2,149 matches
-
pe care o considerăm cea adevărată și adecvată trebuie să treacă dincolo de sfera lingvistică"(t. n., RN, după E. Coșeriu, Linguistica del testo. Introduzione a una ermeneutica del senso, La nuovo Italiana Scientifica, Roma, 1997, pp. 182-183). De la această viziune integratoare își revendică deschis filiația Jean-Michel Adam, așa cum prea puțini lingviști francezi o fac, atunci cînd își propune conturarea propriei lingvistici textuale, recunoscînd că aceasta nu este o gramatică transfrastică, ci trebuie să constituie o teorie a producerii co(n)textuale
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
înțelegere globală a sensului. Problemele conectorilor, ale rolurilor timpurilor verbale, ale figurilor de construcție nu puteau fi neglijate într-o lingvistică textuală, dar ele cunosc acum nuanțări importante, care îmbogățesc cunoașterea funcționării limbii. Corpusul de texte supus analizei răspunde imperativului integrator al investigației, fiind excerptat din publicistică, publicitate, discursurile politice, dar și din poezia lui Ch. Baudelaire sau din Caracterele lui La Bruyère, toate redactate în limba franceză. O notă aparte introduce capitolul 8, în care se realizează o analiză a
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ultimul nivel pe scara combinărilor lingvistice codate, acesta adaugă: "Cu fraza, depășim o limită, intrăm într-un domeniu nou" (2000: 121) [...] "Ea se distinge net de celelalte unități lingvistice" (2000: 123) Considerînd propoziția ca pe o unitate de ultim rang integrator (trăsături distinctive > foneme > silabe > morfeme > lexeme > propoziție), Benveniste fixează o limită lingvisticii sistemului ("semiotic"). El consideră fraza ca pe o unitate de alt ordin: Fraza aparține, fără îndoială, discursului. Chiar așa putem s-o și definim: fraza este unitatea discursului
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
à nos jours, éditions Masson-Armand Colin, Paris, 1996; Birkenbihl, V., Antrenamentul comunicării sau arta de a ne înțelege, București, Ed. Gemma Pres, 1998; Bocioc F., Dimitriu D., Teșiu R., Văileanu C., Gender mainstreaming. Metode și instrumente. Ghid practic pentru abordarea integratoare a egalității de gen, CPE, 2004 Bogathy Zoltan (coord.), Manual de psihologia muncii și organizațională, Editura Polirom, Iași, 2004; Boonstra J. Jaap (editor), Dynamics of Organizational Change and Learning, 2004; Borisoff, Deborah, Merril, Lisa, Gender and Nonverbal Communication, în Intercultural
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
ambiția sa de a constitui națiu-nea modernă în sensul său politic. Are o istorie veche ce se prefigurează mai întîi în Anglia și în Franța de dinainte de 1789. Turnura definitivă se imprimă o dată cu Revoluția franceză înainte de a concepe în discursurile integratoare împărțite între școală și cazarmă, vlăstarul îndoielnic, dar indispensabil care este naționalismul. Anglia și Franța în secolul al XVIII-lea Comunitate mentală de origine colectivă reflectînd sentimentul dominant al țării, ideea de națiune se manifestă deja cu claritate în Franța
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Circumscrie, în acest sens, fără intenția de a le compara, un mod de raportare propagandistică, așa cum s-a regăsit acesta în cazul totalitarismului comunist, ca și în cazul altor regimuri de orientare totalitară sau autoritară, și un mod de raportare integratoare, exemplificat prin trimitere la situarea ideatică pe care un intelectual precum Adrian Marino a expus-o în perioada postcomunistă. Constituind o întreprindere singulară în spațiul academic românesc, volumul de față reușește să concentreze, într-o manieră interdisciplinară, pe coordonatele istoriei
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a vedea lucrurile de o manieră gnostică, printr-un sistem de corespondențe, prin recunoașterea ordinii divine, cea a partidului, la fiecare nivel. Era necesar ca microcosmul familial să reflecte în cele din urmă principiile de bază ale societății comuniste, macrocosmul integrator. Tovărășia constituia astfel relația esențială, primordială prin care celelalte relații se exprimau. La rândul lor, Nicolae și Elena Ceaușescu, cândva tovarăși de luptă, erau acum tovarăși de viață împletind dragostea și revoluția cu familia și constituția. Ei jucau rolul cuplului
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
posibilă repoziționare conceptuală și metodologică a problemei ideologiei, prin punerea în oglindă (nu în ideea unei comparații!) a două moduri de raportare intelectuală la aceasta: cel specific unui regim al legitimării puterii totale, legitimare realizată în termeni maniheiști și cel integrator, propriu liberalismului intelectual de orientare democratică. Pe acesta din urmă îl circumscriu printr-o interpretare a ideilor susținute de Adrian Marino, un intelectual trecut prin închisorile comuniste și care, în postcomunism, a resimțit ceea ce numesc "marginalitatea ideologului". Semnificații conceptuale La
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
