria tinerețe. Bărbații își ștergeau ochii fără să le fie rușine, amintindu-și primele iubiri. Chiar și cei mai tineri suspinau, simțind împunsăturile pierderilor ce urmau să vină. S-a lăsat o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era decît de fațadă. Preferă să tacă, unul din cele mai bune moduri de a-l destabiliza pe interlocutor, făcîndu-l să se simtă sub presiune. Cei mai tari puteau rezista mult. Celorlalți li se părea foarte repede că tăcerea era insuportabilă și cedau, În general, În mai puțin de un minut. - Și chiar dacă Aude ar fi fost cu Nicolas noaptea trecută pe faleză, nu văd legătura cu moartea lui Gildas. Treizeci de secunde. Chantal avea să fie o pradă ușoară. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În care demara, Marie deschise portiera și urcă dintr-un salt. El Îi aruncă o privire furioasă pe care ea o ignoră cu trufie. Vehiculul țîșni la drum. Rulară cîteva minute Într-o tăcere grea s-o tai cu cuțitul. Insuportabilă. El a fost primul căruia Îi cedară nervii. - Presupun că te vei mărita cu eroul zilei, zise el accentuînd voit ultimele cuvinte. Coti pe aleea care ducea la castel. Marie Îi aruncă o privire piezișă, dar el Își ținea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pielea urzicată de mâncărimi cumplite. Trombidium holosericum, numit și rujet, e foarte răspândit, vara, pe pajiști. Are un diametru de circa doi milimetri, corpul solid, cărnos, foarte bombat, de un roșu viu. Își Înfige rostrul În pielea mamiferelor, provocând mâncărimi insuportabile. Linguatula rhinaria, sau linguatula, trăiește În fosele nazale, În sinusurile frontale sau maxilare ale câinelui, uneori și În ale omului. Embrionul este oval, cu o coadă la spate; gura posedă un aparat perforant. Două perechi de apendice (sau cioturi) sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
putut să fie de stânga; aproape toți trăiau singuri, cel mai adesea după un divorț. Așadar, Bruno era destul de reprezentativ pentru Loc, iar după câteva zile Își dădu seama că Începe să se simtă mai puțin prost decât de obicei. Insuportabile la ora micului dejun, pârțotinele mistice redeveneau femei la ora aperitivului, femei aflate Într-o competiție fără speranță cu alte femei, mai tinere. Moartea nivelează totul. Astfel, În după-amiaza de miercuri, Bruno o cunoscu pe Catherine, ex-feministă la vreo cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Pe urmă, totul se strică. Totul se strică, iremediabil. Michel Înghiți ultimele două felii de salam, Își mai turnă un pahar de vin. Mâinile Îi tremurau cumplit. Bruno continuă: — E greu să-ți imaginezi ființă mai imbecilă, mai agresivă, mai insuportabilă și mai plină de ură decât un preadolescent, mai ales când e cu alți băieți de vârsta lui. Preadolescentul e un monstru dublat de un imbecil, conformismul lui este aproape incredibil; preadolescentul pare cristalizarea subită, malefică (și neașteptată, dacă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu silicon - un șantier Întreg... Anne n-ar fi acceptat niciodată. Închizând ochii, i-am vârât un deget În chiloți, eram absolut bleg. În acel moment, În camera de alături, Victor a Început să plângă furios - cu urlete lungi, stridente, insuportabile. Anne și-a pus un halat de baie și s-a repezit la el. Când a revenit, am rugat-o să-mi facă un aburel. Nu știa să sugă, Îi simțeam dinții; dar am Închis ochii și mi-am imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
judecăm cu asprime plăcerile omenești. Dar În măsura În care respingem această atitudine extremistă, dunele de la Marseillan-Plage constituie - așa cum voi Încerca să demonstrez - locul unei inițiative umaniste ce-și propune să sporească la maximum plăcerea fiecăruia, fără a-i provoca nimănui suferințe morale insuportabile. Plăcerea sexuală (cea mai vie din câte cunoaște ființa umană) depinde În esență de senzațiile tactile, În special de excitarea deliberată a unor zone epidermice speciale, acoperite cu corpusculi Krause, ei Înșiși fiind legați de neuroni ce pot declanșa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
paharul de Pimm’s În mînă, iar eu rămîn uitîndu-mă după el, scăpînd un cub de gheață În iarbă. Un apartament. Asta nu poate să Însemne decît un singur lucru. O să facem sex. Și, din senin, mă cuprinde o nervozitate insuportabilă. — Doamne, ce tîmpit sînt ! exclamă Connor, lăsîndu-și jos cuțitul. Doamne, ce orb am putut să fiu. Se Întoarce cu fața spre mine, și Îmi aruncă o privire albastră otrăvită. Emma, știu cu cine te vezi. Mă cuprinde un atac uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care proprietarul ni-l descrisese, cînd am Închiriat apartamentul, drept „terasă spațioasă“ și ne așezăm pe bucățica cu soare, bînd schnappsul pe care Lissy l-a luat anul trecut de la duty free. Fiecare Înghițitură Îmi arde gîtlejul În mod absolut insuportabil, dar cinci secunde mai tîrziu, Îmi trimite o căldură blîndă și calmantă prin tot corpul. — Trebuia să-mi dau seama, zic, cu ochii În pahar. Trebuia să mă gîndesc că un milionar important ca el n-are cum să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ce face, lacrimile Îmi inundă ochii, de ușurare. Știe. E OK. — Deci... Îmi șterg fața, Încercînd să-mi revin. Deci asta... deci asta Înseamnă că... sîntem... Nu mai sînt În stare să-mi termin fraza. Urmează o tăcere lungă și insuportabilă. Dacă zice nu, nu știu ce-am să fac. Părerea mea e să nu te pripești să iei o hotărîre În privința noastră, spune Jack Într-un final, privindu-mă cît se poate de serios. Fiindcă mai am o groază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]