prejudiciază metodologic orice abordare a chestiunii dinspre științele sociale și politice. Odată stabilite aceste semnificații conceptuale, mă orientez, în secțiunile care urmează, spre analiza a două tipuri de raportare intelectuală la ideologie: unul de tip propagandistic și altul de tip integrator. Comunismul și raportarea propagandistică: intelectuali în registrul legitimării puterii totale În încercarea de a înțelege primul mod de raportare a intelectualilor la ideologie, cel specific registrului legitimării puterii totale, invoc posibilitatea unei convenții. Să cădem, deci, de acord că, într-
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de erou, fără a căuta împărțirea unor vini, dar și fără a accepta că despre lașitatea intelectuală a producătorilor unor importante opere - fie acestea literare, filosofice sau de altă natură - trebuie pur și simplu să se tacă. Postcomunismul și raportarea integratoare: Adrian Marino, un caz de marginalitate ideologică 29 În mod structural, societatea românească pare să fie dominată de un maniheism ce înlătură posibilitatea nuanțărilor, mai cu seamă atunci când în discuție se află "opțiunile fundamentale". Realizând o "anatomie a răului politic
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
deținători ai adevărului și "ei", cei răi, prizonieri ai erorii și proiectând, astfel, o cultură a monologului bazat pe clamarea supremației morale. Date fiind aceste constatări, am considerat că este interesant să aduc în atenție și un alt tip, non-maniheist, integrator, de raportare intelectuală la ideologie, și în acest sens am invocat parcursul ideilor susținute de Adrian Marino. În subtext, ceea ce am urmărit a fost să supun dezbaterii posibilitatea unei reconfigurări conceptuale a termenului de "ideologie", prea adesea utilizat exclusiv cu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Sartori avea dreptate atunci când susținea că o proastă înțelegere a conceptelor despre politică determină o proastă funcționalitate a politicii, este posibil și ca înțelegerea însăși a politicii să fie afectată de neînțelegerea conceptelor. Din această perspectivă, exercițiul sistematic de raportare integratoare la ideologie, propus de Marino, mi s-a părut a reprezenta un bun exemplu de claritate ideatică, în contextul unei discuții nu doar despre comunism, ci și despre urmele pe care acesta le-a lăsat în conștiința noastră publică. Întrebarea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
narativ a fost exclus ca formă literară, deoarece insista asupra responsabilității pe care o are pentru lumea fenomenologică - oricât de problematică ar apărea această responsabilitate ca problemă epistemologică. Nitze, președintele MLA, avea dreptate când spunea că nu există nici un principiu integrator al ordinii în efortul subiectiv de a consemna relația unei persoane cu lumea nedefinită. Singurul motiv pentru care lumea este nedefinită este neputiința subiectivității de a ajunge la stadiul de omnisciență, care este aspectul primordial, sau cel puțin unul dintre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în care toți cetățenii țărilor de tradiție europeană vor găsi un acoperiș comun, numai dacă va face posibilă existența unor comunități care respectă și protejează valori comune". Or, în absența asumării moștenirii creștinismului ca notă specifică decisivă în acest demers integrator, nu mai rămîn decât o serie de repere vide, strict denominative, care nu sunt acoperite de vitalitatea și respirația intelectuală și morală a acestor locuri. Fragmentarismul post-modern, "religia" corectitudinii politice și intervenționismul "salvator" secularizant nu sunt decît expresia reactivă a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
care se petrec la suprafața lucrurilor, vizibile de la noile amenajări instituționale și legale, până la cele care ilustrează moravurile dominante din spațiul public și conduitele exhibate în spațiul privat, în adînc, dincolo de pojghița acestor prefaceri, dospește aceeași chemare pentru recuperarea sensului integrator. Nevoia de rost, de a reactiva registrul lui a fi în raport cu o tradiție care e încă vie și trăiește printre noi se arată cu mult mai consistentă decât lasă să se înțeleagă profeții noii ordini intelectuale și morale a clipei
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
între actori economici și politici din întreaga lume. Globalizarea a fost făcută posibilă de căderea progresivă a barierelor comerciale și de mobilitatea capitalului, odată cu progresul tehnologic și cu scăderea constantă a costurilor transportului, ale comunicațiilor și ale informaticii. Logica ei integratoare pare inexorabilă, elanul ei, irezistibil. Beneficiile globalizării sunt evidente: creștere economică accelerată, niveluri de trai mai ridicate, accelerarea inovației, răspândirea tehnologiilor și a cunoștințelor manageriale; noi posibilități economice pentru indivizi și țări deopotrivă" (Andria, 2007, p. 37). Dincolo de beneficiile arătate
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
își păstrează diferențele și identitatea. De aceea, poate, unii spun că modelul european, mai greoi și mai puțin eficient decât uniformizarea societală și toleranța artificială din America, e mai interesant. Sensul superior, ținta mai presus de meschinăria lumii materiale, mesajul integrator și misiunea salvării - dimensiuni creștine prin excelență - pot face din modelul european unul de succes. Unul care să susțină în cotidian rostul și semnificația profundă a jertfei, miza atemporală, în veac, a patimilor Mântuitorului, pentru ca generațiile ce vor să vină
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de televiziuni și radiouri comerciale, lipsite de scrupule. Țin mine că i-am arătat acest concert soției mele, atunci când scria la singura teză despre sincretism în artele spectacolului publicată vreodată în România până azi, ca un exemplu de viziune sincretică, integratoare, și mi-a spus la final, după două ore de vizionare, "da, mersi, cred și eu că iese așa ceva dacă regia de scenă este semnată de Robert Lepage - cel mai mare regizor al lumii pentru acest gen de show-uri
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prin ambiguitate, având În vedere că În teatrul modern, poezia este deseori implicată În textul dramatic. Teatrul este el Însuși o formă de manifestare a poeziei, sau este o metaforă concretizată printr-o imagine complexă. Piesa este, desigur, o metaforă integratoare, urmărind avatarurile devenirii lui Iona, experiențele lui ontologice (de cunoaștere a lumii), de la starea de inconștiență, la starea de luciditate. După cum se știe, eroul este un pescar, omul aflat În fața mării, un tărâm al libertății adsolute, În fața transcendentului. Marea este
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
relație neliniară între ele, situându-le în secvențe diferite ale unității de învățare. Astfel, proiecterea nu mai vizează strict o oră de curs, ruptă de ceea ce a fost și ceea ce urmează să fie. Este mult mai importantă o viziune unitară, integratoare, în care lecțiile să se înlănțuie în scopul atingerii finalităților propuse. Lecția trebuie înțeleasă ca o componentă operațională pe termen scurt a unității de învățare. Organizarea pe unități de învățare conferă procesului de instruire o flexibilitate benefică adaptării strategiilor didactice
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
din perspectivă teoretică, dar și practică. Din capitolul “Tehnica origami - deschidere spre interdisciplinaritate și interculturalitate“ reies următoarele aspecte: disciplina opțională “Abilități practice prin tehnica origami” oferă multiple oportunități de realizare a unor corelații interdisciplinare valoroase, contribuind la formarea unei viziuni integratoare asupra lumii și mediului înconjurător; practicarea tehnicii origami constituie un prilej de deschidere a orizontului de cunoaștere al școlarilor, aceștia luând contact cu aspecte specifice culturii orientale; Cocluziile ce se pot sublinia din capitolul “ Proiectarea și desfășurarea lecțiilor de abilități
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
și a Testul arborelui. Mai aflăm că observatorii cercetării nu sunt alții decât elevii acestor cadre didactice după ce au fost instruiți în folosirea grilei puse la dispoziție. Metodologia cercetării s-a bazat pe o analiză funcțională și pe o analiză integratoare sau structural-funcțională. Din prelucrarea statistică este suficient să observăm că aceasta evidențiază prezența expresiei faciale amenințătoare sau obosite la cadrele didactice cu reactivitate accentuată la stres, spre deosebire de cadrele didactice cu reactivitate scăzută la stres care au o expresie facială sociabilă
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
în toată splendoarea și naturalețea sa; * accepțiunea pedagogică prezintă caracterul educativ al gestului, care facilitează înțelegerea unităților de învățare; * accepțiunea semiotică relevă caracterul relațional și contextual al gestului. Analiza gestului sub coloratura unor accepțiuni diferite vizează îndreptarea către o definiție integratoare: semioza gestualității comunicative, care să cuprindă: gestul înnăscut, dobândit, personalizat, universal, cultural, estetic, educativ și contextual. Situația semiotică" (de semnificare) și ,,situația de comunicare gestuală" (de transfer a conținutului semnificativ) alcătuiesc semioza gestualității comunicative. Am considerat semioza didactică (capitolul 2
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
concept" și un semnificant/,,o imagine acustică"82), și analiza triadică a semnului, descrisă de Peirce (prin structura ternară a semnului) și maturizată de Charles Morris (prin cele trei dimensiuni ale semiozei), semiotica nu s-ar fi constituit ca ,,știință integratoare", cum o denumește Traian Stănciulescu (2004). Prin structura ternară a semnului, Charles S. Peirce ne oferă o definiție mai generală decât cea dată semnului lingvistic de Saussure: Un semn, sau un representamen, este ceva care ține locul a ceva pentru
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
instituie o relație codificată de semnificare pentru că mărcile semantice fac apel la un cod stabilit anterior de fiecare cultură în parte. Semnificația fenomenelor meteorologice, în cazul acesta, este dată de o cultură ca entitate. Pentru a valorifica într-o manieră integratoare contribuțiile istorice în definirea semnului și semiozei, Traian Stănciulescu clarifică faptul că semioza este obiectul de studiu al semioticii, iar semnul, înțeles ca ,,funcție-semn" (după Umberto Eco), reprezintă ,,nucleul dur" al semiozei. Dintr-o perspectivă pragmatic-situațională, în care semioza este
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]